eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se caina ma


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Căina [ că-i-na ]
VEZI SINONIME PENTRU căina PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se caina ma în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se caina ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a căina
Verbul: a căina (forma la infinitiv)
A căina conjugat la timpul prezent:
  • eu căinez
  • tu căinezi
  • el ea căinează
  • noi căinăm
  • voi căinați
  • ei ele căinează
VEZI VERBUL a căina CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CĂINA:
CĂINÁ, căinez, verb

I.

1. reflexiv A se tîngui, a se văieta, a se jeli. Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut, clătinîndu-și fruntea la dreapta și la stingă. SADOVEANU, forme J. 505. Safta se căina oftat, cu palma la gură și pleca în sală, să mai arunce o despicătură de lemn în soba de tablă. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 200. Ileana Simziana se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26.

2. tranzitiv A compătimi, a deplînge, a jeli. Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. CAMIL PETRESCU, T. II 44. Sărace Vilcule! îl căină Măgdălina. SADOVEANU, Z. C. 292. După ce ne-a căinat și ne-a plîns, bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste tot trupul. CREANGĂ, A. 32.

– Pronunțat: că-i-.

– Variantă: căiní (ISPIRESCU, L. 314) verb IV.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

CĂINA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂINA:
CĂINA verb

1. a se boci, a(se) jeli, a(se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (popular) a se aoli, a se mișeli, (învechit și regional) a se olălăi, a se olecăi, (regional) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilvania) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (învechit) a se glăsi, a se glăsui. (S-a caina toată ziua.)

2. a compătimi, a deplînge, a plînge, (livresc) a deplora, (învechit și popular) a tîngui, (învechit și regional) a căi, (regional) a sărăci, (Transilvania, Maramures și Moldova) a șăinăli, (învechit) a jeli, a jelui. (Îl caina pentru tot ce a îndurat.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

căina
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru căina:
căiná (-néz, -át), verb –

1. A compătimi. –

2. (reflexiv) A se plînge, a se tîngui. limba slavă (veche) kajati sę (› căi), probabil prin intermediul participiu kajanŭ (Cihac, II, 37; DAR; conform Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, limba română germană, II, 251, din gepid. qainôn).

– derivat cainic, adjectiv (lamentabil, de compătimit).
Forme diferite ale cuvantului caina: -néz caina-át
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

CĂINA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂINA:
CĂINÁ, căinez, verb

I. reflexiv A se tângui, a se văita, a se plânge.
♦ tranzitiv A compătimi, a deplânge. [Variante: căiní verb IV]

– Slav ( vezi limba slavă (veche) kajanŭ, participiu lui kajati sen).
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CĂINA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂINA:
CĂINÁ, căinez, verb

I. reflexiv A se tângui, a se văita, a se plânge.
♦ tranzitiv A compătimi, a deplânge. [Variante: căiní verb IV]

– Din limba slavă (veche) kajanŭ (participiu lui kajati sen).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CĂINA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂINA:
CĂINÁ, căinez, verb

I. reflexiv A se tângui, a se văita, a se plânge.
♦ tranzitiv A compătimi, a deplânge. [Variante: căiní verb IV]

– Din limba slavă (veche) kajanŭ (participiu lui kajati sen).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

căina
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căina:
căina [Atestat: BELDIMAN, N. P. 98/14 / V: căira / prezentul indicativ: cainanez / Etimologie: vsl кaюнъ participiul lui кaяти] 1 verb reflexiv: A se plânge. 2 verb tranzitiv: A compătimi pe cineva Si: (înv) căini.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

A SE CĂINA mă
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE CĂINA mă:
A SE CĂINÁ mă a se caina maéz intranzitiv A-și împărtăși neplăcerile, plângându-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se jeli; a se jelui. [silabe că-i-] /<sl. kajanu
Forme diferite ale cuvantului a se caina ma: a se caina maéz
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

câina
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru câina:
câiná vezi

1. a jeli pe cineva: cum căina poporul de dânșii calicit Al.;

2. a se plânge, a se tângui de o pierdere suferită. [literar a geme ca un câine].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

căina
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căina:
căiná verb (silabe că-i-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu căinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural căineáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

căina
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căina:
căiná (a caina) (că-i-) verb, indicativ prezent 3 căineáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE CAINA MA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CĂINA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului căina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
S-a cĂina toată ziua.
Îl cĂina pentru tot ce a îndurat.
98/14 / V: căira / prezentul indicativ: cĂinanez / Etimologie: vsl кaюнъ participiul lui кaяти] 1 verb reflexiv: A se plânge.
A SE CĂINÁ mă cĂinaéz intranzitiv A-și împărtăși neplăcerile, plângându-se cuiva; a se tângui; a se plânge; a se jeli; a se jelui.
Căiná a cĂina că-i- verb, indicativ prezent 3 căineáză.

GRAMATICA cuvântului CĂINA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului căina.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CĂINA poate fi: adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul CĂINA sa indeplinească rolul de: verb
  • group icon La plural verbul căina se conjugă: ei ele căineáză

CUM DESPART ÎN SILABE căina?
Vezi cuvântul căina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căina?
[ că-i-na ]
Se pare că cuvântul căina are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CĂINA

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ compus: capră-neagră sau capră-de-munte?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cale aferentă
a curăța, îndepărta, elimina prin frecare; a trece un gaz sau amestec gazos printr-un lichid pentru a-l purifica, în special prin îndepărtarea componentelor solubile < limba engleză medicina < limba engleză vezi wascan; asem
capră sălbatică, cu blana brună-neagră, cu coarne scurte și curbate la vârf și cu două dungi albe pe partea anterioară a capului, care trăiește în regiunile alpine rupicapra rupicapra
avion cu reacție construit pentru a efectua zboruri cu viteze mai mari decât viteza sunetului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app