 | as |
|
| Dezbăra [ dez-bă-ra ] VEZI SINONIME PENTRU dezbăra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se dezbara ma dezbar în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se dezbara ma dezbar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dezbăra (forma la infinitiv) A dezbăra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA: DEZBĂRÁ, dezbár, verb I. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») 1. A părăsi o deprin dere rea, a se lăsa, a se dezobișnui (de un nărav); a se dezvăța. Tatăl tău nu s-a putut dezbăra de patima jocului de cărți. CAMIL PETRESCU, T. I 374. Pronunție guturală și groasă, de care nu ne putem dezbăra. NEGRUZZI, S. I 262. 2. A se desface, a se despărți; prin extensie a se elibera, a scăpa, a se descotorosi (de cineva sau de ceva). Adîncește tema și dezbară-te de credința că poezia se reduce la rimă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/5. Căpitanul nu se mai putea dezbăra de o vedenie hîdă. CAMILAR, N. I 221. Mi-e dragă una și-i a mea: Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul! COȘBUC, P. I 119. – prezent industrie și: dezbăr, dezberi (M. I. CARAGIALE, C. 13, ODOBESCU, S. III 45). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dezbăra: dezbărá [Atestat: M. COSTIN, O. 188 / V: (îrg) dizdezbara / S și: (înv) desbdezbara / prezentul indicativ: dezbár, (reg) dezbắr / Etimologie: nct] 1 verb tranzitiv: (C.i. oameni, animale etc.) A determina să renunțe la o deprindere (rea) Si: a dezvăța. 2 verb tranzitiv: (Pex) A dezobișnui. 3 verb tranzitiv: (Pex) A renunța. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni) A (se) despărți de cineva sau de ceva. 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni) A (se) îndepărta. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: (C.i. oameni) A (se) elibera. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA: DEZBĂRA verb 1. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (figurat) a (se) scutura, (familial figurat) a înțărca. (S-a dezbara de un viciu.) 2. a se debarasa, a se degaja, a se descotorosi, a scăpa, (regional) a se cortorosi, (Bucovina) a se coroti, (grecism învechit) a exoflisi, (figurat) a se scutura. (S-a dezbara de un musafir nepoftit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA: DEZBĂRÁ, dezbár, verb I. reflexiv 1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța. 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [prezent: industrie și: dezbắr] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEZBĂRA: DEZBĂRÁ, dezbár, verb I. reflexiv 1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța. 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [prezent industrie și: dezbắr] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DEZBĂRA mă dezbar: A SE DEZBĂRÁ mă dezbár intranzitiv 1) A pierde un obicei rău; a scăpa. 2) A reuși să se elibereze de ceva sau de cineva care incomodează; a se debarasa; a scăpa; a se descotorosi. /Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dezbăra: dezbărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbár/dezbăr, persoana a doua singular: tu dezbári; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dezbáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dezbăra: dezbărá (a dezbara) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbár/dezbắr, 3 dezbáră; conjunctiv prezent 3 să dezbáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DEZBARA MA DEZBAR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dezbăra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dezbăra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 188 / V: îrg dizdezbăra / S și: înv desbdezbăra / prezentul indicativ: dezbár, reg dezbắr / Etimologie: nct] 1 verb tranzitiv: C. S-a dezbăra de un viciu. S-a dezbăra de un musafir nepoftit. S-a dezbăra de un viciu. Dezbărá a dezbăra verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dezbár/dezbắr, 3 dezbáră; conjunctiv prezent 3 să dezbáre. |
GRAMATICA cuvântului dezbăra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dezbăra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dezbăra poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dezbăra? Vezi cuvântul dezbăra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dezbăra?[ dez-bă-ra ] Se pare că cuvântul dezbăra are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dezbăra |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sau din fundul lumii sau de peste lume?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dezbăra se conjugă: ei ele dezbáre
