 | as |
|
| Cere [ ce-re ] VEZI SINONIME PENTRU cere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se cere ma cer în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se cere ma cer din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cere (forma la infinitiv) A cere conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CERE: CÉRE, cer, verb III. tranzitiv 1. A stărui pe lîngă cineva pentru a obține ceva, a se adresa cuiva pentru a-i convinge să-ți îndeplinească o dorință, o rugăminte. Du-te la împăratul și cere să-ți dea douăzeci de corăbii. ISPIRESCU, L. 23. Ba pune-ți pofta-n cui, măi babă. Cînd ți-am cerut ouă, știi ce mi-ai răspuns? Bate acum și tu găina, să-ți aducă galbeni. CREANGĂ, P. 69. îndată i se aduc cele cerute. CREANGĂ, P. 310. Mi-ai zis: Aștept din parte-ți, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela ce umilit ți-l cer... Eu verb reflexiv:eau să-mi dai copilul zburdalnic pe Arald. EMINESCU, O. I 91. Știi, bădiță, cum cereai Seara, cînd la noi veneai, Să-ți dau paharul cu miere Și io-ți dam buzele mele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 258. • expresieA cere voie să... = a stărui (pe lîngă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... Cerură voie să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. • absolut Cine cere nu piere (dar nici nume bun n-are). • reflexiv Fiul cel mai mic... se ceru și el de la tată-său ca să-l lase să pîndească și el. ISPIRESCU, L. 73. Aice s-au cerut ei ca să-i primească peste noapte și i-au primit bucuros. SBIERA, P. 113. • (Propoziția secundară finală se subînțelege) M-aș cere, taică, la școală. Mă îndemnară domnul învățător; zice că sînt fir de grîu în mărăciniș. Dacă învăț, e ca și cum m-ar săpa și m-ar plivi. SADOVEANU, M. C. 10. 2. (Cu privire la o fată sau, figurat, la mîna ei) A face propuneri de căsătorie, a peți. Iară cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia pe loc îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. Și-au plăcut unul altuia. Și Ipate, nemaiavînd răbdare, se și duce la tată-său și la mă-sa, de-o cere [pe fată]. CREANGĂ, P. 16S. Ceru mîna tinerei domnițe. NEGRUZZI, S. I 107. Deseară vin la voi... Să te cer de la ai tăi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 366. 3. (Cu sensul reieșind din determinări) A cerși. Cere de pomană la colțul străzii. ▭ Am pățit și noi ca un cerșitor care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. • absolut De-am avut, de n-am avut, Eu la altul n-am cerut. ȘEZ. IV 219. 4. A pretinde (ceva) în baza unui drept, a revendica. Eu mă tocmesc pe trei ani odată... -Despre mine, cu atîta mai bine, măi Chirică. Și ce mi-i cere tu pentru trei ani? – Ce să-ți cer? Ia, să-mi dai de mîncare și de purtat cît mi-a trebui. CREANGĂ, P. 151. Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare a întîmplărilor și a izbinzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 47. • Expresia: A cere satisfacție = a pretinde satisfacție morală în urma unei jigniri sau insulte. A cere socoteală sau (învechit) seamă (cuiva sau de la cineva) = a trage la răspundere (pe cineva). Să cerem socoteală nătîngilor care nu ne-au dus pe drumul pe care trebuia. PAS, Z. IV 248. Lumea are drept a-i cere această seamă. BĂLCESCU, O. II 11. A cere pace vezi pace. A cere cuvîntul vezi cuvînt. • A pretinde. Cît ceri pe un kilogram de unt? 5. A impune; a face să fie necesar. Frosa uitase să-i dea guler curat și aceasta cerea timp. BASSARABESCU, vezi 45. Cum! așa degrabă ne lași?... – Slujba o cere. NEGRUZZIȘ.I 39. • reflexiv pasiv Pentru această lucrare se cere o atenție deosebită. • expresieMi se cere să... = mi se impune să..., sînt obligat să... • A arăta, a indica o datorie, o sarcină etc. Pornind de la faptul că teoria marxist-leninistă nu este o dogmă, ci o călăuză în acțiune, partidul cere comuniștilor să înțeleagă caracterul creator al marxism- leninismului, să-și însușească nu formulări și citate răzlețe, ci adevărata esență a învățăturii atotbiruitoare a lui Marx-Engels-Lenin-Stalin, învățătură care transformă lumea. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44. 6. A dori, a pofti, a voi. Mîncară și se veseliră cît le ceru inima. ISPIRESCU, L. 39. De se-ntîlnește drag cu drag Cum inima ta cere, Dispar și ceruri și pămînt Și pieptul tău se bate, Și totu-atîrnă de-un cuvînt Șoptit pe jumătate. EMINESCU, O. I 189. Zi și noapte, cu durere, Duios sufletu-mi te cere. ALECSANDRI, P. I 85. • reflexiv Umblă parcă amintindu-și verb reflexiv:eun cîntec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. EMINESCU, O. I 158. Mă cunosc vinovată Că m-am cerut măritată. SEVASTOS, C. 227. • reflexiv pasiv A fi căutat, a avea căutare, a fi solicitat. Această carte se cere mult. – prezent industrie persoană persoana a doua singular: tu și: (regional) cei (CREANGĂ, A. 56). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CERE: CERE verb 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (învechit și regional) a striga, (învechit) a pretendelui, a pretendui, (grecism învechit) a pretenderisi. (cere să i se facă dreptate.) 2. a pretinde, (învechit și popular) a apuca. (cere cuiva birul.) 3. a pretinde, a voi, a verb reflexiv:ea. (Iată ce cere eu de la voi; cît cere pe ceas?) 4. a dori, a pofti, a voi, a verb reflexiv:ea. (Ochii văd, inima cere.) 5. a solicita, (învechit) a soli. (Slujba pe care o cere; cere o audiență.) 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilvania) a suruclui. (cere ajutorul lor.) 7. a peți, (popular) a împeți, a stărosti, (Transilvania) a votri. (cere fata de la părinți.) 