 | as |
|
| Despleti [ des-ple-ti ] VEZI SINONIME PENTRU despleti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se despleti se în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se despleti se din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a despleti (forma la infinitiv) A despleti conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESPLETI: DESPLETÍ, despletesc, verb IV. tranzitiv (Cu privire la ceva care este împletit: frînghie, bici, mai ales părul împletit, cosițele) A desface din împletitură. Despletește frînghia. ▭ S-o fi văzut despletindu-și bogatul păr ca mierea arsă. M. I. CARAGIALE, C. 73. Se întreabă trist izvorul: «Unde mi-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și, Fața-n apa mea privindu-și, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?» EMINESCU, O. I 122. • figurat Noaptea își despletea șuvițele de neguri pînă ce luna plină, portocalie, își arăta fața prin zdrențele norilor poleiți. BART, E. 316. • (Complementul indică persoana căreia i se despletește părul) Vîntul... merge la copile ce culeg laur de in Și rîzînd le despletește. ALECSANDRI, P. A. 132. • reflexiv (Subiectul este persoana care-și despletește părul) Fata a rămas pe malul lacului, plîngînd pe Făt-Frumos și despletindu-se de deznădejde. GALACTION, O. I 325. • figurat Para focului, înaltă, se despletea în plete roșii. CAMILAR, N. I 91. ♦ reflexiv figurat (Despre rîuri și pîraie) A se răsfira. Din culmi gîlgîiau apele despletindu-se în adînc. CAMILAR, N. I 55. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru despleti: despletí [Atestat: LB / V: (îvr) despletiectí, (rar) disdespleti / prezentul indicativ: despletitésc / Etimologie: des- + (îm)pleti] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (C. e părul împletit) A (se) desface din împletitură. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (Pex; c. e părul) A (se) răsfira. 5 (C.i. o persoană) A-i răvăși cuiva părul. 6 (Pex) A desface fire de ață, lână etc. împletite. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESPLETI: DESPLETÍ, despletesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ reflexiv și tranzitiv A(-și) desface cosițele. ♦ reflexiv figurat (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – prefix des- + [îm]pleti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESPLETI: DESPLETÍ, despletesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A (se) desface din împletitură; a (se) deșira. ♦ reflexiv și tranzitiv A(-și) desface cosițele. ♦ reflexiv figurat (Despre râuri, pâraie) A se răsfira. – Des1- + [îm]pleti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DESPLETI se: A SE DESPLETÍ se a se despleti seéște intranzitiv (despre părul împletit sau obiecte din fire împletite) A se desface din împletitură. /des- + a [îm]pleti Forme diferite ale cuvantului a se despleti se: éște Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru despleti: despletí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despleteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural despleteáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru despleti: despletí (a despleti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despleteá; conjunctiv prezent 3 să despleteáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESPLETI: DESPLETI verb a desface. (Își despleti cozile.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DESPLETI SE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESPLETI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului despleti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Despletí [Atestat: LB / V: îvr despletiectí, rar disdespleti / prezentul indicativ: despletitésc / Etimologie: des- + împleti] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: C. A SE DESPLETÍ se despletiéște intranzitiv despre părul împletit sau obiecte din fire împletite A se desface din împletitură. Despletí a despleti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele despletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea despleteá; conjunctiv prezent 3 să despleteáscă. Își despleti cozile. Își despleti cozile. |
GRAMATICA cuvântului DESPLETI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului despleti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESPLETI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE despleti? Vezi cuvântul despleti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul despleti?[ des-ple-ti ] Se pare că cuvântul despleti are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESPLETI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Va fi cum va da sau va vrea dumnezeu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
