 | as |
|
| Cufunda [ cu-fun-da ] VEZI SINONIME PENTRU cufunda PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se cufunda ma cufund în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se cufunda ma cufund din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cufunda (forma la infinitiv) A cufunda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CUFUNDA: CUFUNDÁ, cufúnd, verb I. 1. tranzitiv (Cu privire la obiecte sau la ființe) A face să intre (cu totul) într-un lichid, a afunda, a adînci; a scufunda. Șlepul era cufundat pe sfert în apă. DUMITRIU, N. 135. Se urcă pe o buturugă zbîrlită de salcie înecată și cufundă căldarea în apa galbenă și rece. DUMITRIU, N. 277. • figurat Pădurile, cufundate în liniștea de iarnă bogată, țineau pe vîrfurile arămii pete mari de ceață fumurie. SADOVEANU, O. III 113. Noaptea, cînd toată natura era afundată în tăcere, Zamfira începea a cînta. ALECSANDRI, C. 83. • reflexiv Mă cufundam [în apă] de trei ori în rînd. CREANGĂ, A. 65. Azvîrle-o, maică, [inima] pe apă. De-a sta și s-a cufunda, Maică, nu mai aștepta! ȘEZ. I 46. ♦ A înfige într-o materie moale. N-a auzit alt răspuns decît foșnetul opincilor cufundate în zăpadă. GALAN, Z. R. 211. ♦ A scufunda în adînc (pentru a îneca). Unii zicea să-l omoare Cu laț de spînzurătoare, Alții – să-l cufunde-n apă, Alții – să-l înfigă-n țeapă. ALECSANDRI, P. P. 136. 2. reflexiv A intra în adînc, a se adînci, a dispărea. Fierul strălucitor se cufundă în pămînt și începu să-l taie statornic. DUMITRIU, vezi L. 6. Curțile zînelor se cufundaseră în pămînt cu zîne cu tot. RETEGANUL, P. II 17. Cotoșmanul făcu un culcuș stăpînului său... numai din fulgi... de se cufunda în puf cînd se culca. ISPIRESCU, L. 287. Mi-ar fi părut mai bine-n pămînt să mă cufund. EMINESCU, O. I 91. ♦ A prezenta o adîncitură. Șoseaua se cufunda puțin. DUMITRIU, N. 57. ♦ (Despre ochi) A fi (sau a părea) înfundat în orbite. Ochii cufundați în capu-i, fruntea tristă și-ncrețită. EMINESCU, O. I 50. ♦ (Poetic) A se pierde. Trăsura se cufunda în ceasurile tîrzii ale nopții. DUMITRIU, N. 53. Deodată calea coti pe o costișă, printr-un făgițel tînăr, în care razele se cufundau pline de taină. SADOVEANU, O. I 228. Privirile i se cufundară în negurile cenușii, pe păduri. SADOVEANU, O. III 104. ♦ figurat (Despre aștri) A trece dincolo de orizont, a apune. Soarele se cufundase după cîmpiile depărtate și în văzduhul înalt mai plutea ca o pulbere de aur. SADOVEANU, despre P. 127. [Soarele] se lăsa tot spre apus, Și-n mare se cufunda. ALECSANDRI, P. P. 28. ♦ (Despre pămînt) A se prăbuși, a crăpa. Cum nu se cufundă pămintu sub el! ȘEZ. III 100. 3. reflexiv figurat A se lăsa absorbit (de o activitate, de somn etc.), a se adînci, a se pierde. M-am cufundat în lectură. ▭ Se cufundase în gîndurile lui amare și părea că nu mai vede și nu mai aude nimic. vezi limba română noiembrie 1953, 118. La beut ei se-ntrecea... Și-n somn greu se cufunda. ALECSANDRI, P. P. 131. • (Poetic) Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalțe, Sufletul vieții mele. EMINESCU, O. I 54. 4. tranzitiv figurat (Rar) A compromite, a distruge. [Faptele] au să mă cufunde ori au să mă izbăvească. SADOVEANU, despre P. 19. Gheorghe Bibescu... a publicat... o broșură... al cărei scop era d-a cufunda pe Ghica. GHICA, S. 691. – Variantă: acufundá (RUSSO, S. 16) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cufunda: cufunda [Atestat: CORESI, PS. 19 / prezentul indicativ: cufund și (înv; nob) cufundadez / Etimologie: moștenit din latinescul confundo, -are] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (despre obiecte sau ființe) A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale Si: a (se) adânci, a (se) afunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. 3 verb reflexiv: (despre o ființă) A intra în adânc. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: (Pop) A (se) îneca. 6 verb reflexiv: (Pop) A dispărea. 7 verb reflexiv: (Pop; fig) A o păți. 8 verb reflexiv: (despre pământ) A se prăbuși. 9 verb reflexiv: A prezenta o adâncitură. 10 verb reflexiv: A intra în pământ Si: a se scufunda. 11 verb reflexiv: (Pan) A intra cu totul în ceva. 12-13 verb tranzitiv, reflexiv: (Pop) A (se) ascunde într-o groapă Si: a (se) afunda, (înv) a (se) astruca, a (se) înfunda, a (se) îngropa. 14 verb tranzitiv: (Fig; rar) A compromite. 15 verb tranzitiv: (Pop) A acoperi prin inundare. 16 verb reflexiv: (despre ochi) A fi înfundat în orbite. 17 verb reflexiv: (Fig) A dispărea (în umbră, întuneric). 18 verb reflexiv: (Fig; despre aștri) A apune. 