 | as |
|
| Alege [ a-le-ge ] VEZI SINONIME PENTRU alege PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se alege cu izma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se alege cu izma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a alege (forma la infinitiv) A alege conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alege: alége [Atestat: COD. VOR. 3/12 / prezentul indicativ: aleg / Ps: alesei, (îvp) aleș(u) / Pt: ales / Etimologie: moștenit din latinescul allegere ( = eligere)] (Construit adesea cu pp din, dintre, de la, în, între, de) 1 verb tranzitiv: A separa ceva sau pe cineva dintre alte lucruri sau ființe. 2 verb tranzitiv: A despărți ceva în două sau în mai multe părți. 3 verb tranzitiv: (Îe) A alege cărare A despărți părul în două părți cu pieptenele. 4 verb tranzitiv: (Jur; înv; despre moșii) A hotărnici. 5 verb reflexiv: (despre ființe) A se desprinde dintr-o mulțime. 6 verb reflexiv: (Pop; îe) Alege-te! Dă-te în lături! 7-8 verb tranzitiv, reflexiv: (despre ființe) A (se) împărți, formând mai multe grupe. 9 verb reflexiv: (despre animale) A se răzleți. 10 verb reflexiv: (despre materii solide) A ieși la suprafața unui lichid (în urma unui proces chimic sau fizic). 11-12 verb tranzitiv, reflexiv: (Pop) A (se) deosebi dintre alții Si: a (se) distinge. 13 verb tranzitiv: (Pop) A discerne. 14 verb tranzitiv: (Pop) A înțelege. 15 verb tranzitiv: (Pop; îe) A-i alege cuiva ceva (din vorbe, din răspuns etc.) A înțelege clar ce spune cineva. 16 verb tranzitiv: (Îae) A sesiza intențiile cuiva. 17 verb reflexiv:u (Înv; îe) A i se alege cuiva ceva A înțelege ceva. 18 vi (înv; îe) A alege de ceva A face deosebire între diferite lucruri. 19-20 vi (Îae) A vorbi (sau a scrie) deosebit despre ceva. 21 verb tranzitiv: (despre țesături) A țese în (sau cu) flori ori desene (în diferite culori). 22 verb tranzitiv: (despre boabele plantelor leguminoase, semințe etc.) A curăța prin selecție. 23 verb tranzitiv: A căuta. 24 verb tranzitiv: (îe) A alege pe (sau de pe) sprânceană A selecta ce este mai bun, mai valoros dintr-un anumit punct de vedere. 25 verb tranzitiv: (îe) A ales până a cules Se spune despre persoanele pretențioase, care se decid greu (în alegerea unui lucru), iar în final optează pentru o soluție proastă. 26 verb tranzitiv: A găsi. 27 verb tranzitiv: (Șîlv, înv, a alege mai vârtos sau, pop, a alege mai bine) A prefera ceva sau pe cineva. 28 verb tranzitiv: (Șal) A părtini. 29 verb tranzitiv: A-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane. 30 verb tranzitiv: (Spc) A desemna pe cineva prin vot și: a vota. 31 verb reflexiv:p (îfm) A-și depune candidatura pentru a fi desemnat prin vot pentru o funcție (primar, deputat etc.). 32 verb tranzitiv: (Jur; înv) A decide. 33 verb tranzitiv: (Pop; îe) Urma alege! în final se decid lucrurile. 34 verb tranzitiv: (Îae) La final se va hotărî cine a avut dreptate. 35 verb tranzitiv: (Pop; îe) Clopotul alege Averea unei persoane se va cunoaște după moartea acesteia. 36 verb tranzitiv: (Înv; îe) A alege într-un sfat A decide unanim. 37 verb tranzitiv: (Înv; îe) A alege cu sfatul sau a-și alege sfat să... A decide în urma unei consfătuiri. 38 verb tranzitiv: (Înv; îe) A se alege pricina asupra cuiva A face pe cineva responsabil, vinovat de ceva. 39 verb reflexiv: A se hotărî. 40 verb reflexiv: A se dezvălui. 41 verb reflexiv: A se termina într-un fel sau în altul. 42 verb reflexiv:u A se alege să... A fi hotărât de soartă să... Si: a fi menit să..., (pop) a fi ursit să... 43 verb reflexiv:u (Îvp; îe) A i se alege cuiva (din două una sau într-un fel sau altul sau la un fel) A se sfârși într-un fel sau altul. 44 verb reflexiv:u (Îae) A se decide ceva pentru cineva. 45 verb reflexiv:im (Îe) Aleagă-se! Fie ce-o fi! 46-47 verb reflexiv:im (Îe) A (nu) i se alege cuiva de ceva A (nu) mai avea dispoziția (verb reflexiv:emea) să... 48 verb reflexiv: (Îvp; îe) A se alege cineva ceva A deveni. 49 verb reflexiv: (Îe; de obicei în construcții interogative sau exclamative) A se alege de (sau din) ceva sau cineva A ajunge într-o anumită situație (rea). 50 verb reflexiv: (Îe) A nu se alege nimic de ceva sau cineva A nu rezulta nimic. 