 | as |
|
| Compune [ com-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU compune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se compune se compune în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se compune se compune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a compune (forma la infinitiv) A compune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPÚNE, compún, verb III. tranzitiv 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui, a face un întreg. Aceste cărți compun biblioteca mea. reflexiv (Despre un întreg) A consta, a fi alcătuit din... Organismele animale și cele vegetale se compun din celule. ▭ Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini... NEGRUZZI, S. I 96. Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură... compusă de un județ și... doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 14. 2. (Cu privire la opere literare, muzicale etc.) A crea, a scrie, a redacta. Poezie compusă în cinstea zilei de 23 August. ▭ Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte, Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună. ALEXANDRESCU, P. 92. [Dimitrie Cantemir] compuse un tractat in limba rusească, care a rămas manuscript. NEGRUZZI, S. II 153. – Forme gramaticale: perfectul simplu compusei, participiu compus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPUNE verb 1. a alcătui, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (învechit) a izvodi, a redija, a tocmi. (A compune o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a concepe, a elabora, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (El a compune raportul.) 3. a alcătui, a construi. (compune o frază.) 4. (tipografie) a culege, a zețui. (A compune materialul de tipărit.) 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (învechit) a informa, a săvîrși. (Elemente care compune un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este compune din două corpuri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru compune: compúne (compún, ús), verb – 1. A forma, a alcătui un întreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o operă. latina componere (secolul XIX), cu sensurile limba franceza composer și cu conjug. limba română a pune. – derivat compunere, substantiv feminin; compoziție, substantiv feminin, din limba franceza composition; compozitor, substantiv masculin, din limba franceza compositeur; compozant, substantiv neutru, din limba franceza composant; descompune, verb, format pe baza limba franceza dècomposer; descompunere, substantiv feminin Forme diferite ale cuvantului compune: compún compuneús Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru compune: compúne [Atestat: KRETZULESCU, A. 9/23 / prezentul indicativ: compún / Etimologie: lat componere] 1 verb tranzitiv: (despre elementele unui întreg) A forma un întreg Si: a alcătui. 2 verb tranzitiv: A crea o operă literară Si: a redacta, a scrie. 3 verb tranzitiv: A crea o operă muzicală Si: a scrie. 4 verb tranzitiv: (Tip) A culege un text Si: a zețui. 5 verb reflexiv: (despre un întreg) A fi alcătuit din... 6 verb reflexiv: A se forma. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPÚNE, compún, verb III. tranzitiv 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ reflexiv (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [perfectul simplu compuséi, participiu compus] – Din latina componere (după pune). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPÚNE, compún, verb III. tranzitiv 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ reflexiv (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [perfectul simplu compuséi, participiu compus] – Din latina componere (după pune). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPÚNE verb III. trecut 1. A alcătui, a forma un întreg. ♦ reflexiv A consta, a fi alcătuit din... 2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compún, perfect simplu -usei, conjuncție -nă, participiu -us. / < latina componere, conform limba franceza composer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru compune: compune vezi 1. a forma un tot din mai multe părți; 2. în mecanică: a forma rezultanta forțelor; 3. în tipografie: a aduna caracterele spre a forma vorbe; 4. a produce, a crea: compun versuri, o arie de muzică; 5. a lucra la o operă literară. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru COMPUNE: COMPÚNE verb I. trecut 1. a alcătui, a forma un întreg. 2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc. II. reflexiv a consta, a fi alcătuit din... (<lat. componere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru compune: compúne (a compune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compún, persoana a doua singular: tu compúi, persoana întâi plural: noi compúnem; conjunctiv prezent 3 să compúnă; gerunziu compunấnd; participiu compús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru compune: compúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compún; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural compúnă; gerunziu compunând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE COMPUNE se compune: A SE COMPÚNE se compúne intranzitiv A fi format; a consta; a se alcătui. /<lat. componere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE COMPUNE SE COMPUNE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A SE COMPUNE se compune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se compune se compune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a se compune se compune o operă valoroasă. El a a se compune se compune raportul. A se compune se compune o frază. A a se compune se compune materialul de tipărit. Elemente care a se compune se compune un ansamblu. Blocul este a se compune se compune din două corpuri. Elemente care a se compune se compune un ansamblu. Blocul este a se compune se compune din două corpuri. Compúne a a se compune se compune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele compún, persoana a doua singular: tu compúi, persoana întâi plural: noi compúnem; conjunctiv prezent 3 să compúnă; gerunziu compunấnd; participiu compús. |
GRAMATICA cuvântului A SE COMPUNE se compune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se compune se compune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A SE COMPUNE se compune poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE compune? Vezi cuvântul compune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul compune?[ com-pu-ne ] Se pare că cuvântul compune are trei silabe |