 | as |
|
| Deconcerta [ de-con-cer-ta ] VEZI SINONIME PENTRU deconcerta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se deconcerta ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se deconcerta ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a deconcerta (forma la infinitiv) A deconcerta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DECONCERTA: DECONCERTÁ, deconcertez, verb I. tranzitiv (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul sau siguranța de sine, a tulbura, a zăpăci. Faptul a deconcertat pe prințul Bazil Șerban, care... a început să se retragă. CAMIL PETRESCU, T. I 126. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DECONCERTA: DECONCERTÁ, deconcertez, verb I. tranzitiv (Franțuzism) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din limba franceza déconcerter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DECONCERTA: DECONCERTÁ, deconcertez, verb I. tranzitiv (livresc) A face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci. – Din limba franceza déconcerter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DECONCERTA mă: A SE DECONCERTÁ mă a se deconcerta maéz intranzitiv A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se descumpăni; a se dezechilibra; a se dezaxa. /<fr. déconcerter Forme diferite ale cuvantului a se deconcerta ma: a se deconcerta maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru deconcerta: deconcerta verb tranzitiv: [Atestat: DEX / prezentul indicativ: deconcertatéz / Etimologie: franceza déconcerter] (Liv; c.i. oameni) A face să-și piardă siguranța de sine Si: a tulbura, a zăpăci. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DECONCERTA: DECONCERTÁ verb trecut a face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a dezorienta, a descumpăni. (< limba franceza déconcerter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DECONCERTA: DECONCERTÁ verb I. trecut A face să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a zăpăci, a tulbura. [< limba franceza déconcerter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru deconcerta: deconcertá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu deconcertéz, persoana a treia singular: el / ea și plural deconcerteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru deconcerta: deconcerta verb vezi DERUTA. DESCUMPĂNI. DEZORIENTA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru deconcerta: deconcertá (a deconcerta) (livresc) verb, indicativ prezent 3 deconcerteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DECONCERTA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL deconcerta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului deconcerta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SE DECONCERTÁ mă deconcertaéz intranzitiv A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se descumpăni; a se dezechilibra; a se dezaxa. Deconcerta verb tranzitiv: [Atestat: DEX / prezentul indicativ: deconcertatéz / Etimologie: franceza déconcerter] Liv; c. Deconcertá a deconcerta livresc verb, indicativ prezent 3 deconcerteáză. |
GRAMATICA cuvântului deconcerta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului deconcerta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul deconcerta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE deconcerta? Vezi cuvântul deconcerta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul deconcerta?[ de-con-cer-ta ] Se pare că cuvântul deconcerta are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL deconcerta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și face bagajele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul deconcerta se conjugă: ei ele deconcerteáză
