 | as |
|
| Dezice [ de-zi-ce ] VEZI SINONIME PENTRU dezice PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se dezice ma dezic în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se dezice ma dezic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezice (forma la infinitiv) A dezice conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZICE: DEZÍCE, dezíc, verb III. tranzitiv (Și în forma deszice) A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație). Ce-un secol ne zice, ceilalți o deszic. Decît un vis sarbăd, mai bine nimic. EMINESCU, O. I 40. • reflexiv pasiv Așa zise împăratul și așa trebuia să se facă. Că hîr, că mîr, pace; zisa împăratului nu se putea deszice. ISPIRESCU, L. 376. ♦ A retracta. Poporul ce fusese idolul meu pieri... Dau mîna cu boierii, mă fac boier fierbinte Și una cîte una dezic ce-am zis nainte. BOLINTINEANU, O. 164. ♦ reflexiv A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvîntul; a se lepăda de... – Variantă: deszíce verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezice: dezíce1 [Atestat: latina medievală / V: (înv) dezzdezice / prezentul indicativ: dezíc / Etimologie: dez- + zice (după franceza dédire)] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) retrage cele spuse sau susținute înainte (recunoscându-și greșeala) Si: a se contrazice, a retracta. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv pasiv: A (se) recunoaște ca neadevărat (ceea ce a susținut înainte) Si: a (se) nega, a (se) infirma, a (se) tăgădui. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) dezminți. 7 verb reflexiv: (În forma negativă) A nu se abate de la atitudinea sau conduita cunoscută. 8 verb tranzitiv: A arăta că este altfel decât se pare, că nu se potrivește, că este în dezacord cu... 9 verb reflexiv: A se desolidariza. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZICE: DEZÍCE, dezíc, verb III. tranzitiv A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta. ♦ reflexiv A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. [Variante: deszíce verb III] – Din limba franceza dédire (după zice). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZICE: DEZÍCE, dezíc, verb III. tranzitiv A contrazice, a nega, a tăgădui (o afirmație); a retracta. ♦ reflexiv A nu mai recunoaște un lucru spus, a-și retrage cuvântul. [Variante: deszíce verb III] – Din limba franceza dédire (după zice). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZICE: DEZÍCE verb III. trecut A nega, a retrage, a retracta (ceva). ♦ reflexiv A-și retrage cuvântul, a se dezminți. [P.i. dezíc, variantă deszice verb III. / < de- + zice, conform limba franceza dédire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezice: dezíce2 verb reflexiv: [Atestat: COD. VOR 2/18 / V: deszdezice] prezentul indicativ: dezíc / Etimologie: de- + zice] (Îvr) A se despărți (de cineva), luându-și rămas-bun. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezice: dezíce (a dezice) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezíc, persoana întâi plural: noi dezícem, persoana a doua plural: voi dezíceți; imperativ persoana a doua singular: tu dezí, negație nu dezíce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZICE: DEZICE verb 1. a nega, a retracta, a tăgădui. (A dezice tot ceea ce spusese.) 2. a se contrazice. (Te rog să nu te dezice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEZICE: DEZÍCE verb I. trecut a nega, a retracta (ceva). II. reflexiv a-și retrage cuvântul, a dezminți. (după limba franceza dédire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DEZICE mă dezic: A SE DEZÍCE mă dezíc intranzitiv A-și retrage cele spuse sau scrise anterior. /<fr. dédire Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezice: dezíce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezíc, perfectul simplu persoana întâi singular: eu deziséi, persoana întâi plural: noi dezíserăm Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DEZICE MA DEZIC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DEZICE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezice dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dezíce1 [Atestat: latina medievală / V: înv dezzdezice / prezentul indicativ: dezíc / Etimologie: dez- + zice după franceza dédire] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A se retrage cele spuse sau susținute înainte recunoscându-și greșeala Si: a se contrazice, a retracta. VOR 2/18 / V: deszdezice] prezentul indicativ: dezíc / Etimologie: de- + zice] Îvr A se despărți de cineva, luându-și rămas-bun. Dezíce a dezice verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dezíc, persoana întâi plural: noi dezícem, persoana a doua plural: voi dezíceți; imperativ persoana a doua singular: tu dezí, negație nu dezíce. A dezice tot ceea ce spusese. Te rog să nu te dezice. Te rog să nu te dezice. |
GRAMATICA cuvântului DEZICE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezice. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DEZICE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE dezice? Vezi cuvântul dezice desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezice?[ de-zi-ce ] Se pare că cuvântul dezice are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DEZICE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele grădină de copii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
