 | as |
|
| Bălăcări [ bă-lă-că-ri ] VEZI SINONIME PENTRU bălăcări PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se balacari ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se balacari ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a bălăcări (forma la infinitiv) A bălăcări conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂLĂCĂRI: BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, verb IV. 1. reflexiv și intranzitiv (Rar) A se bălăci. Niște rațe leșești... bălăcăreau și măcăneau. MACEDONSKI, O. III 110. 2. reflexiv (Regional) A se certa, a se înjura, a se batjocori; a rosti cuvinte triviale. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂLĂCĂRI: BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, verb IV. 1. reflexiv și intranzitiv (Rar) A (se) bălăci. 2. reflexiv recipr. și tranzitiv figurat (familial) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – conform sârbo-croată balakati. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂLĂCĂRI: BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, verb IV. 1. reflexiv și intranzitiv (Rar) A (se) bălăci. 2. reflexiv recipr. și tranzitiv figurat (familial) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – conform limba sârbă balakati. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂLĂCĂRI: BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, verb IV. 1. reflexiv și intranzitiv (Rar) A se bălăci. 2. reflexiv figurat (regional) A se certa, a se batjocori; a-și spune unul altuia cuvinte triviale. – limba sârbă balakati. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE BĂLĂCĂRI mă: A SE BĂLĂCĂRÍ mă a se balacari maésc intranzitiv popular (despre persoane) A face schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se certa; a se gâlcevi; a se sfădi. /<sb. balakati Forme diferite ale cuvantului a se balacari ma: a se balacari maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bălăcări: bălăcări1 verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: LB / prezentul indicativ: balacariresc / Etimologie: srb balakati] 1-2 A (se) vorbi de rău. 3-4 (Pfm) A (se) certa. 5 (Reg) A spune trivialități Si: a bălăcători. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru bălăcări: bălăcări, bălăcăresc I. vezi t. a adresa vorbe injurioase; a certa rău II. vezi r. a se certa cu cineva adresându-și cuvinte injurioase Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bălăcări: bălăcărí (a balacari) (familial) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bălăcărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bălăcăreá; conjunctiv prezent 3 să bălăcăreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bălăcări: bălăcărí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bălăcărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bălăcăreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural bălăcăreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bălăcări: bălăcărí2 verb reflexiv: [Atestat: MACEDONSKI, O. III, 110 / prezentul indicativ: balacariresc / Etimologie: nct] (Rar) A se bălăci (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE BALACARI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL bălăcări Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bălăcări dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SE BĂLĂCĂRÍ mă bălăcăriésc intranzitiv popular despre persoane A face schimb de vorbe de ocară unul cu altul; a se certa; a se gâlcevi; a se sfădi. Bălăcări1 verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: LB / prezentul indicativ: bălăcăriresc / Etimologie: srb balakati] 1-2 A se vorbi de rău. Bălăcărí a bălăcări familial verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele bălăcărésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea bălăcăreá; conjunctiv prezent 3 să bălăcăreáscă. III, 110 / prezentul indicativ: bălăcăriresc / Etimologie: nct] Rar A se bălăci 1. |
GRAMATICA cuvântului bălăcări? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bălăcări. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul bălăcări poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE bălăcări? Vezi cuvântul bălăcări desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bălăcări?[ bă-lă-că-ri ] Se pare că cuvântul bălăcări are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Istoria modernă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
