 | as |
|
| Clătina [ clă-ti-na ] VEZI SINONIME PENTRU clătina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se clatina ma clatin în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se clatina ma clatin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a clătina (forma la infinitiv) A clătina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLĂTINA: CLĂTINÁ, clátin, verb I. 1. tranzitiv A mișca (puțin, lin) într-o parte și într-alta, a face să se agite (ușor), a legăna. Soarele căzuse, stins și livid, îndărătul aburilor și un vînt rece clătina stuful și trestiile înalte. DUMITRIU, N. 289. Gheorghe îl clătină tare, ca să se deștepte. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. Brazii suspinau Și-a lor crengi le clătinau. ALECSANDRI, P. II 186. Peste deal, peste colină, Este-o creangă de măslină, Suflă vîntul și-o clatină Din vîrf pînă la tulpină. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 252. • intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «din» sau «de») Cînd oi clătina din funie, voi să știți că eu voi fi aice și că doresc să mă trageți afară. SBIERA, P. 84. Și-a dat drumu... în lumea cealaltă... spunîndu-le să scoată leagănul afară cînd va clătina el de frînghie. ȘEZ. II 52. • Expresia: A clătina din cap (sau, tranzitiv capul) = a-și mișca capul într-o parte și în alta, în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc. Ion clătină din cap și dădu să iasă. DUMITRIU, vezi L. 20. Am clătinat din cap; socoteam că l-am pus în încurcătură. SADOVEANU, N. forme 55. Alții, de mirare, Cu mîna la gură capul clătina. ALECSANDRI, P. A. 49. Ivan se depărtă clătinînd din cap. NEGRUZZI, S. I 66. • reflexiv Frunzișurile vechi... se clătinau numai sub picăturile ploii. DUMITRIU, vezi L. 16. Fulgera și bubuia, de se clătina oalele-n cuie. RETEGANUL, P. I 19. Frunza codrilor nu se clătina și tăcerea neturburată își întinsese pretutindeni nețărmurita ei stăpînire. HOGAȘ, M. N. 165. Ușa... se clătina scîrțîind în vînt. EMINESCU, N. 38. 2. reflexiv A șovăi în mers, în mișcare, a se împletici (de slăbiciune, din cauza beției etc.). Se ridicară clătinîndu-se, beți de somn. DUMITRIU, vezi L. 87. Am simțit că mă clatin și că nu mai pot să înaintez. SAHIA, N. 58. Se clatină rărite șiruri lungi de bătălie. EMINESCU, O. I 148. ♦ figurat A șovăi, a ezita. Inimă slabă, așa ca să se clatine... de te miri ce, n-avea cuvioasa. VLAHUȚĂ, A. 138. ♦ (În regimul capitalist, despre negustori sau case de comerț) A fi într-o situație materială critică, pe cale de a da faliment. A aflat negustorimea că se clatină rău Kir Ianulea. CARAGIALE, O. III 39. 3. tranzitiv A mișca din loc, a urni, a clinti. Puse umărul și clătină bolovamd din locuțiune. – Variante: (învechit și regional) cletiná (TEODORESCU, P. P. 414), cletená (ISPIRESCU, L. 88) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLĂTINA: CLĂTINA verb 1. a (se) balansa, a (se) legăna, a oscila, a pendula, (rar) a bascula, (învechit și regional) a (se) clăti, (regional) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna. (Se clatina într-o parte și în alta.) 2. a (se) mlădia. (Își clatina trupul.) 3. a (se) bălăbăni, a (se) legăna, (popular) a (se) bălăngăni, a (se) bănănăi, (regional) a (se) bălălăi, a (se) bălăngăi, a (se) tingăli. (Se clatina clnd merge.) 4. a se împletici, a șovăi, (regional) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mătăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat se clatina în mers.) 5. a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgîlțîi, a (se) zgudui, (învechit și regional) a (se) clăti, (învechit) a (se) smăcina. (Seismul clatina casa din temelii.) 6. a se cutremura, a dîrdîi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Moldova și Transilvania) a durdui, (învechit) a se ridica. (Se clatina pereții.) 7. a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (regional) a bălăbăni, (Moldova) a drîgîi, (Banat) a zducni. (Căruța s-a clatina bine.) 8. a scutura, a zgîlțîi, a zgudui, (popular) a zgîlțîna, (regional) a zbiciula, a zblendui, a zgîcina, (Moldova) a zbihui. (Îl clatina zdravăn ca să se scoale.) 9.* (figurat) a zdruncina, a zgudui. (Mi-a clatina vechile convingeri.) 10. a (se) agita, a (se) scutura, a (se) zgudui, (regional) a (se) clătări, (Moldova și Bucovina) a (se) cobîlțîi. (clatina lichidul din eprubetă.) 11. a agita, a fîlfîi, a flutura, (învechit și regional) a pălăi, a pălălăi, (regional) a mătăhăi, a mătălăi. (clatina batista.) 12. a (se) clinti, a (se) deplasa, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (învechit și popular) a (se) sminti, (învechit și regional) a (se) clăti, (Moldova si Transilvania) a (se) vîșca. (N-a putut clatina piatra din locul ei.) 13. a (se) mișca, (învechit și popular) a (se) muta. (Nu se clatina nici o frunză.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLĂTINA: CLĂTINA verb 1. a (se) balansa, a (se) legăna, a oscila, a pendula, (rar) a bascula, (învechit și regional) a (se) clăti, (regional) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna. (Se clatina într-o parte și în alta.) 2. a (se) mlădia. (Își clatina trupul.) 3. a (se) bălăbăni, a (se) legăna, (popular) a (se) bălăngăni, a (se) bănănăi, (regional) a (se) bălălăi, a (se) bălăngăi, a (se) tingăli. (Se clatina clnd merge.) 4. a se împletici, a șovăi, (regional) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mătăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat se clatina în mers.) 5. a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgîlțîi, a (se) zgudui, (învechit și regional) a (se) clăti, (învechit) a (se) smăcina. (Seismul clatina casa din temelii.) 6. a se cutremura, a dîrdîi, a dudui, a tremura, a se zgudui, (Moldova și Transilvania) a durdui, (învechit) a se ridica. (Se clatina pereții.) 7. a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (regional) a bălăbăni, (Moldova) a drîgîi, (Banat) a zducni. (Căruța s-a clatina bine.) 8. a scutura, a zgîlțîi, a zgudui, (popular) a zgîlțîna, (regional) a zbiciula, a zblendui, a zgîcina, (Moldova) a zbihui. (Îl clatina zdravăn ca să se scoale.) 9.* (figurat) a zdruncina, a zgudui. (Mi-a clatina vechile convingeri.) 10. a (se) agita, a (se) scutura, a (se) zgudui, (regional) a (se) clătări, (Moldova și Bucovina) a (se) cobîlțîi. (clatina lichidul din eprubetă.) 11. a agita, a fîlfîi, a flutura, (învechit și regional) a pălăi, a pălălăi, (regional) a mătăhăi, a mătălăi. (clatina batista.) 12. a (se) clinti, a (se) deplasa, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (învechit și popular) a (se) sminti, (învechit și regional) a (se) clăti, (Moldova si Transilvania) a (se) vîșca. (N-a putut clatina piatra din locul ei.) 13. a (se) mișca, (învechit și popular) a (se) muta. (Nu se clatina nici o frunză.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clătina: clătiná [Atestat: CORESI, EV. 145/16 / V: (reg) cletclatina, cletená, cletăná / prezentul indicativ: clátin, (reg) clătín / Etimologie: clăti] 1 verb tranzitiv: A mișca. 2-3 verb tranzitiv: A (se) mișca puțin, lin într-o parte și într-alta. 4-5 vti (Îe) A clatina capul (sau cu capul, din cap, rar din barbă) A da din cap (sau barbă) de mirare, îndoială etc. 6 verb reflexiv: (Pop; îe) A se clatina (ca) dinții (babei) A fi aproape de sfârșitul vieții. 7 verb reflexiv: (Șfg) A șovăi (în mișcare, în mers). 8 verb reflexiv: A se împletici (de slăbiciune, beție etc.). 9 verb tranzitiv: A scutura tare. 10 verb tranzitiv: (Fig) A face să șovăie. 11 verb reflexiv: (Fig) A fi într-o situație nesigură (sau critică). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLĂTINA: CLĂTINÁ, clátin, verb I. 1. tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) mișca (puțin, lin) într-o parte și într-alta; a (se) legăna; a (se) agita (ușor). • Expresia: (tranzitiv) A clătina capul (sau, intranzitiv, din cap) = a-și mișca capul într-o parte și în alta în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc. 2. reflexiv A șovăi în mers, în mișcare; a se împletici (din cauza slăbiciunii, a beției etc.). ♦ figurat A fi într-o situație critică, nesigură. 