 | as |
|
| Cuminţi [ cu-min-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU cuminţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se cuminti ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se cuminti ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cuminți (forma la infinitiv) A cuminți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUMINȚI: CUMINȚÍ, cumințesc, verb IV. reflexiv A se liniști, a se potoli, a deveni mai așezat; a căpăta minte, a se face mai înțelept, mai serios. De ce nu te cumințești... să vii între ai tăi? CAMILAR, TEM. 57. După cejoat puțin din picioare, [copiii] se cumințesc. C. PETRESCU, Î. II 89. M-am cumințit de-atunci; Rid așa de-arare! COȘBUC, P. I 260 Adie mintea numai c-un deget pe om, și-ndată se cuminți omul nostru. RETEGANUL, P. IV 25. • tranzitiv Lasă că te cumințesc eu, să vie Dinu, ș-om vorbi noi, jupîneasă Ilinco! VLAHUȚĂ, O. A. II 50. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuminți: cuminți verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: I. IONESCU, despre 166 / prezentul indicativ: cumintițesc / Etimologie: cuminte] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A-(și) recăpăta (sau a face să-și recapete) rațiunea. 3-4 verb tranzitiv, reflexiv: A deveni (sau a face să devină) mai serios. 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) învăța minte. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (despre copii) A (se) liniști. 9-10 verb tranzitiv, reflexiv: A renunța (sau a face să renunțe) la obiceiuri periculoase sau păgubitoare. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUMINȚI: CUMINȚI verb a (se) astîmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (învechit și regional) a (se) stăvi, (învechit) a (se) înțelepți. (Te rog să te cuminti!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUMINȚI: CUMINȚÍ, cumințesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE CUMINȚI mă: A SE CUMINȚÍ mă a se cuminti maésc intranzitiv 1) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se astâmpăra. 2) A deveni (mai) serios și (mai) cumpătat. /Din cuminte Forme diferite ale cuvantului a se cuminti ma: a se cuminti maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUMINȚI: CUMINȚÍ, cumințesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuminți: cumințí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cumințésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cumințeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cumințeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuminți: cumințí (a cuminti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cumințésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cumințeá; conjunctiv prezent 3 să cumințeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE CUMINTI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuminți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuminți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IONESCU, despre 166 / prezentul indicativ: cumințițesc / Etimologie: cuminte] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A-și recăpăta sau a face să-și recapete rațiunea. Te rog să te cuminți!. Te rog să te cuminți!. A SE CUMINȚÍ mă cumințiésc intranzitiv 1 A deveni cuminte; a se face ascultător; a se astâmpăra. Cumințí a cuminți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cumințésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cumințeá; conjunctiv prezent 3 să cumințeáscă. |
GRAMATICA cuvântului cuminți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuminți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuminți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE cuminţi? Vezi cuvântul cuminţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuminţi?[ cu-min-ţi ] Se pare că cuvântul cuminţi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cuminți |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea boală pe cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