8. a cerși, a se milogi, (popular) a prosti, (Transilvania și Maramures) a coldui, (învechit) a calici, a cerșetori, (argotic) a mangli. (cere pe la colțuri de stradă.) 9. a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, a solicita, (învechit) a nevoi. (Această acțiune cere multe eforturi.) 10. a implica, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligența cere reflecția.) 11. a se cădea, a se cuveni, a se impune, a trebui, (învechit și popular) a căuta. (Se cere să faci astfel.) 12. a se căuta, a se vinde, (învechit) a se întreba. (O marfă care se cere.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CERE: CÉRE, cer, verb III. tranzitiv 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. • Expresia: A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... • reflexiv Aice s-au cerut ei ca să-i primească peste noapte (SBIERA). 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a revendica. • Expresia: A cere satisfacție = a pretinde satisfacție morală în urma unei jigniri sau unei insulte. A cere socoteală sau (învechit) seamă (cuiva) = a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. Cât ceri pe unt? 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti, a voi. ♦ reflexiv A avea căutare, a fi solicitat. – latina quaerere. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CERE: CÉRE, cer, verb III. tranzitiv 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. • Expresia: A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. • Expresia: A cere (cuiva) socoteală (sau cont, învechit, seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ reflexiv A avea căutare, a fi solicitat. – latina quaerere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CERE: CÉRE, cer, verb III. tranzitiv 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. • Expresia: A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. • Expresia: A cere (cuiva) socoteală (sau cont, învechit, seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ reflexiv A avea căutare, a fi solicitat. – latina quaerere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cere: cere vezi 1. a dori și căuta să obție: a cere un post, o favoare; 2. a reclama, a pretinde: bunacuviința cere să nu te porți așa; 3. a dori, a pofti: ce-ți cere inima? 4. a cere de pomană: calicul până nu cere, nu mănâncă cu plăcere; 5. a cere, în căsătorie: hai la maica de mă cere; 6. a cere voie: mam cerut; 7. se cere, trebue (moralicește), se cuvine; 8. a se căuta (ca trebuincios): grânele au început să se ceară. [latina QUAERERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cere: cére verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cer, persoana a doua singular: tu ceri; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ceáră; gerunziu cerând; participiu cerút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cere: cére (a cere) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cer, persoana a doua singular: tu ceri; conjunctiv prezent 3 să ceáră; gerunziu cerấnd; participiu cerút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE CERE mă cer: A SE CÉRE mă cer intranzitiv popular A solicita permisiunea. /<lat. quaerere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CERE: CÉRE verb vezi căuta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cere: cere verb vezi CĂUTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE CERE MA CER' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cere să i se facă dreptate. Cere cuiva birul. Iată ce cere eu de la voi; cît cere pe ceas? 4. Ochii văd, inima cere. Slujba pe care o cere; cere o audiență. Cere ajutorul lor. Cere fata de la părinți. Cere pe la colțuri de stradă. Această acțiune cere multe eforturi. Inteligența cere reflecția. Se cere să faci astfel. O marfă care se cere. Cere să i se facă dreptate. Cere cuiva birul. Ochii văd, inima cere. Cere ajutorul lor. Cére a cere verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cer, persoana a doua singular: tu ceri; conjunctiv prezent 3 să ceáră; gerunziu cerấnd; participiu cerút. |
GRAMATICA cuvântului cere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cere poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE cere? Vezi cuvântul cere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cere?[ ce-re ] Se pare că cuvântul cere are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cere Inţelegi mai uşor cuvântul cere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= a stărui pe lîngă cineva, a ruga pe cineva pentru a obține permisiunea să A cere satisfacție = a pretinde satisfacție morală în urma unei jigniri sau insulte A cere socoteală sau învechit seamă cuiva sau de la cineva = a trage la răspundere pe cineva = mi se impune să = a stărui pe lângă cineva, a ruga pe cineva pentru a obține permisiunea să A cere satisfacție = a pretinde satisfacție morală în urma unei jigniri sau unei insulte A cere socoteală sau învechit seamă cuiva = a trage la răspundere pe cineva = a stărui pe lângă cineva, a ruga pe cineva pentru a obține permisiunea să A cere cuiva socoteală sau cont, învechit, seamă = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc = a stărui pe lângă cineva, a ruga pe cineva pentru a obține permisiunea să A cere cuiva socoteală sau cont, învechit, seamă = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A săpa cuiva groapa?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
