|
Dezvinovăţi [ dez-vi-no-vă-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU dezvinovăţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se dezvinovati ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se dezvinovati ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a dezvinovăți (forma la infinitiv) A dezvinovăți conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZVINOVĂȚI: DEZVINOVĂȚÍ, dezvinovățesc, verb IV. reflexiv A-și dovedi sau a căuta să-și dovedească nevinovăția; a se dezvinui, a se disculpa, a se justifica. A se dezvinovăți înaintea lui nu era cu putință. ISPIRESCU, L. 353. • Expresia: (Neobișnuit) A se dezvinovăți pe altul = a da vina pe altul. Omul cînd greșește Adeseori pe altul se dezvinovățește. DONICI, la TDRG. ♦ tranzitiv (Rar) A declara (pe cineva) nevinovat. Jurații luminați l-au dezvinovățit în unanimitate. CAMIL PETRESCU, T. II 595. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZVINOVĂȚI: DEZVINOVĂȚÍ, dezvinovățesc, verb IV. reflexiv A-și dovedi sau a căuta să-și dovedească nevinovăția; a se dezvinui, a se disculpa. ♦ tranzitiv (Rar) A declara pe cineva nevinovat, a demonstra nevinovăția cuiva. – prefix dez- + [în]vinovăți. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZVINOVĂȚI: DEZVINOVĂȚÍ, dezvinovățesc, verb IV. reflexiv A-și dovedi sau a căuta să-și dovedească nevinovăția; a se dezvinui, a se disculpa. ♦ tranzitiv (Rar) A declara pe cineva nevinovat, a demonstra nevinovăția cuiva. – Dez- + [în]vinovăți. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZVINOVĂȚI: DEZVINOVĂȚI verb a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (învechit și regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai dezvinovati atîta!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezvinovăți: dezvinovățí [Atestat: BIBLIA (1688), ap. DLR ms / prezentul indicativ: dezvinovatițésc / Etimologie: dez- + (în)vinovăți] 1 verb reflexiv: A se disculpa. 2 verb tranzitiv: (Rar) A declara pe cineva nevinovat. 3 verb tranzitiv: (Rar) A demonstra nevinovăția cuiva. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezvinovăți: dezvinovățí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezvinovățésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezvinovățeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezvinovățeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DEZVINOVĂȚI mă: A SE DEZVINOVĂȚÍ mă a se dezvinovati maésc intranzitiv A-și demonstra nevinovăția; a se disculpa; a se dezvinui; a se justifica. /dez- + a [în]vinovăți Forme diferite ale cuvantului a se dezvinovati ma: a se dezvinovati maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezvinovăți: dezvinovățí (a dezvinovati) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezvinovățésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezvinovățeá; conjunctiv prezent 3 să dezvinovățeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DEZVINOVATI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezvinovăți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezvinovăți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu te mai dezvinovăți atâta!. Nu te mai dezvinovăți atîta!. DLR ms / prezentul indicativ: dezvinovățițésc / Etimologie: dez- + învinovăți] 1 verb reflexiv: A se disculpa. A SE DEZVINOVĂȚÍ mă dezvinovățiésc intranzitiv A-și demonstra nevinovăția; a se disculpa; a se dezvinui; a se justifica. Dezvinovățí a dezvinovăți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezvinovățésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezvinovățeá; conjunctiv prezent 3 să dezvinovățeáscă. |
GRAMATICA cuvântului dezvinovăți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezvinovăți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezvinovăți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dezvinovăţi? Vezi cuvântul dezvinovăţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezvinovăţi?[ dez-vi-no-vă-ţi ] Se pare că cuvântul dezvinovăţi are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dezvinovăți Inţelegi mai uşor cuvântul dezvinovăți dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Neobișnuit A se dezvinovăți pe altul = a da vina pe altul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezvinovăți |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Despre oameni, în expresie bine zidit?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|