 | as |
|
| Cărăbăni [ că-ră-bă-ni ] VEZI SINONIME PENTRU cărăbăni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se carabani ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se carabani ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a cărăbăni (forma la infinitiv) A cărăbăni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂRĂBĂNI: CĂRĂBĂNÍ, cărăbănesc, verb IV. 1. reflexiv (Familiar, mai ales la imperativ, adesea cu ton amenințător) A pleca repede de undeva; a se căra, a o șterge. Hai, cărăbăniți-vă de aici, că mi-i somn. HOGAȘ, DR. 230. Luați-vă catrafusele și începeți a vă cărăbăni de la casa mea, căci nu vă mai pot suferi. CREANGĂ, P. 270. • (Fără determinări locale) Îți dau voie să-ți iai un lucru care ți-i mai drag la casa mea, ș-apoi te cărăbănește îndata mare. SBIERA, P. 224. 2. tranzitiv (Complementul indică o povară, o încărcătură, reprezentată de obicei printr-un număr de obiecte, rar printr-un număr de persoane) A duce dintr-un loc în altul, a transporta (repede); a căra. Atunci știu că n-ar avea cine să vă mai cărăbănească așa de des pe la tîrg. CREANGĂ, P. 110. încep cu toții a cărăbăni la saltele cu puf, perini moi, o legătură de mîncare și alte mărunțișuri. CREANGĂ, P. 117. • figurat Începe Flămînzilă a cărăbăni deodată în gură cîte o haraba de pîine. CREANGĂ, P. 261. • Expresia: A cărăbăni cuiva la pumni (sau paime, ciomege etc.) sau a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele etc.) în cineva = a da cuiva lovituri multe și dese cu pumnul, cu palma etc. I-a cărăbănit la ciomege, cît a putut. ▭ Bre!... da te l-o apucat de cărăbănește cu pumnii în oameni? ALECSANDRI, T. 926. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂRĂBĂNI: CĂRĂBĂNÍ, cărăbănesc, verb IV. 1. reflexiv (familial) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se căra, a o șterge. 2. tranzitiv (regional) A căra (1). • Expresia: A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranzitiv) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expresie limba turcă çek arabayi (literal „trage-ți căruța”), influențată de a (se) căra. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cărăbăni: cărăbăní1 [Atestat: (a. 1819) URICARIUL VII, 83 / prezentul indicativ: carabaninésc / Etimologie: nesigură pbl tc çec arabayi] 1-2 verb reflexiv: (Pfm) A pleca repede (și pe furiș) de undeva Si: (fum) a se căra (13), a o șterge, a o tuli. 3 verb tranzitiv: (Reg) A căra (1). 4-5 vti (Fam; îe) A carabani cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau a carabani cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) A da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.) Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂRĂBĂNI: CĂRĂBĂNÍ, cărăbănesc, verb IV. 1. reflexiv (familial) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a o șterge. 2. tranzitiv (regional) A căra (1). • Expresia: A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranzitiv) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele etc.) în cineva = a da cuiva lovituri multe și dese cu pumnul, cu palma etc. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cărăbăni: cărăbăní2 verb reflexiv: [Atestat: CIAUȘANU, vezi 148 / prezentul indicativ: carabaninésc / Etimologie: carabă] 1-2 (Mls despre vite; reg) A se umfla de prea multă iarbă sau de boală. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cărăbăni: cărăbăní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cărăbănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cărăbăneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cărăbăneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cărăbăni: cărăbăní (a carabani) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cărăbănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cărăbăneá; conjunctiv prezent 3 să cărăbăneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE CĂRĂBĂNI mă: A SE CĂRĂBĂNÍ mă a se carabani maésc intranzitiv popular A pleca de undeva (repede și pe furiș); a se căra. /<turc. cek arabayi Forme diferite ale cuvantului a se carabani ma: a se carabani maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru cărăbăni: cărăbăni, cărăbănesc I vezi t. a fura. II vezi r. a pleca, a fugi. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru cărăbăni: cărăbăni verb vezi CĂRA. DUCE. FUGI. PURTA. TRANSPORTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE CARABANI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cărăbăni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cărăbăni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 1819 URICARIUL VII, 83 / prezentul indicativ: cărăbăninésc / Etimologie: nesigură pbl tc çec arabayi] 1-2 verb reflexiv: Pfm A pleca repede și pe furiș de undeva Si: fum a se căra 13, a o șterge, a o tuli. 4-5 vti Fam; îe A cărăbăni cuiva la pumni sau palme, ciomege etc. sau a cărăbăni cu pumnii sau cu palmele, cu ciomegele etc. Cărăbăní2 verb reflexiv: [Atestat: CIAUȘANU, vezi 148 / prezentul indicativ: cărăbăninésc / Etimologie: carabă] 1-2 Mls despre vite; reg A se umfla de prea multă iarbă sau de boală. Cărăbăní a cărăbăni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele cărăbănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea cărăbăneá; conjunctiv prezent 3 să cărăbăneáscă. A SE CĂRĂBĂNÍ mă cărăbăniésc intranzitiv popular A pleca de undeva repede și pe furiș; a se căra. |
GRAMATICA cuvântului cărăbăni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cărăbăni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cărăbăni poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE cărăbăni? Vezi cuvântul cărăbăni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cărăbăni?[ că-ră-bă-ni ] Se pare că cuvântul cărăbăni are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL cărăbăni Inţelegi mai uşor cuvântul cărăbăni dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe în cineva = a da cuiva lovituri multe și dese cu pumnul, cu palma etc = a da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul sau cu palma, cu ciomagul etc în cineva = a da cuiva lovituri multe și dese cu pumnul, cu palma etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL cărăbăni |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se găti ca la horă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
