 | as |
|
| Anina [ a-ni-na ] VEZI SINONIME PENTRU anina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se anina ma anin în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se anina ma anin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a anina (forma la infinitiv) A anina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANINA: ANINÁ, anín, verb I. 1. tranzitiv A atîrna, a agăța, a prinde (ușor) de ceva. Aninai frîul la intrare într-o așchie mai răsărită de stîncă; în alta, și tot la intrare, acățai mantaua. HOGAȘ, M. N. 163. Ivan leagă turbinca la gură... ș-o anină într-un copac. CREANGĂ, P. 312. • figurat S-adun flori în șezătoare, De painjen tort să rumpă, Și anină-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. EMINESCU, O. I 72. • reflexiv Femeia trece înainte; o creangă uscată i se anină de fustă și se zbate pe jos,- parcă ar fi un șarpe care o urmărește. SADOVEANU, O. III 243. O lacrimă curată ca un mărgăritar îi izvorăște din ochii mamei și i se anină de geană. GÎRLEANU, L. 44. În drum e o căscioară Închisă, părăsită... Dar pe ferestre încă Iedera s-anină. MACEDONSKI, O. I 18. • figurat E dimineață ca-n povești, Cu cerul clar ca o fîntînă, Cu soare proaspăt în ferești, Cu limpezi fluiere la stînă, Și-n depărtări cu o lumină De care sufletul se-anină. DEȘLIU, M. 17. Luna, alunecînd în jos pe luciul cerului, se aninase într-un vîrf de stejar pe dealul Priporului. DAN, U. 188. 2. reflexiv figurat A se lega, a se agăța de cineva, a nu-i da pace. Să nu-i zici nimică de rău [fetei], nici să nu te anini de dînsa. SBIERA, P. 150. • A provoca pe cineva, a-i căuta pricină. Turcii toți cît îl zărea Între dinții se grăia... Și pe loc ei se-aduna Și de Gruie s-anina. ALECSANDRI, P. P. 144. ♦ A se vîrî (nepoftit) undeva, a se amesteca (în vorbă). Aș verb reflexiv:ea să știu și eu, se anină cu întrebarea Necidăieș. SADOVEANU, P. M. 158. S-anină printre acești [copii] mici și cîte-un handralău de cei mari. ȘEZ. III 179. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ANINA: ANINA 1. Munții Aninei, masiv muntos calcaros în M-ții Banatului, între văile Carașului la N și Nerei la S. Forme carstice specifice: lapiezuri, doline, uvale, chei, izbucuri, peșteri etc. Alt. max.: 1.160 m (vf. Leordiș). Zăcăminte de huilă. La poalele lor se află orașele Anina și Oravița. 2. Oraș în jud. Caraș-Severin; 11.703 locuțiune (1991). Expl. de huilă argile refractare și șisturi bituminoase. Termocentrală (990 MW); cocserie; fabrică de mobilă și cherestea; întreprinderi de panificație. Centru turistic. Declarat oraș în 1952. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru anina: aniná [Atestat: NECULCE, ap. LET. II, 244 / V: (îvp) arina / prezentul indicativ: anin / Etimologie: moștenit din latinescul *anninare] (Pop) 1 verb tranzitiv: A agăța. 2 verb reflexiv: (Fig; rar) A se lega de cineva, căutând ceartă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ANINA mă anin: A SE ANINÁ mă anín intranzitiv (despre ființe) A se apuca strâns (cu mâinile, cu ghearele sau cu labele); a se agăța; a se prinde. /<lat. anninare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru anină: anínă substantiv feminin (popular) amentul aninului cu care țărăncile vopsesc lânurile Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru anină: 2) anínă și arínă forme, plural e (despre anin, arin). Ament orĭ fruct de anin. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru anina: anina verb vezi AGAȚA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA. ȚINE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru anină: anină forme amentul aninului cu care țărancele vopsesc lânurile. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru anina: aniná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu anín, persoana a treia singular: el / ea și plural anínă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru anina: aniná (a anina) (popular) verb, indicativ prezent 3 anínă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru anină: anină, anine substantiv feminin prostituată Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru anină: 1) anínă forme, vezi arină 1. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE ANINA MA ANIN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL anină Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului anină dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Aniná a anină popular verb, indicativ prezent 3 anínă. |
GRAMATICA cuvântului anină? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului anină. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul anină poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE anina? Vezi cuvântul anina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul anina?[ a-ni-na ] Se pare că cuvântul anina are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL anină |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu toate acestea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul anina se conjugă: ei ele anínă