19 verb reflexiv: (Fig) A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru cufunda: cufundá (-d, -át), verb – 1. A afunda, a face să intre în apă, a arunca în apă. – 2. A strica, a nărui, a duce de rîpă. – 3. A împlînta, a înfige, a îngropa. – 4. A se lăsa absorbit de ceva. – Variante (Moldova) acufunda, scufunda. latina *confundāre (Pușcariu 429; Candrea-Dens., 682; REW 2140; DAR); conform calabrez skuffundare. Este dublet al lui confunda, verb, din limba franceza confondre. – derivat (s)cufundător, adjectiv (care se scufundă; substantiv masculin, scafandru); cufundos, adjectiv (Transilvania, adînc); cufundătură, substantiv feminin (scufundare; adîncitură a solului, groapă); cufundiș, substantiv neutru (groapă sub apă); cufunzime, substantiv feminin (adîncime); cufundaci, substantiv masculin (pasăre ce se scufundă, Colymbus glacialis); cufundar, substantiv masculin (nume de păsări, Colymbus glacialis, Podiceps cristatus). – derivat neol. confuz, adjectiv, pe baza limba franceza forme confuse, ca amorez < amoureuse; confuzi(un)e, substantiv feminin, din limba franceza Forme diferite ale cuvantului cufunda: cufunda-d cufunda-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUFUNDA: CUFUNDÁ, cufúnd, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) afunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. reflexiv A intra în adânc; a dispărea (undeva). ♦ A prezenta o adâncitură. ♦ (Despre ochi) A fi înfundat în orbite. ♦ (Poetic) A se pierde (în umbră, în întuneric etc.). ♦ figurat (Despre aștri) A trece dincolo de orizont; a apune (după linia orizontului). ♦ (Despre pământ) A se prăbuși. 3. reflexiv figurat A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc. 4. tranzitiv figurat (Rar) A compromite, a distruge. [Variante: (învechit) acufundá verb I] – latina confundare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUFUNDA: CUFUNDÁ, cufúnd, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) afunda, a (se) adânci, a (se) scufunda. 2. reflexiv A intra în adânc; a dispărea (undeva). ♦ A prezenta o adâncitură. ♦ (Despre ochi) A fi înfundat în orbite. ♦ (Poetic) A se pierde (în umbră, în întuneric etc.). ♦ figurat (Despre aștri) A trece dincolo de orizont; a apune (după linia orizontului). ♦ (Despre pământ) A se prăbuși. 3. reflexiv figurat A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc. 4. tranzitiv figurat (Rar) A compromite, a distruge. [Variante: (învechit) acufundá verb I] – latina confundare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CUFUNDA: CUFUNDA verb 1. a (se) adînci, a (se) afunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se cufunda în zăpadă.) 2. a afunda, (regional) a acufunda. (A cufunda un obiect într-un lichid.) 3. a se adînci, a se afunda, a se înfunda, (Transilvania) a se zgăura. (Ochii i s-au cufunda în orbite.) 4. a(-și) afunda, a(-și) înfunda, (figurat) a(-și) îngropa. (Își cufunda fruntea în palme.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE CUFUNDA mă cufund: A SE CUFUNDÁ mă cufúnd intranzitiv 1) A intra cu totul (într-un lichid, într-o substanță moale etc.); a se lăsa la fund; a se afunda. 2) figurat A se lăsa cuprins (de ceva); a se adânci. a se cufunda ma cufund în vise. 3) figurat A se face nevăzut; a dispărea; a se afunda. 4) (despre pământ) A se lăsa în jos, formând o adâncitură. /<lat. confundare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cufunda: cufundá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cufúnd, persoana a treia singular: el / ea și plural cufúndă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cufunda: cufundá (a cufunda) verb, indicativ prezent 3 cufúndă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE CUFUNDA MA CUFUND' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cufunda Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cufunda dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 19 / prezentul indicativ: cufund și înv; nob cufundadez / Etimologie: moștenit din latinescul confundo, -are] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: despre obiecte sau ființe A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale Si: a se adânci, a se afunda, a se înfunda, a se scufunda. Picioarele i se cufunda în zăpadă. A cufunda un obiect într-un lichid. Ochii i s-au cufunda în orbite. Își cufunda fruntea în palme. Cufunda în vise. A cufunda un obiect într-un lichid. Își cufunda fruntea în palme. Cufundá a cufunda verb, indicativ prezent 3 cufúndă. |
GRAMATICA cuvântului cufunda? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cufunda. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cufunda poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cufunda? Vezi cuvântul cufunda desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cufunda?[ cu-fun-da ] Se pare că cuvântul cufunda are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cufunda |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și căuta de treabă sau de treburi, de nevoi, de cale, de drum?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cufunda se conjugă: ei ele cufúndă
