 | as |
|
| Călăuzi [ că-lă-u-zi ] VEZI SINONIME PENTRU călăuzi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se calauzi ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se calauzi ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a călăuzi (forma la infinitiv) A călăuzi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZI: CĂLĂUZÍ, călăuzesc, verb IV. tranzitiv 1. A conduce (pe cineva) pe un drum. Cotoșmanul însă o apucă înainte și zise vizitiilor să se ție pe urma lui, că el îi va călăuzi. ISPIRESCU, L. 292. Din cea zare luminoasă vi- ne-un lung șir de cucoare... în văzduh călăuzite de-un pilot, bătrîn cocor. ALECSANDRI, P. A. 119. Toate aceste vechi rămășițe a gloriei strămoșești... te vizitam călăuzit de un bătrîn mazil. NEGRUZZI, S. I 184. • (Poetic) [Luceafărul] tremură ca alte dăți în codri și pe dealuri. Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri. EMINESCU, O.I 181. 2. A îndruma, a învăța, a povățui (într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.). P.M.R. a călăuzit muncitorimea în lupta împotriva dușmanului de clasă. REZ. HOT. I 16. Învățătura lui Lenin și Stalin călăuzește Partidul Muncitoresc Romîn, și pe baza acestei învățături el conduce clasa muncitoare și întreg poporul muncitor pe drumul construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 1, 52. Partidul proletariatului poate călăuzi lupta maselor spre victorie pentru că el este înarmat cu teoria revoluționară, cu știința marxist-leninistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 2/4. • absolut Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină... Care-ndîrjește, care călește, Călăuzește și limpezește! DEȘLIU, G. ♦ reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «după» sau «de») A se orienta, a se conduce după... În lupta pentru întărirea statului democrat-popular, Partidul Muncitoresc Romîn se călăuzește de ideile lui Lenin-Stalin, inspirîndu-se din măreața experiență istorică a construirii socialismului în Uniunea Sovietică. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 669. Partidul nostru se călăuzește în munca sa pe tărîmul învățămîntului public de învățătura leninist-stalinistă, care ne arată că socialismul nu poate fi construit cu analfabeți. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZI: CĂLĂUZI verb 1. a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, a (se) orienta, (învechit) a (se) povățui. (A calauzi pe un drum; după ce principii se calauzi?) 2. a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a îndruma, a orienta, (învechit) a tocmi. (O calauzi pe calea cea bună.) 3. a conduce, a duce, a ghida, a îndruma. (O calauzi prin toate muzeele.) 4. a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povățui, a sfătui, (învechit) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a calauzi bine în viață.) 5. a iniția, a introduce. (A calauzi pe cineva într-un domeniu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZI: CĂLĂUZÍ, călăuzesc, verb IV. tranzitiv 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ reflexiv A se orienta, a se conduce după... [ pronunție: -lă-u-] – Din călăuză. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZI: CĂLĂUZÍ, călăuzesc, verb IV. tranzitiv 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ reflexiv A se orienta, a se conduce după... [ pronunție: -lă-u-] – Din călăuză. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLĂUZI: CĂLĂUZÍ, călăuzesc, verb IV. tranzitiv 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ reflexiv A se orienta, a se conduce după... – Din călăuză. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călăuzi: călăuzí1 [Atestat: ANON. CAR. / V: calauzizlí / P: calauzilă-ucalauzi/ prezentul indicativ: calauzizésc / Etimologie: călăuză + -i] 1 verb tranzitiv: A conduce pe cineva pe un drum. 2 verb tranzitiv: A îndruma. 3 verb reflexiv: A se orienta. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE CĂLĂUZI mă: A SE CĂLĂUZÍ mă a se calauzi maésc intranzitiv A avea în imediată apropiere, conformându-se; a se conduce; a se orienta. [silabe -lă-u-] /Din călăuză Forme diferite ale cuvantului a se calauzi ma: a se calauzi maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călăuzi: călăuzí verb (silabe -lă-u-), indicativ prezent l singular și persoana a treia plural: ei / ele călăuzésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călăuzeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural călăuzeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călăuzi: călăuzí (a calauzi) (-lă-u-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele călăuzésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călăuzeá; conjunctiv prezent 3 să călăuzeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călăuzi: călăuzi2 verb tranzitiv: [Atestat: COMAN, GL. / P: calauzilă-ucalauzi / prezentul indicativ: calauzizésc / Etimologie: nct] A zăpăci pe cineva cu zgomot asurzitor. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru călăuzi: călăuzi vezi 1. a servi de călăuză; 2. figurat a conduce, a dirija. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE CALAUZI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL călăuzi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului călăuzi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A călăuzi pe un drum; după ce principii se călăuzi? 2. O călăuzi pe calea cea bună. O călăuzi prin toate muzeele. L-a călăuzi bine în viață. A călăuzi pe cineva într-un domeniu. A călăuzi pe un drum; după ce principii se călăuzi? 2. L-a călăuzi bine în viață. A călăuzi pe cineva într-un domeniu. / V: călăuzizlí / P: călăuzilă-ucălăuzi/ prezentul indicativ: călăuzizésc / Etimologie: călăuză + -i] 1 verb tranzitiv: A conduce pe cineva pe un drum. A SE CĂLĂUZÍ mă călăuziésc intranzitiv A avea în imediată apropiere, conformându-se; a se conduce; a se orienta. Călăuzí a călăuzi -lă-u- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele călăuzésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călăuzeá; conjunctiv prezent 3 să călăuzeáscă. / P: călăuzilă-ucălăuzi / prezentul indicativ: călăuzizésc / Etimologie: nct] A zăpăci pe cineva cu zgomot asurzitor. |
GRAMATICA cuvântului călăuzi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului călăuzi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul călăuzi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE călăuzi? Vezi cuvântul călăuzi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul călăuzi?[ că-lă-u-zi ] Se pare că cuvântul călăuzi are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL călăuzi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ în sintagmele scrisoare deschisă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
