 | as |
|
| Buhai [ bu-ha-i ] VEZI SINONIME PENTRU buhai PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se buhai ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se buhai ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a buhăi (forma la infinitiv) A buhăi conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buhai: buhái1 substantiv masculin [Atestat: H III, 139 / V: buái / Plural: buhai / Etimologie: rs бyxaй] 1 (Reg) Taur. 2 (Orn; îc) buhai de-baltă Bâtlan (Botaurus stellaris). 3 (Etm; îc) buhai uI-lui-Dumnezeu Boul-lui-Dumnezeu. 4 (Pex) Berbec (sau țap) trecut de patru ani. 5 (Pfm; îe) A fi buhai ul satului A fi un bărbat iubit de multe femei. 6 (Îvr; îe) A-și arunca țernă (în sau pe spate) ca buhai ui A se lăuda. 7 Sunetul scos de buhai (1). 8 (Pop; pan) Bucium. 9 Instrument confecționat dintr-o putină mică legată la gură cu o piele de oaie prin care trece un fir de păr de cal și care scoate un sunet puternic, fiind folosit de colindători de Plugușor sau în noaptea Sfântul Vasile. 10 (Reg) Rindea mare. 11 Instrument care servește la ridicarea și coborârea poliței, prâsnelului și pietrelor mari de la moară Si: (reg) crainic, cântarul-pietrelor, zăvor. 12 (Reg) Zăvor la ușa casei. 13 (Reg) Țundră neagră cu glugă. 14 (Reg) Stup care nu roiește. 15 (Reg) Loc bălegos. 16 (Iht) Porcușor (Gobio gobio). 17 (Reg) Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUHAI: BUHÁI1, buhai, substantiv masculin (Moldova) 1. Taur. Se vedeau fiare de plug, roți, cotiugi, capete de buhai roșii. CAMILAR, N. II 12. [Cerbul] începe a-și arunca țărnă după cap, ca buhaiul. CREANGĂ, P. 226. 2. Compus: buhai-de-baltă = a) specie de broască, mică, cu pete roșii pe pîntece, care trăiește în bălțile mici (Bombina bomhina). Băieții, cînd te văd, rămîn cu ochii holbați, ca niște buhai-de-baltă. ALECSANDRI, T. I 340; b) pasăre de baltă, cu ciocul lungăreț și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu pete și desene cenușii, cu creștetul negru și gîtul alb (Botaurus stellaris). Din cînd în cînd, în tăcerea nopții, se auzea lugubru vuietul nelămurit al buhaiului-de-baltă. SADOVEANU, O. I 410. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUHAI: BUHÁI2, buhaiuri și buhaie, substantiv neutru Instrument popular făcut dintr-o putinică cu un singur fund, de piele (de oaie) tăbăcită și bine întinsă, prin mijlocul căruia trece un smoc de păr de cal; cînd acest smoc este tras (cu mîna umezită), pielea vibrează producînd un sunet asemănător cu mugetul taurului; se întrebuințează de colindătorii care umbắ cu plugușorul în ajunul anului nou. În ajunul sfîntului Vasile, toată ziua am stat de capul tatei, să-mi facă și mie un buhai. CREANGĂ, A. 41. [Lăutarii] numai la videre ne umplea pe noi de spaimă și frică ca buhaiul urător, în ajunul anului nou. RUSSO, S. 22. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUHAI: BUHÁI, (I) buhai, substantiv masculin (II) buhaiuri, substantiv neutru I. S. m. 1. (Zool.; regional) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. substantiv neutru Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător eu mugetul unui taur. [plural și: (II) buhaie] – Din limba ucraineană buhaj. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUHAI: BUHÁI, (I) buhai, substantiv masculin (II) buhaiuri, substantiv neutru I. S. m. 1. (Zool.; regional) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. substantiv neutru Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [plural și: (II) buhaie] – Din limba ucraineană buhaj. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru buhai: buhái, buhai, substantiv masculin – 1. Taur. ♦ Buhaiu-n turnu bisericii, poreclă pentru locuitorii din Ieud. 2. Berbece (Papahagi 1925); țap mai bătrân de 4 ani (Georgeoni 1936: 40). 3. Buhai de baltă, specie de broască (Bombina variegata), cea mai frecventă în Maramureș (Ardelean, Bereș 2000). – Din limba ucraineană buhaj, limba rusă bugaj (DA conform DER); cuvânt limba română preluat în limba maghiară (bohaj) (Bakos 1982). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru buhai: buhai, străvechi instrument muzical specific urării plugușorului*. Este o tobă* de frecare, făcută dintr-o cofă sau putinică desfundată, cu gura închisă de o membrană din piele de oaie, prin centrul căreia trece o suviță de păr de cal, înnodată în interior. Trăgând suvița cu mâinile ude, instr. scoate un sunet grav, neacordat, evocând mugetul taurului. