 | as |
|
| Căţara [ că-ţa-ra ] VEZI SINONIME PENTRU căţara PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se catara ma catar în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se catara ma catar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cățăra (forma la infinitiv) A cățăra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂȚARA: CĂȚARÁ, cáțăr, verb I. reflexiv A se urca apucîndu-se cu mîinile și cu picioarele sau (fiind vorba despre păsări sau despre animale) cu ghearele; a se sui, agățîndu-se, pe un loc înalt și abrupt, pe un copac etc. A doua zi ne cățăram pe gard. STANCU, despre 107. Le așeză [cratițele] cu grijă la rădăcina copacului în care se cățărase mîța. SADOVEANU, P. M. 240. Șoimul rănit... începu să se cațere-n gheare. Pe zgrunțurosul granit. TOMA, C. vezi 341. Cu un singur picior nu s-ar mai putea cățăra pe scara de sîrmă. SAHIA, N. 35. • (Poetic) Cîndva – ce fusese Azuga?... Cincizeci-șaizeci de colibe durate din piatră și din bîrne, cîteva înșirate lîngă drumul îngust, celelalte cățărate pe stînci. PAS, L. II 156. Păduri care se cațără pînă sub piscurile detunate și pleșuve. GALACTION, O. I 344. Cărări pietruite se cațără pe brîiele măgurelor, pe sub bolți de ramuri. VLAHUȚĂ, O. A. II 153. • intranzitiv (Neobișnuit) Mîini după mîini; genunchi după genunchi, șase perechi cățărau pe stînci. BOGZA, C. O. 24. ♦ (Despre unele plante) A crește în sus prinzîndu-se (cu cîrceii) de ramuri, de ziduri etc. Iedera se cațără pînă la streașina casei. – Variantă: (regional) acățărá (CREANGĂ, P. 147) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cățăra: cățărá verb reflexiv: [Atestat: CANTEMIR, ap. ZANNE, P. I, 505 / V: acatara, acățerá, catarațerá, catararí / prezentul indicativ: cáțăr și (reg) achéțer / Etimologie: ctm acăța + bg кaтepжa ce] 1 (despre oameni) A se urca pe un loc înalt (și abrupt), apucându-se cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor etc.) Cf aburca. 2 (Pex) A se urca. 3 (despre capră și alte animale) A se urca pe pante abrupte. 4 (despre plante) A crește în sus, prinzându-se de ramuri, de ziduri etc. (cu cârceii). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂȚĂRA: CĂȚĂRA verb a se cocoța, a se ridica, a se sui, a se urca, (popular) a se aburca, a se țuțuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popota, a se zgăibăra, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a catara în copac.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂȚĂRA: CĂȚĂRÁ, cáțăr, verb I. reflexiv A se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [Variante: (regional) acățărá verb I] – conform acăța. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂȚĂRA: CĂȚĂRÁ, cáțăr, verb I. reflexiv A se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [Variante: (regional) acățărá verb I] – conform acăța. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE CĂȚĂRA mă cațăr: A SE CĂȚĂRÁ mă cáțăr intranzitiv 1) (despre ființe) A se sui cu greu, prinzându-se. 2) (despre plante) A se ridica, agățându-se (de ziduri, de ramuri etc.); a se urca; a se sui. /v. a se agăța Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cățăra: !cățărá (a se catara) verb reflexiv, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mă cáțăr, persoana a doua singular: tu te cáțări, 3 se cáțără; conjunctiv prezent 3 să se cáțăre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cățăra: cățărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu cáțăr, persoana a doua singular: tu cáțări, persoana a treia singular: el / ea și plural cáțără; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cáțăre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru CĂȚĂRA: CĂȚĂRA verb 1. *Cățăr > Cățărești fam. (16 A II 75). 2. Cațărui, T., mold. (Sd VII 341). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru catara: catára substantiv feminin singular [Atestat: ÎNDREPTAREA LEGII, ap. DA ms / Plural: nct / Etimologie: ngr ϰατάρα] (Bis; grî) Blestem. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru cățăra: cățărá substantiv feminin (regional) veveriță, cațobâră, coțoligă. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru catara: catára substantiv feminin (învechit) anatemă, blestem, afurisenie. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cătară: cătáră substantiv feminin vezi catâră Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cațara: cáțara i vezi cața Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE CATARA MA CATAR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cațara Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cațara dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 505 / V: acațara, acățerá, cațarațerá, cațararí / prezentul indicativ: cáțăr și reg achéțer / Etimologie: ctm acăța + bg кaтepжa ce] 1 despre oameni A se urca pe un loc înalt și abrupt, apucându-se cu mâinile de ramuri, de colțurile stâncilor etc. S-a cațara în copac. S-a cațara în copac. !cățărá a se cațara verb reflexiv, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mă cáțăr, persoana a doua singular: tu te cáțări, 3 se cáțără; conjunctiv prezent 3 să se cáțăre. |
GRAMATICA cuvântului cațara? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cațara. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cațara poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE căţara? Vezi cuvântul căţara desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căţara?[ că-ţa-ra ] Se pare că cuvântul căţara are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cațara |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A cădea jertfă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul cățăra se conjugă: ei ele cáțără
