 | as |
|
| Buimăci [ bu-i-mă-ci ] VEZI SINONIME PENTRU buimăci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se buimaci ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se buimaci ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a buimăci (forma la infinitiv) A buimăci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI: BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci,, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. vezi 41. • tranzitiv Vestea neașteptată l-a buimăcit. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI: BUIMĂCI verb a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) zăpăci, (popular) a (se) bîigui, a (se) ului, (regional) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Moldova, Bucov și Transilvania) a (se) tehui, (învechit) a (se) cebălui. (S-a buimaci de tot!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buimăci: buimăcí verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: BELDMAN, trecut 387 / prezentul indicativ: buimaci ăcesc / Etimologie: buimac + -i] 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac Si: a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE BUIMĂCI mă: A SE BUIMĂCÍ mă a se buimaci maésc intranzitiv A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. /Din buimac Forme diferite ale cuvantului a se buimaci ma: a se buimaci maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buimăci: buimăcí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele buimăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea buimăceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural buimăceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buimăci: buimăcí (a buimaci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele buimăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea buimăceá; conjunctiv prezent 3 să buimăceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI: BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI: BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUIMĂCI: BUIMĂCÍ, buimăcesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE BUIMACI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BUIMĂCI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului buimăci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a buimĂci de tot!. S-a buimĂci de tot!. Buimăcí verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: BELDMAN, trecut 387 / prezentul indicativ: buimĂci ăcesc / Etimologie: buimac + -i] 1-2 A deveni sau a face pe cineva să devină buimac Si: a se ameți, a se năuci, a se ului, a se zăpăci. A SE BUIMĂCÍ mă buimĂciésc intranzitiv A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se ului; a se zăpăci; a se pierde. Buimăcí a buimĂci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele buimăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea buimăceá; conjunctiv prezent 3 să buimăceáscă. |
GRAMATICA cuvântului BUIMĂCI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului buimăci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BUIMĂCI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE buimăci? Vezi cuvântul buimăci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul buimăci?[ bu-i-mă-ci ] Se pare că cuvântul buimăci are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BUIMĂCI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Chip cioplit?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
