eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se clantani ma


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Clănţăni [ clăn-ţă-ni ]
VEZI SINONIME PENTRU clănţăni PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se clantani ma în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se clantani ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a clănțăni
Verbul: a clănțăni (forma la infinitiv)
A clănțăni conjugat la timpul prezent:
  • eu clănțăn
  • tu clănțăni
  • el ea clănțăne
  • noi clănțănim
  • voi clănțăniți
  • ei ele clănțăne
VEZI VERBUL a clănțăni CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CLĂNȚĂNI:
CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, verb IV. intranzitiv

1. (Despre oameni sau animale, de obicei întărit prin «din dinți» sau urmat de determinări cauzale) A-și ciocni dinții în mod ritmic (de frig, de frică etc.). Se sculară toate dihoniile și unde începură să răgească și să clănțănească din dinți, de te apuca fiorile morții de frică. POPESCU, B. II 22. A-nceput să tremure, clănțănind ca-n toiul frigurilor. CARAGIALE, O. III 47. Au început a clănțăni și ceilalți de frig, de sărea cămeșa de pe dînșii. CREANGĂ, P. 254.
       • (Cu inversarea construcției) Dinții îi clănțăneau de frig. BART, E. 238. Cluceru ținea porunca domnească in mînă și dinții îi clănțăneau în gură. GHICA, S. A. 52.
       • tranzitiv (Neobișnuit) Un gust de pine cazonă, acră, îi umplu gura, clănțăni dinții în gol, oftă urmărind mai departe, cu gîndul, armata aceea fumurie. CAMILAR, N. II 140.

2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. A clănțăni din clește. ▭ (în forma clențăni) Marcu... purcedea, Din oțele clențănind Și din gură chiuind. ALECSANDRI, la TDRG.
       • (Cu inversarea construcției) Gîtul șipului începu să clănțănească tare pe buzele paharului. CARAGIALE, O. I 291.
♦ A mișca repetat, cu zgomot, clanța ușii. Nanina... clănțăni și strigă și mai tare: deschideți! despre ZAMFIRESCU, la TDRG.

3. figurat A vorbi mereu, a flecări. (în forma clențeni) Nu mai clențeni... și ieși afară! ALECSANDRI, T. I 32.
♦ reflexiv reciproc. A se certa, a se sfădi. Spune-i așa papistașului, că noi n-avem știință midtă, dar slujba ne-o facem; și că nu verb reflexiv:eau să mă clănțănesc cu el. SADOVEANU, Z. C. 48. O luam razna prin sat și mă bucuram nespus cînd vedeam pe Moș Vîrlan clănțănindu-se cu răzeșii de pe la noi, de altfel cu toții guri foarte agere. SADOVEANU, O. A. II 104.

– prezent industrie și; clănțăn (DUMITRIU, N. 72).

– Variante: clanțăí (NEGRUZZI, S. I 152), clențăní, clențení verb IV.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CLĂNȚĂNI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CLĂNȚĂNI:
CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, verb IV. intranzitiv

1. (Despre dinți) A se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii).

2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă.
♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși.

3. figurat (peiorativ) A vorbi mult; a flecări.
♦ reflexiv recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [prezent industrie și: clắnțăn.

– Variante: (popular) clențăní, clențení verb IV]

– Clanț + sufix -ăni.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CLĂNȚĂNI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CLĂNȚĂNI:
CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, verb IV. intranzitiv

1. (Despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii).

2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă.
♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși.

3. figurat (peiorativ) A vorbi mereu; a flecări.
♦ reflexiv recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [Variante: (popular) clențăní, clențení verb IV.]

– Clanț + sufix -ăni.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

clănțăni
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru clănțăni:
clănțăni [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 295 / V: clenclantani, clențení / prezentul indicativ: clantaninésc / Etimologie: clanț + -ăni] 1 vi (despre dinți) A se ciocni ritmic (de frig sau frică). 2 vi (despre fălcile animalelor) A se ciocni cu zgomot. 3 vi A produce un zgomot specific prin lovirea unor obiecte de metal sau de sticlă. 4 vi A apăsa repetat și zgomotos clanța ușii. 5 vi (Fig; dep) A flecări. 6 vir (Fig) A împunge cu vorba. 7 verb reflexiv: A se certa. 8 vi (Rar; despre căței) A lătra.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

clănțăni
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru clănțăni:
!clănțăní (a clantani) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu clănțănésc/ clắnțăn, imperfect persoana a treia singular: el / ea clănțăneá; conjunctiv prezent 3 să clănțăneáscă/să clắnțăne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

clănțăni
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru clănțăni:
clănțăní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele clănțănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea clănțăneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural clănțăneáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

A SE CLĂNȚĂNI mă
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE CLĂNȚĂNI mă:
A SE CLĂNȚĂNÍ mă a se clantani maésc intranzitiv A se certa ușor pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se ciorovăi. /clanț + sufix a se clantani maăni
Forme diferite ale cuvantului a se clantani ma: a se clantani maésc
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

clănțăni
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru clănțăni:
clănțăni verb vezi CIONDĂNI. CIOROVĂI. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

clănțăni
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru clănțăni:
clănțăni verb vezi CIONDĂNI. CIOROVĂI. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

clănțăni
Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru clănțăni:
clănțăní verb, indicativ prezent persoană persoana întâi singular: eu clănțănesc / clănțăn
Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

clănțăni
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru clănțăni:
clănțăni, clănțănesc vezi i. vezi clămpăni (1.)
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

CLĂNȚĂNI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CLĂNȚĂNI:
CLĂNȚĂNÍ verb a dârdâi. (Îi clantani dinții.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

CLĂNȚĂNI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLĂNȚĂNI:
CLĂNȚĂNI verb a dîrdîi. (Îi clantani dinții.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CLĂNȚĂNI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CLĂNȚĂNI:
CLĂNȚĂNI verb a dîrdîi. (Îi clantani dinții.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE CLANTANI MA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CLĂNȚĂNI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului clănţăni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I, 295 / V: clenclĂnȚĂni, clențení / prezentul indicativ: clĂnȚĂninésc / Etimologie: clanț + -ăni] 1 vi despre dinți A se ciocni ritmic de frig sau frică.
!clănțăní a clĂnȚĂni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu clănțănésc/ clắnțăn, imperfect persoana a treia singular: el / ea clănțăneá; conjunctiv prezent 3 să clănțăneáscă/să clắnțăne.
A SE CLĂNȚĂNÍ mă clĂnȚĂniésc intranzitiv A se certa ușor pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se ciorovăi.
/clanț + sufix clĂnȚĂniăni.
Îi clĂnȚĂni dinții.
Îi clĂnȚĂni dinții.
Îi clĂnȚĂni dinții.

GRAMATICA cuvântului CLĂNȚĂNI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului clănţăni.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CLĂNȚĂNI poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE clănţăni?
    Vezi cuvântul clănţăni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul clănţăni?
    [ clăn-ţă-ni ]
    Se pare că cuvântul clănţăni are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CLĂNȚĂNI

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: ♦ expresia: tranzitiv a-l umfla pe cineva râsul sau plânsul sau reflexiv a se umfla de râs sau plâns?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; cabină spațială
    expresie dintr-o ecuație care nu conține necunoscute
    a nu-și putea stăpâni râsul sau plânsul, a izbucni în râs sau în plâns
    descurcă-te sau descurcați-vă sau să se descurce cu propriile puteri
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app