 | as |
|
| Descuraja [ des-cu-ra-ja ] VEZI SINONIME PENTRU descuraja PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se descuraja ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se descuraja ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a descuraja (forma la infinitiv) A descuraja conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DESCURAJA: DESCURAJÁ, descurajez, verb I. tranzitiv A face să-și piardă curajul, entuziasmul, interesul, nădejdea. În loc să descurajeze cu toată energia patima lui Zaharia Duhu, încă o dată o întețea. C. PETRESCU, R. DR. 229. ♦ reflexiv A pierde curajul, a deznădăjdui. Se descurajează prea ușor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DESCURAJA: DESCURAJÁ, descurajez, verb I. reflexiv și tranzitiv A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza. – După limba franceza décourager. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DESCURAJA: DESCURAJÁ, descurajez, verb I. reflexiv și tranzitiv A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, speranța; a (se) demoraliza. – După limba franceza décourager. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru descuraja: descurajá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu descurajéz, persoana a treia singular: el / ea și plural descurajeáză, persoana întâi plural: noi descurajăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural descurajéze; gerunziu descurajând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCURAJA: DESCURAJÁ verb I. trecut A fi sau a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul. [P.i. -jez, 3,6 -jează, gerunziu -jând. / după limba franceza décourager]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru descuraja: descurajá [Atestat: VALIAN / prezentul indicativ: descurajajéz / Etimologie: franceza décourager] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (A-și pierde sau) a face să-și piardă curajul. 3 verb reflexiv: A fi deprimat. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DESCURAJA: DESCURAJÁ verb reflexiv, trecut a aduce pe cineva în stare de a-și pierde curajul; a demoraliza, a descumpăni. (după limba franceza décourager) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DESCURAJA mă: A SE DESCURAJÁ mă a se descuraja maéz intranzitiv A-și pierde curajul, siguranța în forțele proprii; a se demoraliza. /<fr. décourager Forme diferite ale cuvantului a se descuraja ma: a se descuraja maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru descuraja: descurajá (a descuraja) verb, indicativ prezent 3 descurajeáză, persoana întâi plural: noi descurajắm; conjunctiv prezent 3 să descurajéze; gerunziu descurajấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DESCURAJA: DESCURAJA verb a (se) demoraliza, a (se) deprima, (figurat) a (se) demobiliza. (S-a descuraja de tot.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DESCURAJA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DESCURAJA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului descuraja dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Descurajá [Atestat: VALIAN / prezentul indicativ: descurajajéz / Etimologie: franceza décourager] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A-și pierde sau a face să-și piardă curajul. A SE DESCURAJÁ mă descurajaéz intranzitiv A-și pierde curajul, siguranța în forțele proprii; a se demoraliza. Descurajá a descuraja verb, indicativ prezent 3 descurajeáză, persoana întâi plural: noi descurajắm; conjunctiv prezent 3 să descurajéze; gerunziu descurajấnd. S-a descuraja de tot. S-a descuraja de tot. |
GRAMATICA cuvântului DESCURAJA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului descuraja. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DESCURAJA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE descuraja? Vezi cuvântul descuraja desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul descuraja?[ des-cu-ra-ja ] Se pare că cuvântul descuraja are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DESCURAJA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fără voie sau fără voia cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul descuraja se conjugă: ei ele descurajeáză
