eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se buimaci ma


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Buimăci [ bu-i-mă-ci ]
VEZI SINONIME PENTRU buimăci PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se buimaci ma în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se buimaci ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a buimăci
Verbul: a buimăci (forma la infinitiv)
A buimăci conjugat la timpul prezent:
  • eu buimăcesc
  • tu buimăcești
  • el ea buimăcește
  • noi buimăcim
  • voi buimăciți
  • ei ele buimăcesc
VEZI VERBUL a buimăci CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI:
BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci,, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. vezi 41.
       • tranzitiv Vestea neașteptată l-a buimăcit.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

BUIMĂCI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI:
BUIMĂCI verb a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (popular) a (se) bîigui, a (se) ului, (regional) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Moldova, Bucov și Transilvania) a (se) tehui, (învechit) a (se) cebălui. (S-a buimaci de tot!)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

buimăci
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buimăci:
buimăcí verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: BELDMAN, trecut 387 / prezentul indicativ: buimaci ăcesc / Etimologie: buimac + -i] 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac Si: a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

A SE BUIMĂCI mă
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE BUIMĂCI mă:
A SE BUIMĂCÍ mă a se buimaci maésc intranzitiv A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /Din buimac
Forme diferite ale cuvantului a se buimaci ma: a se buimaci maésc
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

buimăci
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buimăci:
buimăcí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele buimăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea buimăceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural buimăceáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

buimăci
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buimăci:
buimăcí (a buimaci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele buimăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea buimăceá; conjunctiv prezent 3 să buimăceáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

BUIMĂCI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI:
BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A deveni sau a face să devină buimac.

– Din buimac.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BUIMĂCI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI:
BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A deveni sau a face să devină buimac.

– Din buimac.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BUIMĂCI
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI:
BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) ameți, a (se) zăpăci.

– Din buimac.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne