 | as |
|
| Căpătui [ că-pă-tu-i ] VEZI SINONIME PENTRU căpătui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se capatui ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se capatui ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a căpătui (forma la infinitiv) A căpătui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUI: CĂPĂTUÍ, căpătuiesc, verb IV. reflexiv (Astăzi mai ales- peiorativ sau ironic) A-și face un rost, o situație; prin extensie a se căsători. Pe fhd cel mai mic însă nu-l trăgea inima a pleca în peții. Dară n-avu ce-și face capului, căci tată- său îl trimitea într-una să caute a se căpătui și el. ISPIRESCU, L. 33. tranzitiv Nu mă voi dezlipi de tine pînă ce nu te-oi căpătui și nu te-oi vedea om în rîndul oamenilor. ISPIRESCU, L. 287. Să înzestreze și să căpătuiască pe orfani. ODOBESCU, S. II 42. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căpătui: căpătuí1 [Atestat: latina medievală / prezentul indicativ: capatuiiésc / Etimologie: căpătâi + -ui] 1-4 verb tranzitiv, reflexiv: A (-și) face un rost, o situație (materială). 5-6 verb tranzitiv, reflexiv: (Fam) A (se) căsători. 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (Rar) A (se) aproviziona. 9-10 verb tranzitiv, reflexiv: (Spc) A (se) îmbogăți. 11 verb tranzitiv: (Rar) A oferi adăpost Si: a găzdui. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUI: CĂPĂTUI verb 1. a se ajunge, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a capatui prin mijloace necinstite.) 2. (popular) a oploși. (A capatui pe cineva într-o slujbă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUI: CĂPĂTUÍ, căpătuiesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A(-și) face un rost, o situație. ♦ (familial) A (se) căsători. – Capăt + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUI: CĂPĂTUÍ, căpătuiesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A(-și) face un rost, o situație. ♦ (familial) A (se) căsători. – Capăt + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE CĂPĂTUI ma: A SE CĂPĂTUÍ ma a se capatui maiésc intranzitiv A obține pe căi necinstite o situație materială nemeritată; a parveni. /capăt + sufix a se capatui maui Forme diferite ale cuvantului a se capatui ma: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUI: CĂPĂTUÍ, căpătuiesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv A(-și) face un rost, o situație. ♦ (familial) A (se) căsători. – Din capăt. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căpătui: căpătuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele căpătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea căpătuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural căpătuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căpătui: căpătuí (a capatui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele căpătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea căpătuiá; conjunctiv prezent 3 să căpătuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CĂPĂTUI: CĂPĂTUÍ verb vezi așeza, căsători. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru căpătui: căpătui verb vezi AȘEZA. CĂSĂTORI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căpătui: căpătúi2 sn vezi căpătâi Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE CAPATUI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL căpătui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căpătui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Căpătuí1 [Atestat: latina medievală / prezentul indicativ: căpătuiiésc / Etimologie: căpătâi + -ui] 1-4 verb tranzitiv, reflexiv: A -și face un rost, o situație materială. S-a căpătui prin mijloace necinstite. A căpătui pe cineva într-o slujbă. A SE CĂPĂTUÍ ma căpătuiiésc intranzitiv A obține pe căi necinstite o situație materială nemeritată; a parveni. /capăt + sufix căpătuiui. Căpătuí a căpătui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele căpătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea căpătuiá; conjunctiv prezent 3 să căpătuiáscă. A căpătui pe cineva într-o slujbă. |
GRAMATICA cuvântului căpătui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căpătui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul căpătui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE căpătui? Vezi cuvântul căpătui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căpătui?[ că-pă-tu-i ] Se pare că cuvântul căpătui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL căpătui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Logaritm zecimal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
