 | as |
|
| Pământ [ pă-mânt ] VEZI SINONIME PENTRU pământ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se da cu curul de pamant în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se da cu curul de pamant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PĂMẤNT: PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, substantiv neutru 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; prin extensie oamenii care locuiesc pe această planetă. • Expresia: La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea și) pământul sau cât e lumea și pământul = a) (de) totdeauna; b) (în construcții negative) niciodată. Ca de la cer la pământ, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri. 2. Scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți; sol. • Locuţiune adverbiala Ca pământul = a) cu desăvârșire, de tot; b) profund, greu; c) (în construcții negative) deloc, în nici un fel. • locuțiune adjectiv și adverb În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoție, din modestie etc.). La pământ = a) întins, culcat pe jos; prin extensie (despre oameni) deprimat, învins; b) (în formule de comandă) culcă-te! • Expresia: A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona. Parcă l-a înghițit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut. A-i veni cuiva să intre în pământ, se spune când cineva se simte foarte rușinat și ar verb reflexiv:ea să nu mai dea ochii cu oamenii. A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc. A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității. A nu-l mai ține (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simți o emoție puternică. A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut. A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos. A nu-l (mai) răbda (sau ține pe cineva) pământul, se zice (mai ales în imprecații) despre un om rău. A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici. A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat. Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită. 3. Materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale. • Pământ activ (sau decolorat) = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale. ♦ (Și în sintagma pământ galben) Lut. ♦ Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice. 4. Întindere de uscat; continent. ♦ Întindere de teren (cultivabil). • Expresia: Sărac lipit pământului = foarte sărac. 5. Teritoriu, regiune, ținut; prin extensie țară, patrie. • Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție; prin extensie obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni. – latina pavimentum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PĂMẤNT: PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, substantiv neutru 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; prin extensie oamenii care locuiesc pe această planetă. • Expresia: La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea și) pământul sau cât e lumea și pământul = a) (de) totdeauna; b) (în construcții negative) niciodată. Ca de la cer la pământ, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri. 2. Scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți; sol. • Locuţiune adverbiala Ca pământul = a) cu desăvârșire, de tot; b) profund, greu; c) (în construcții negative) deloc, în niciun fel. • locuțiune adjectiv și adverb În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoție, din modestie etc.). La pământ = a) întins, culcat pe jos; prin extensie (despre oameni) deprimat, învins; b) (în formule de comandă) culcă-te! • Expresia: A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona. Parcă l-a înghițit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut. A-i veni cuiva să intre în pământ, se spune când cineva se simte foarte rușinat și ar verb reflexiv:ea să nu mai dea ochii cu oamenii. A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc. A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității. A nu-l mai ține (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simți o emoție puternică. A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut. A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos. A nu-l (mai) răbda (sau ține pe cineva) pământul, se zice (mai ales în imprecații) despre un om rău. A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici. A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat. Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită. 3. Materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale. • Pământ activ (sau decolorat) = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale. ♦ (Și în sintagma pământ galben) Lut. ♦ Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice. 4. Întindere de uscat; continent. ♦ Întindere de teren (cultivabil). • Expresia: Sărac lipit pământului = foarte sărac. 5. Teritoriu, regiune, ținut; prin extensie țară, patrie. • Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție; prin extensie obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni. – latina pavimentum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PĂMÂNT: PĂMÂNT pamanturi n. 1) Planetă din sistemul solar pe care a apărut și se dezvoltă viața. • La capătul pamantului foarte departe; neînchipuit de departe. Ca de la cer la pamant de un contrast izbitor. Cât (sau de când) e lumea și pamantul a) (din) totdeauna; veșnic; b) niciodată; nicicând. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului vezi BURIC. A nu ști (sau a nu afla, a nu auzi) nici pamantul a nu ști (a nu afla, a nu auzi) nimeni. 2) Înveliș extern solid (neacoperit cu ape) al acestei planete; uscat. 3) Strat superior afânat al acestui înveliș caracterizat prin fertilitate, în care se dezvoltă plantele; sol. • pamant galben lut. pamant negru cernoziom. Ca pamantul a) negru; b) de culoarea pământului; pământiu. La pamant a) culcat jos; b) distrus moralicește. A face una cu pamantul sau a șterge (sau a rade) de pe fața pamantului a nimici complet. A lăsa ochii în pamant a privi în jos (de rușine, de emoție etc.). A fugi mâncând pamantul a fugi foarte tare. A-i fugi pamantul de sub picioare a) a-și pierde echilibrul; b) a-și pierde susținerea, sprijinul. A ieși (sau a apărea, a răsări) ca din pamant a se ivi pe neașteptate. Parcă a intrat în pamant (sau parcă l-a înghițit pamantul) a dispărea brusc. A băga (pe cineva) (de viu) în pamant a chinui (pe cineva) sistematic, pricinuindu-i moartea prematură. A intra în pamant de rușine a simți o rușine foarte mare. A scoate (sau a aduce) din pamant (sau din fundul pamantului) a găsi neapărat (pe cineva sau ceva). A nu-l primi pe cineva nici pamantul a fi un mare nemernic. pamanturi rare grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, având proprietăți asemănătoare. 