 | as |
|
| Călători [ că-lă-to-ri ] VEZI SINONIME PENTRU călători PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se calatori ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se calatori ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a călători (forma la infinitiv) A călători conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂLĂTORI: CĂLĂTORÍ, călătoresc, verb IV. 1. intranzitiv A face un drum (pe jos sau cu un mijloc de transport) spre a ajunge într-un loc mai depărtat (mai ales în altă localitate sau țară); a fi pe drum. Am călătorit o dată singur... de la Botoșani la Pașcani. SAHIA, N. 26. În patruzeci de ani nu călătoriseră decît o singură dată, la Giurgiu. BASSARABESCU, vezi 39. Drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate, și de aceea nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii, ca în ziua de astăzi. CREANGĂ, P. 184 • (Poetic) Mari cantități de humă călătoresc... cu apele Oltului, prefăcîndu-l, dintr-un rîu limpede de munte, într-o apă înceată și tulbure de cîmpie. BOGZA, C. O. 140. Stelele sclipesc Și pe cer călătoresc. ALECSANDRI, P. A. 95. • reflexiv (Rar) Se călătoreau către acele curți doi oameni. CAMILAR, N. II 269. (Poetic) Caii sforăiau și nechezau în tufișuri, vintul se călătorea șoptind prin ierburi. SADOVEANU, O. I 130. 2. reflexiv figurat A se sfîrși, a trece. Nu trecu mult și ziua se călători. CREANGĂ, P. 56. ♦ A muri. Cred că mă călătoresc, mamă... dușmanii... m-au căsăpit. CAMILAR, N. II 430. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂLĂTORI: CĂLĂTORÍ, călătoresc, verb IV. 1. intranzitiv A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. 2. reflexiv figurat (regional) A se sfârși; a muri. – Din călător. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂLĂTORI: CĂLĂTORÍ, călătoresc, verb IV. intranzitiv A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. ♦ reflexiv figurat (regional) A se sfârși; a muri. – Din călător. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂLĂTORI: CĂLĂTORÍ, călătoresc, verb IV. intranzitiv A face un drum spre a ajunge într-un loc mai depărtat; a fi pe drum. ♦ reflexiv figurat A se sfârși, a trece; a muri. – Din călător. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru călători: călătorí [Atestat: BIBLIA (1688) / prezentul indicativ: calatorirésc / Etimologie: călător] 1 vi A se îndrepta spre un loc (mai) îndepărtat. 2 verb reflexiv: (Fig) A muri. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru călători: călătorí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele călătorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călătoreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural călătoreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru călători: călătorí (a calatori) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele călătorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călătoreá; conjunctiv prezent 3 să călătoreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE CĂLĂTORI mă: A SE CĂLĂTORÍ mă a se calatori maésc intranzitiv regional A înceta de a mai fi; a se sfârși; a dispărea. Vara se a se calatori maește. /Din călător Forme diferite ale cuvantului a se calatori ma: a se calatori maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂLĂTORI: CĂLĂTORI verb a umbla, a voiaja, (rar) a drumui, (învechit) a stranici. (Pe unde n-a calatori?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE CALATORI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CĂLĂTORI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului călători dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Călătorí [Atestat: BIBLIA 1688 / prezentul indicativ: cĂlĂtorirésc / Etimologie: călător] 1 vi A se îndrepta spre un loc mai îndepărtat. Pe unde n-a cĂlĂtori?. Călătorí a cĂlĂtori verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele călătorésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea călătoreá; conjunctiv prezent 3 să călătoreáscă. A SE CĂLĂTORÍ mă cĂlĂtoriésc intranzitiv regional A înceta de a mai fi; a se sfârși; a dispărea. Vara se cĂlĂtoriește. Pe unde n-a cĂlĂtori?. |
GRAMATICA cuvântului CĂLĂTORI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului călători. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CĂLĂTORI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE călători? Vezi cuvântul călători desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul călători?[ că-lă-to-ri ] Se pare că cuvântul călători are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CĂLĂTORI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Preț minimal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