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUHAI: BUHAI s. 1. (botanică; Listera ovata) (regional) puța-cocoșului. 2. (tehnic) cîrlig, greblă, hreaptă, vergea, (regional) crivea. (buhai este un dispozitiv la coasă.) 3. (tehnic) coinac, (regional) crainic, făfălug, tăvălug, zăvor, cîntarul pietrelor. (buhai la moară.) 4. (muzică) (regional) șteand, (Transilvania) dubă. (buhai este folosit de colindători.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUHAI: BUHÁI2 buhaiiuri n. Instrument muzical popular folosit de urători la Anul Nou, confecționat dintr-o putinică cu unul dintre funduri din piele, prin care trece un smoc de păr de cal care, fiind tras cu degetele umezite, produce sunete asemănătoare cu mugetul taurului. [silabe bu-hai] /<ucr. buhaj Forme diferite ale cuvantului buhai: iuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUHAI: BUHÁI2, buhaiuri, substantiv neutru Instrument muzical popular folosit de colindători în ajunul anului nou, format dintr-o putinică cu fund de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage producând un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [plural și: buhaie] – Din buhai1. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buhăi: buhăí1 vi [Atestat: H III, 108 / V: -ăluí, -huí, fufăí / prezentul indicativ: nct / Etimologie: buhai] (Reg) 1 A țipa ca buha. 2 A mugi ca buhaiul (1). 3 (despre copii) A plânge în hohote Cf a urla. 4 A trage cu pușca. 5 A face zgomot pentru a speria păsările de casă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUHĂI: BUHĂÍ1, buhăiesc, verb IV. intranzitiv (Rar) A țipa, a urla. ♦ (Mai ales despre copii) A plînge tare. Și eu plîngeam ca un prost... buhăiam așa de tare, încît am sculat toată curtea în picioare. SADOVEANU, O. I 234. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buhăi: buhăí2 verb reflexiv: [Atestat: APĂRAREA SĂNĂTĂȚII, ap. TDRG / V: -ăvi / prezentul indicativ: buhai esc / Etimologie: nesigură cf buhav] A se umfla la față (din cauza beției, bolii, somnului etc.) Cf (reg) bugezi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buhăi: buhăí1 (a buhai) (a țipa, a tuși) (regional) verb, indicativ prezent 1 sg., persoana a treia plural: ei / ele búhăi / buhăiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea buhăiá; conjunctiv prezent 3 să búhăie / să buhăiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE BUHĂI mă: A SE BUHĂÍ mă a se buhai maiésc intranzitiv popular (despre persoane) A se umfla la față (de boală, de somn, de băutură etc.); a deveni buged. [silabe -hă-i] /Din buhai Forme diferite ale cuvantului a se buhai ma: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUHĂI: BUHĂÍ2, búhăi, verb IV. intranzitiv (regional) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (familial) A tuși. [prezent industrie și: buhăiesc] – Din buhai. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buhăi: !buhăí2 (a se buhai) (a se umfla) (popular) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se buhăiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se buhăiá; conjunctiv prezent 3 să se buhăiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buhăi: buhăí (a se umfla, a țipa) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele buhăiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea buhăiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural buhăiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BUHĂI: BUHĂÍ1, buhăiesc, verb IV. reflexiv (popular) A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BUHAI: BUHÁI1 buhai m. popular 1) Mascul reproducător al vitelor cornute mari; taur. 2) figurat fam. Om brutal. [silabe bu-hai] /<ucr. buhaj Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUHĂI: BUHĂÍ1, buhăiesc, verb IV. reflexiv A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru buhăi: buhăi, buhăi I vezi i. a tuși. II vezi r. a-și pierde prospețimea tenului (în special ca urmare a consumului de alcool). Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BUHĂI: BUHĂÍ2, buhăiesc, verb IV. intranzitiv (regional) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (familial) A tuși. – Din buhai. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buhăi: buhăí3 vi [Atestat: LB / prezentul indicativ: buhai esc / Etimologie: buhai] 1 (despre tun) A bubui. 