 | as |
|
| Degaja [ de-ga-ja ] VEZI SINONIME PENTRU degaja PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se degaja se degaja în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se degaja se degaja din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a degaja (forma la infinitiv) A degaja conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DEGAJA: DEGAJÁ, degajez, verb I. tranzitiv 1. A da afară, a răspîndi, a împrăștia, a emana (căldură, un miros etc.), a exala. Unele ape minerale degajează un miros special. ♦ reflexiv A se desprinde. Un miros plăcut se degajează din flori. ♦ (chimie) A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. • reflexiv (Numai la persoană 3; atestat în forma degajă) Părticelele materiale, devenite neutre, se degajă la electrozi sub formă de atomi sau grupuri de atomi. FIZICA 130. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. A degaja șoseaua. ▭ [Bubico] scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din țoalele în care dospește-nfășurat și-l scoate afară. CARAGIALE, O. II 267. ♦ (tehnică) A îndepărta o porțiune de material de la o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată. ♦ (Sport; absolut sau uneori cu complementul «terenul» sau, impropriu, «mingea») A elibera o porțiune de teren prin îndepărtarea mingii, pentru a se evita o acțiune periculoasă; a trimite mingea departe de poarta proprie. – prezent industrie persoană 3 și: degájă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/6). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru degaja: degajá [Atestat: BARASCH, I. N. 13/16 / V: degajaageá / prezentul indicativ: degajajéz și 3, 6 degajaájă / Etimologie: franceza dégager] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (despre miros) A (se) împrăștia în atmosferă Si: a exala. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: (despre lumină) A (se) răspândi. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: (despre căldură) A emana. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (despre substanțe chimice) A (se) răspândi în mediu. 9-10 verb tranzitiv, reflexiv: (despre gaze) A (se) elimina ca urmare a unei reacții chimice. 11-12 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A (se) elibera de ceva care împiedică mișcarea liberă. 13-14 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A (se) debarasa de o obligație, de o răspundere. 15 verb reflexiv: (Fig; despre idei, sentimente) A reieși dintr-un text, dintr-un fapt etc. 16 verb tranzitiv: (Spc; c.i. obiecte depuse ca gaj) A retrage. 17 verb reflexiv: A-și lua cuvântul înapoi Si: a se dezice. 18 verb tranzitiv: (C.i. străzi) A debloca. 19 verb tranzitiv: (C.i. străzi) A descongestiona. 20 verb tranzitiv: (C.i. terenuri) A curăța. 21 verb tranzitiv: (C.i. obstacole) A înlătura. 22 verb tranzitiv: (Teh; c.i. piese) A curăța de surplusul de material. 23 verb tranzitiv: (Spt; c.i. mingea) A îndepărta de poarta proprie, pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. 24 verb tranzitiv: (La scrimă; c. e floreta) A desprinde de floreta adversarului. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DEGAJA: DEGAJÁ, degajez, verb I. tranzitiv 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ reflexiv (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. [prezent industrie persoană 3 și: degájă] – Din limba franceza dégager. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DEGAJA: DEGAJÁ, (1) persoană 3 degájă, (2, 3, 4) degajez, verb I. tranzitiv 1. A răspândi, a împrăștia, a emana căldură, miros etc.; a exala. ♦ reflexiv (Despre mirosuri, căldură etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinație chimică. 2. A elibera, a scăpa pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A îndepărta surplusul de material de pe o piesă pentru a înlesni o operație ulterioară sau pentru a obține o suprafață curată; a elibera un teren de diverse lucruri care stânjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poartă pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. ♦ (La scrimă) A-și desprinde floreta de floreta adversarului. – Din limba franceza dégager. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DEGAJA: DEGAJA verb 1. a emana, a emite, a exala, a împrăștia, a răspîndi, a scoate, (învechit) a răsfuga, a slobozi. (Soba degaja gaze.) 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursă care degaja căldură.) 3. a desface, a elibera, a libera, a scoate, (învechit și popular) a slobozi. (A degaja din strînsoare.) 4. a debloca, a elibera. (A degaja un drum înzăpezit.) 5. a se debarasa, a se descotorosi, a se dezbăra, a scăpa, (regional) a se cortorosi, (Bucovina) a se coroti, (grecism învechit) a exoflisi, (figurat) a se scutura. (A se degaja de un musafir nedorit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DEGAJA: DEGAJÁ verb I. trecut 1. a elibera, a scuti pe cineva de o sarcină, de o îndatorire; a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică. 2. a răspândi, a elimina (gaze, vapori, miros etc.), a emana, a exala. 3. (fotbal) a trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. • (scrimă) a-și desprinde floreta de cea a adversarului. II. reflexiv (și figurat) a se desprinde, a se elibera. (< limba franceza dégager) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DEGAJA: DEGAJÁ verb I. trecut 1. A lua înapoi ceea ce a fost dat în gaj; a retrage din gaj. 2. A elibera (un loc), a înlătura un obstacol sau ceva care împiedică ori îngreuiază. 3. A produce o emanație, a exala, a răspândi. 4. A trimite mingea departe de poarta proprie pentru a evita o acțiune periculoasă. ♦ (La scrimă) A-și desprinde sabia de sabia adversarului. [P.i. 3,6 -jează, gerunziu -jând. / < limba franceza dégager]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru degaja: degajá (-jéz, -at), verb – A desprinde, a da drumul, a lăsa liber. în franceză dégager. – derivat degajat, învechit (dezinvolt; nepăsător); degajament, substantiv neutru, din limba franceza dégagement. Forme diferite ale cuvantului degaja: -jéz degaja-at Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DEGAJA se degajă: A SE DEGAJÁ se degájă intranzitiv (despre lumină, căldură, sunete, mirosuri etc.) A cuprinde spații tot mai mari; a se răspândi; a se propaga. /<fr. dégager Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru degaja: degajá1 (a degaja) (a elibera, a îndepărta) verb, indicativ prezent 3 degajeáză, persoana întâi plural: noi degajắm; conjunctiv prezent 3 să degajéze; gerunziu degajấnd Forme diferite ale cuvantului degaja: degajaa degaja Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru degaja: degajá2 (a degaja) (a emana, a răspândi) verb, indicativ prezent 3 degájă, persoana întâi plural: noi degajắm; conjunctiv prezent 3 să degáje; gerunziu degajấnd Forme diferite ale cuvantului degaja: degajaa degaja Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DEGAJA SE DEGAJA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL degaja Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului degaja dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 13/16 / V: degajaageá / prezentul indicativ: degajajéz și 3, 6 degajaájă / Etimologie: franceza dégager] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: despre miros A se împrăștia în atmosferă Si: a exala. Soba degaja gaze. O sursă care degaja căldură. A degaja din strînsoare. A degaja un drum înzăpezit. A se degaja de un musafir nedorit. O sursă care degaja căldură. Degajá1 a degaja a elibera, a îndepărta verb, indicativ prezent 3 degajeáză, persoana întâi plural: noi degajắm; conjunctiv prezent 3 să degajéze; gerunziu degajấnd. Degajá2 a degaja a emana, a răspândi verb, indicativ prezent 3 degájă, persoana întâi plural: noi degajắm; conjunctiv prezent 3 să degáje; gerunziu degajấnd. |
GRAMATICA cuvântului degaja? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului degaja. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul degaja poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE degaja? Vezi cuvântul degaja desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul degaja?[ de-ga-ja ] Se pare că cuvântul degaja are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL degaja |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Dans de caracter?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
