 | as |
|
| Dezlănţui [ dez-lăn-ţu-i ] VEZI SINONIME PENTRU dezlănţui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se dezlantui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se dezlantui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezlănțui (forma la infinitiv) A dezlănțui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI: DEZLĂNȚUÍ, dezlănțui, verb IV. 1. reflexiv (Despre forțele naturii; prin extensie despre forțe descătușate de mîna omului) A porni cu violență, a-și da curs liber, a izbucni, a se declanșa. Cînd se dezlănțuie uraganul, [crestele muntelui] pornesc... împotriva lui, cu toate muchiile lor de piatră, ciocnindu-se groaznic. BOGZA, C. O. 59. În aceeași clipă se dezlănțui tunetul. C. PETRESCU, R. DR. 57. O salvă de focuri se dezlănțui în zăpușeala de moarte. SAHIA, N. 37. • tranzitiv (Poetic) Din sarabanda pe care necontenit elementele naturii o dezlănțuie pe crestele lui [ale Hăsmașului], trei rîuri mari pornesc în largul țării. BOGZA, C. O. 55. ♦ A năvăli cu furie, a se năpusti. Cu o crudă voluptate Oltul... se dezlănțuie asupra lor [a brazilor], înecîndu-i. BOGZA, C. O. 97. 2. tranzitiv (Rar) A desface ceva din lanțuri, a da drumul din lanț. Numai după ce strigară... că ei sînt... dezlănțui bunica poarta și-i lăsă în curte. La TDRG. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezlănțui: dezlănțuí [Atestat: PONTBRIANT, despre / S și: desldezlantui / prezentul indicativ: dezlantuilắnțui și (înv) dezlantuiésc / Etimologie: dez- + lanț + -ui, după franceza déchaîner] 1 verb tranzitiv: (Înv) A da drumul la lanț. 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: (despre fenomene naturale sau procese naturale, pex despre conflicte, evenimente etc.) A (se) porni brusc și a se manifesta cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate Si: (fig) a se aprinde, a se declanșa, a se isca, a izbucni, (rar) a se prăvăli, (îvp) a se scorni, (înv) a se sparge, a se stârni. 4 verb reflexiv: (despre oameni) A se năpusti cu furie (asupra cuiva sau a ceva) Si: a izbucni, (rar) a se prăvăli. 5 verb reflexiv: (despre oameni) A se angaja (într-o acțiune, într-o problemă etc.) cu pasiune. 6 verb reflexiv: (Pex; despre oameni) A se manifesta violent. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI: DEZLĂNȚUI verb 1. a se declanșa, a se isca, a izbucni, a (se) porni, a se stîrni, (rar) a se prăvăli, (învechit și regional) a se dezlega, a se scorni, (învechit) a se scula, a se sparge, a sta, (figurat) a se aprinde. (S-a dezlantui o furtună, un conflict.) 2. a cauza, a declanșa, a determina, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (învechit și regional) a scorni, (învechit) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a dezlantui discuții furtunoase.) 3. a clocoti. (Marea se dezlantui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI: DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, verb IV. reflexiv și tranzitiv A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ reflexiv A năvăli cu furie, a se năpusti. – prefix dez- + lanț + sufix -ui (după limba franceza déchaîner). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZLĂNȚUI: DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, verb IV. reflexiv și tranzitiv A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ reflexiv A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez- + lanț + sufix -ui (după limba franceza déchaîner). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DEZLĂNȚUI: A SE DEZLĂNȚUÍ persoană 3 se dezlănțuie intranzitiv (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se declanșa; a izbucni; a irupe. /dez- + lanț + sufix a se dezlantuiui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezlănțui: dezlănțuí (a dezlantui) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu dezlắnțui, 3 dezlắnțuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlănțuiá; conjunctiv prezent 3 să dezlắnțuie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezlănțui: dezlănțuí verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu dezlănțui, persoana a treia singular: el / ea și plural dezlănțuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlănțuiá Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DEZLANTUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZLĂNȚUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezlănţui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezlănțuí [Atestat: PONTBRIANT, despre / S și: desldezlĂnȚui / prezentul indicativ: dezlĂnȚuilắnțui și înv dezlĂnȚuiésc / Etimologie: dez- + lanț + -ui, după franceza déchaîner] 1 verb tranzitiv: Înv A da drumul la lanț. S-a dezlĂnȚui o furtună, un conflict. Atitudinea lui a dezlĂnȚui discuții furtunoase. Marea se dezlĂnȚui. /dez- + lanț + sufix dezlĂnȚuiui. Dezlănțuí a dezlĂnȚui verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu dezlắnțui, 3 dezlắnțuie, imperfect persoana a treia singular: el / ea dezlănțuiá; conjunctiv prezent 3 să dezlắnțuie. |
GRAMATICA cuvântului DEZLĂNȚUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezlănţui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZLĂNȚUI poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezlănţui? Vezi cuvântul dezlănţui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezlănţui?[ dez-lăn-ţu-i ] Se pare că cuvântul dezlănţui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZLĂNȚUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi în termen?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dezlănțui se conjugă: ei ele dezlănțuie
