eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se da in fapt


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Fapt [ fapt ]
VEZI SINONIME PENTRU fapt PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se da in fapt în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se da in fapt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FAPT:
FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, substantiv neutru

1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. vezi eveniment. Fapt istoric. ▭ O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III

11.
       • Fapt divers vezi divers.
       • Locuţiune adverbiala De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. vezi
       • Expresia: Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz...
♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că «u» final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64.

2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I

15.
       • Expresia: A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată.

3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prepoziție «de») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98.
       • Locuţiune adverbiala În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, vezi 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (figurat) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183.

4. (În superstiții) Farmece, verb reflexiv:ăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 186.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

fapt
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru fapt:
fapt n.

1. lucru făcut, act: așa-i faptul;

2. întâmplare de povestit: faptele sunt materialul istoriei; Faptele Apostolilor, carte scrisă de St. Luca și coprinzând istoria creștinismului dela înălțarea (33) până la sosirea St. Pavel la Roma (63);

3. adevărat, real: e fapt;

4. facere, început: faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte AL.; figurat în faptul viu al vieții ne pare drumul lung AL.;

5. verb reflexiv:ajă, farmec, în special boală ce poporul crede că o capătă cineva când i-o aruncă dușmanul în cale: să-mi arunce fapt și ură popular descântec de fapt. [Vechiu-rom. fapt = latina FACTUM; pentru sensul 5, vezi face].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FAPT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FAPT:
FAPT1 fapte n.

1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. faptistoric.

2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. fapte de limbă.

3) vezi FAPTĂ.

4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În faptul zilei. În faptul serii. /<lat. factum
Forme diferite ale cuvantului fapt: fapte

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FAPT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FAPT:
FAPT s.

1. caz, întîmplare. (fapt din Vaslui.)

2. chestiune, întîmplare, lucru. (A survenit un fapt neașteptat.)

3. fenomen. (Un fapt de limbă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

FAPT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FAPT:
FAPT2 fapturi n. popular rar Procedeu magic, căruia i se atribuie însușiri supranaturale; farmec; verb reflexiv:ajă. /<lat. factum
Forme diferite ale cuvantului fapt: fapturi

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

fapt
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fapt:
fapt2, faptă a [Atestat: CUV, despre BĂTR. II, 53 / Plural: nct / Etimologie: face] (Înv) Făcut2.
Forme diferite ale cuvantului fapt: faptă

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

FAPT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FAPT:
FAPT substantiv verbal descântec, farmec, magie, scarlatină, verb reflexiv:ajă, verb reflexiv:ăjitorie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

FAPT
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FAPT:
FAPT3 faptți m. deprindere Copil neastâmpărat și obraznic. /<lat. factum
Forme diferite ale cuvantului fapt: faptți

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

fapt
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru fapt:
fapt substantiv verbal DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. SCARLATINĂ. verb reflexiv:AJĂ. verb reflexiv:ĂJITORIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

fapt
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fapt:
fapt3 (farmec, verb reflexiv:ajă) (popular) substantiv neutru, plural fápturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

fapt
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fapt:
fapt (farmec, verb reflexiv:ajă) substantiv neutru, plural fápturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

fapt
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fapt:
fapt1 (omidă, plantă) substantiv masculin, plural fapți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

a se da în fapt
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a se da în fapt:
a se da în fapt expresie a mărturisi.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

fapt
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fapt:
fapt (acțiune) substantiv neutru, plural fápte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

fapt
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fapt:
fapt2 (acțiune) substantiv neutru, plural fápte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

fapt
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru fapt:
fapt, -ă, adjectiv (învechit) făcut.
Forme diferite ale cuvantului fapt: fapt-ă

Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

fapt
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fapt:
fapt (zool.) substantiv masculin, plural fapți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DA IN FAPT'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fapt
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fapt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
FAPT1 fapte n.
Faptistoric.
Fapte de limbă.
4 în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început În faptul zilei.
În faptul serii.
Fapt din Vaslui.
A survenit un fapt neașteptat.
Un fapt de limbă.
FAPT2 fapturi n.
Fapt2, faptă a [Atestat: CUV, despre BĂTR.
FAPT3 faptți m.

GRAMATICA cuvântului fapt?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fapt.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fapt poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul fapt sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul fapt are forma: fápturi
  • group icon La plural verbul fapt se conjugă: ei ele fápturi

CUM DESPART ÎN SILABE fapt?
Vezi cuvântul fapt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fapt?
[ fapt ]
Se pare că cuvântul fapt are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL fapt
Inţelegi mai uşor cuvântul fapt dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala De fapt rar, cu faptul = în realitate, într-adevăr
= nu-i mai puțin adevărat că
A pune pe cineva în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată
Fapt = latina FACTUM; pentru sensul 5, vezi face

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fapt

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în expresie cât pe-aci?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
caș care se face din cel dintâi lapte muls de la oi
clasic quietus
aproape să
legătură electrică între două piese sau elemente conductoare, realizată prin atingere
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app