3. tranzitiv și reflexiv A (se) mișca din loc; a (se) urni, a (se) clinti, a (se) clăti. – Din clăti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLĂTINA: CLĂTINÁ, clátin, verb I. 1. tranzitiv, reflexiv și intranzitiv A (se) mișca (puțin, lin) într-o parte și în alta; a (se) legăna; a (se) agita (usor). • Expresia: (tranzitiv) A clătina capul (sau, intranzitiv, din cap) = a-și mișca capul într-o parte și în alta în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc. 2. reflexiv A șovăi în mers, în mișcare; a se împletici (din cauza slăbiciunii, a beției etc.). ♦ figurat A fi într-o situație critică, nesigură. 3. tranzitiv și reflexiv A (se) mișca din loc; a (se) urni, a (se) clinti, a (se) clăti. – Din clăti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE CLĂTINA mă clatin: A SE CLĂTINÁ mă clátin intranzitiv 1) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se legăna; a se agita; a se cumpăni; a se cutremura. 2) A merge cu pași nesiguri, împleticindu-se (de slăbiciune, de băutură etc.); a șovăi. 3) figurat A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi; a ezita; a se foi. /v. a se clăti Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clătina: clătiná verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea clátină; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural clátine Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clătina: clătiná (a clatina) verb, indicativ prezent 3 clátină; conjunctiv prezent 3 să clátine Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru clătina: clătiná, vezi clatin. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE CLATINA MA CLATIN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL clătina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clătina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se clătina într-o parte și în alta. Își clătina trupul. Se clătina clnd merge. Omul beat se clătina în mers. Seismul clătina casa din temelii. Se clătina pereții. Căruța s-a clătina bine. Îl clătina zdravăn ca să se scoale. Mi-a clătina vechile convingeri. Clătina lichidul din eprubetă. Clătina batista. N-a putut clătina piatra din locul ei. Nu se clătina nici o frunză. Se clătina într-o parte și în alta. Își clătina trupul. Se clătina clnd merge. Omul beat se clătina în mers. Seismul clătina casa din temelii. Se clătina pereții. Căruța s-a clătina bine. Îl clătina zdravăn ca să se scoale. Mi-a clătina vechile convingeri. Clătina lichidul din eprubetă. Clătina batista. N-a putut clătina piatra din locul ei. Nu se clătina nici o frunză. 145/16 / V: reg cletclătina, cletená, cletăná / prezentul indicativ: clátin, reg clătín / Etimologie: clăti] 1 verb tranzitiv: A mișca. 4-5 vti Îe A clătina capul sau cu capul, din cap, rar din barbă A da din cap sau barbă de mirare, îndoială etc. 6 verb reflexiv: Pop; îe A se clătina ca dinții babei A fi aproape de sfârșitul vieții. Își clătina trupul. Mi-a clătina vechile convingeri. Nu se clătina nici o frunză. Clătiná a clătina verb, indicativ prezent 3 clátină; conjunctiv prezent 3 să clátine. |
GRAMATICA cuvântului clătina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clătina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul clătina poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE clătina? Vezi cuvântul clătina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clătina?[ clă-ti-na ] Se pare că cuvântul clătina are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL clătina Inţelegi mai uşor cuvântul clătina dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A clătina din cap sau, tranzitiv capul = a-și mișca capul într-o parte și în alta, în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc tranzitiv A clătina capul sau, intranzitiv, din cap = a-și mișca capul într-o parte și în alta în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc tranzitiv A clătina capul sau, intranzitiv, din cap = a-și mișca capul într-o parte și în alta în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL clătina |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: popular ucigă-l-crucea sau -toaca substantiv masculin?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul clătina se conjugă: ei ele clátine
