 | as |
|
| Destrăbăla [ des-tră-bă-la ] VEZI SINONIME PENTRU destrăbăla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se destrabala ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se destrabala ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a destrăbăla (forma la infinitiv) A destrăbăla conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru destrăbăla: destrăbălá verb reflexiv: [Atestat: POLIZU / prezentul indicativ: destrabalaléz / Etimologie: nct] 1 A-și pierde moralitatea, corectitudinea Si: a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna, a se dezmăța, a se perverti, a se strica, a se vicia, (pfm) a se sminti, (înv) a se destrăma (12). 2 (despre femei) A duce o viață extrem de imorală, lăsându-se dominat de patimi Vz. curvi (5), preacurvi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLA: DESTRĂBĂLA verb a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrîna, a (se) perverti, a (se) strica, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăța, (învechit) a (se) sminti. (S-a destrabala într-un mediu imoral.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DESTRĂBĂLA mă: A SE DESTRĂBĂLÁ mă a se destrabala maéz intranzitiv A duce o viață de petreceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se strica; a se desfrâna; a se deprava. /Din destrăbălat Forme diferite ale cuvantului a se destrabala ma: a se destrabala maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLA: DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, verb I. reflexiv A duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate. – Probabil din destrăbălat. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLA: DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, verb I. reflexiv A duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate. – Probabil din destrăbălat. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESTRĂBĂLA: DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, verb I. reflexiv A se deda la o viață desfrînată, a avea purtări dezmățate. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru destrăbăla: destrăbălá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu destrăbăléz, persoana a treia singular: el / ea și plural destrăbăleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru destrăbăla: !destrăbălá (a se destrabala) verb reflexiv, indicativ prezent 3 se destrăbăleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DESTRABALA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESTRĂBĂLA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului destrăbăla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Destrăbălá verb reflexiv: [Atestat: POLIZU / prezentul indicativ: destrĂbĂlaléz / Etimologie: nct] 1 A-și pierde moralitatea, corectitudinea Si: a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna, a se dezmăța, a se perverti, a se strica, a se vicia, pfm a se sminti, înv a se destrăma 12. S-a destrĂbĂla într-un mediu imoral. A SE DESTRĂBĂLÁ mă destrĂbĂlaéz intranzitiv A duce o viață de petreceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se strica; a se desfrâna; a se deprava. !destrăbălá a se destrĂbĂla verb reflexiv, indicativ prezent 3 se destrăbăleáză. |
GRAMATICA cuvântului DESTRĂBĂLA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului destrăbăla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESTRĂBĂLA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE destrăbăla? Vezi cuvântul destrăbăla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul destrăbăla?[ des-tră-bă-la ] Se pare că cuvântul destrăbăla are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESTRĂBĂLA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se șterge pe sau la bot de ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul destrăbăla se conjugă: ei ele destrăbăleáză