2 (despre om) A tuși puternic. 3 A bate. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BUHĂI: BUHĂÍ2, buhăiesc, verb IV. reflexiv A se face buhav la față (de beție, de somn, de boală etc.). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUHAI: BUHÁI1, buhai, substantiv masculin 1. Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă (a, b). – limba ucraineană buhaj. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru buhai: buhái2 sn [Atestat: PAȘCA, GL. / Plural: buhaie / Etimologie: mg bohai] (Reg) Căciulă prost tăbăcită. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BUHĂI: BUHĂÍ verb a se puhăvi, a se umfla, (regional) a se bugezi. (S-a buhai tare la față.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BUHĂI: BUHĂI verb a se puhăvi, a se umfla, (regional) a se bugezi. (S-a buhai tare la față.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUHĂI: BUHĂÍ2, buhăiesc, verb IV. intranzitiv (Rar) A țipa, a urla. – Din buhai1. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BUHĂI: BUHĂÍ1, buhăiesc, verb IV. reflexiv A deveni puhav la față. – Din buhav. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru BUHAI: BUHÁI substantiv verbal gealău, rădașcă, răgage, taur. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buhai: buhái (instrument muzical) substantiv neutru, plural buháiuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buhai: buhái2 (instrument muzical) substantiv neutru, plural buháiuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru buhai: buhai substantiv verbal GEALĂU. RĂDAȘCĂ. RĂGAGE. TAUR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru buhai: buhái (taur) substantiv masculin, plural buhái, articulat buháii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru buhai: buhái1 (taur) substantiv masculin, plural buhái, articulat buháii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE BUHAI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL buhai Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului buhai dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Buhái1 substantiv masculin [Atestat: H III, 139 / V: buái / Plural: buhai / Etimologie: rs бyxaй] 1 Reg Taur. 2 Orn; îc buhai de-baltă Bâtlan Botaurus stellaris. 3 Etm; îc buhai uI-lui-Dumnezeu Boul-lui-Dumnezeu. 5 Pfm; îe A fi buhai ul satului A fi un bărbat iubit de multe femei. 6 Îvr; îe A-și arunca țernă în sau pe spate ca buhai ui A se lăuda. Buhaiul este un dispozitiv la coasă. Buhai la moară. Buhaiul este folosit de colindători. Buhai este un dispozitiv la coasă. Buhai la moară. Buhai este folosit de colindători. BUHÁI2 buhaiiuri n. TDRG / V: -ăvi / prezentul indicativ: buhai esc / Etimologie: nesigură cf buhav] A se umfla la față din cauza beției, bolii, somnului etc. Buhăí1 a buhai a țipa, a tuși regional verb, indicativ prezent 1 sg. A SE BUHĂÍ mă buhaiiésc intranzitiv popular despre persoane A se umfla la față de boală, de somn, de băutură etc. !buhăí2 a se buhai a se umfla popular verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se buhăiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se buhăiá; conjunctiv prezent 3 să se buhăiáscă. BUHÁI1 buhai m. Buhăí3 vi [Atestat: LB / prezentul indicativ: buhai esc / Etimologie: buhai] 1 despre tun A bubui. / Plural: buhaie / Etimologie: mg bohai] Reg Căciulă prost tăbăcită. S-a buhai tare la față. S-a buhai tare la față. |
GRAMATICA cuvântului buhai? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului buhai. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul buhai poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE buhai? Vezi cuvântul buhai desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul buhai?[ bu-ha-i ] Se pare că cuvântul buhai are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL buhai Inţelegi mai uşor cuvântul buhai dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeCompus: buhai-de-baltă = a specie de broască, mică, cu pete roșii pe pîntece, care trăiește în bălțile mici Bombina bomhina Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă a, b |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL buhai |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Câmp vizual?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul buhai are forma: buháiuri