4) Teritoriu aparținând unei țări. A acapara pamanturi străine. • Obiceiul pamantului obicei tradițional, nescris, al unei colectivități, transmis din generație în generație. 5) Teren cultivabil, folosit în agricultură; câmp. • Sărac lipit pamantului foarte sărac. 6) Populație a acestei planete; lume; omenire; umanitate. /<lat. pavimentum Forme diferite ale cuvantului pamant: pamanturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a se da cu curul de pământ: a se da cu curul de pământ expresie (adol., in limbaj vulgar sau argou / jargou) a se supăra; a se enerva, a se înfuria. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pământ: pământ substantiv neutru, (materiale, continente, teritorii) plural pământuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DA CU CURUL DE PAMANT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pământ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pământ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PĂMÂNT pământuri n. • La capătul pământului foarte departe; neînchipuit de departe. Ca de la cer la pământ de un contrast izbitor. Cât sau de când e lumea și pământul a din totdeauna; veșnic; b niciodată; nicicând. A se crede sau a se socoti buricul pământului vezi BURIC. A nu ști sau a nu afla, a nu auzi nici pământul a nu ști a nu afla, a nu auzi nimeni. • pământ galben lut. Pământ negru cernoziom. Ca pământul a negru; b de culoarea pământului; pământiu. La pământ a culcat jos; b distrus moralicește. A face una cu pământul sau a șterge sau a rade de pe fața pământului a nimici complet. A lăsa ochii în pământ a privi în jos de rușine, de emoție etc. A fugi mâncând pământul a fugi foarte tare. A-i fugi pământul de sub picioare a a-și pierde echilibrul; b a-și pierde susținerea, sprijinul. A ieși sau a apărea, a răsări ca din pământ a se ivi pe neașteptate. Parcă a intrat în pământ sau parcă l-a înghițit pământul a dispărea brusc. A băga pe cineva de viu în pământ a chinui pe cineva sistematic, pricinuindu-i moartea prematură. A intra în pământ de rușine a simți o rușine foarte mare. A scoate sau a aduce din pământ sau din fundul pământului a găsi neapărat pe cineva sau ceva. A nu-l primi pe cineva nici pământul a fi un mare nemernic. Pământuri rare grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, având proprietăți asemănătoare. A acapara pământuri străine. • Obiceiul pământului obicei tradițional, nescris, al unei colectivități, transmis din generație în generație. • Sărac lipit pământului foarte sărac. Și-a sărutat pământul natal. |
GRAMATICA cuvântului pământ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pământ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pământ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE pământ? Vezi cuvântul pământ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pământ?[ pă-mânt ] Se pare că cuvântul pământ are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pământ Inţelegi mai uşor cuvântul pământ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe La capătul sau marginile pământului = foarte departe De când e lumea și pământul sau cât e lumea și pământul = a de totdeauna; b în construcții negative niciodată Locuţiune adverbiala Ca pământul = a cu desăvârșire, de tot; b profund, greu; c în construcții negative deloc, în nici un fel locuțiune adjectiv și adverb În sau la pământ = aplecat în jos de teamă, de emoție, din modestie etc La pământ = a întins, culcat pe jos; prin extensie despre oameni deprimat, învins; b în formule de comandă culcă-te! A lăsa toate la sau în pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona Parcă l-a înghițit pământul sau a intrat în pământ = a dispărut, s-a făcut nevăzut A ieși sau a apărea ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc A nu fi cu picioarele pe pământ = a nu avea simțul realității = a simți o emoție puternică A nu-l mai încăpea pe cineva pământul = a fi mândru, încrezut A nu-l primi pe cineva nici pământul = a fi un ticălos A șterge sau a stinge, a face să piară de pe fața pământului sau a se face una cu pământul sau o apă și un pământ = a se distruge, a se nimici A scoate sau a aduce din pământ sau din fundul pământului = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită Pământ activ sau decolorat = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale ♦ Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice Sărac lipit pământului = foarte sărac Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție; prin extensie obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni La capătul sau marginile pământului = foarte departe De când e lumea și pământul sau cât e lumea și pământul = a de totdeauna; b în construcții negative niciodată Locuţiune adverbiala Ca pământul = a cu desăvârșire, de tot; b profund, greu; c în construcții negative deloc, în niciun fel locuțiune adjectiv și adverb În sau la pământ = aplecat în jos de teamă, de emoție, din modestie etc La pământ = a întins, culcat pe jos; prin extensie despre oameni deprimat, învins; b în formule de comandă culcă-te! A lăsa toate la sau în pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona Parcă l-a înghițit pământul sau a intrat în pământ = a dispărut, s-a făcut nevăzut A ieși sau a apărea ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc A nu fi cu picioarele pe pământ = a nu avea simțul realității = a simți o emoție puternică A nu-l mai încăpea pe cineva pământul = a fi mândru, încrezut A nu-l primi pe cineva nici pământul = a fi un ticălos A șterge sau a stinge, a face să piară de pe fața pământului sau a se face una cu pământul sau o apă și un pământ = a se distruge, a se nimici A scoate sau a aduce din pământ sau din fundul pământului = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită Pământ activ sau decolorat = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale ♦ Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice Sărac lipit pământului = foarte sărac Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție; prin extensie obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pământ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aberație vizuală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul pământ are forma: pământuri