51 verb reflexiv: (îe) A se alege praf și pulbere (scrum, cenușă) sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) A se distruge complet. 52 verb reflexiv: (Îe) A se alege cu ceva (din...) A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 53 verb reflexiv: (Îae) A profita de o ocazie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALEGE: ALÉGE, alég, verb III. 1. tranzitiv A opta pentru ceva sau cineva; a-și fixa preferințele. • Expresia: A ales până a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun. ♦ tranzitiv și reflexiv impersonal A (se) decide, a (se) hotărî. Urma alege. 2. tranzitiv A desemna pe cineva prin vot; a vota; a delega. 3. tranzitiv A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. Nu poți alege care-i boier, care-i coțcar (ALECSANDRI). ♦ reflexiv A se despărți dintre alții; a se separa; a ieși în evidență (dintre alții). ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) împărți formând mai multe grupe. • Expresia: (tranzitiv) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ reflexiv impersonal A apărea clar, limpede. 4. tranzitiv A curăța prin selecție. Să-mi alegeți macul (CREANGĂ). ♦ figurat A înțelege clar spusele cuiva. 5. tranzitiv și reflexiv A (se) deosebi de rest. Vei bate și putineiul, ca să alegi untul (ȘEZ). 6. reflexiv A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o pungă (CREANGĂ). 7. reflexiv A ajunge într-o situație neașteptată. • Expresia: A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet. [perfectul simplu alesei, participiu ales] – latina allegere (= eligere). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru alege: alége (alég, alés), verb – 1. A selecta, a prefera ceva sau pe cineva. – 2. A distinge, a deosebi. – 3. A decide, a ajunge la un rezultat. – 4. A participa la alegeri. – 5. (reflexiv) A rămîne cu ceva. – Mr. aleg, aleadzire (alepșu, aleaptă); megl. leg, leaziri. latina allĕgĕre (Pușcariu 60; Candrea-Dens., 47; REW 364; DAR); păstrat numai în limba română și în italiana alleggere (aver., termen militar alezer). După REW, ar putea fi vorba și de latina ēllĭgere (conform Körting 3229), părere fără îndoială greșită (conform BL, V, 87). derivat alegător, substantiv masculin (persoană care votează); alegînd, adverb (învechit, cu excepția, în afară de); ales, adjectiv (select); ales, adverb (învechit, mai cu seamă, în special; astăzi se preferă construcția mai ales); ales, substantiv masculin (deputat); ales, substantiv neutru (selecție); alesător, substantiv masculin (învechit, arbitru); alesătură, substantiv feminin (procedeu de ornamentare, mai ales la broderii); les, adverb (Basarabia, mai ales). Forme diferite ale cuvantului alege: alég alés Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALEGE: ALÉGE, alég, verb III. 1. tranzitiv A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. tranzitiv A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. tranzitiv (popular) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) împărți formând mai multe grupe. • Expresia: (tranzitiv) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ reflexiv impersonal (regional) A apărea clar, limpede. 5. tranzitiv A curăța prin selecție. ♦ figurat A înțelege clar spusele cuiva. 6. reflexiv A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 7. reflexiv A ajunge într-o anumită situație (rea). • Expresia: A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [perfectul simplu alesei, participiu ales] – latina allegere (= eligere). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALEGE: ALÉGE, alég, verb III. 1. tranzitiv A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. tranzitiv A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. tranzitiv (popular) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) împărți formând mai multe grupe. • Expresia: (tranzitiv) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ reflexiv impersonal (regional) A apărea clar, limpede. 5. tranzitiv A curăța prin selecție. ♦ figurat A înțelege clar spusele cuiva. 6. reflexiv A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 7. reflexiv A ajunge într-o anumită situație (rea). • Expresia: A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [perfectul simplu alesei, participiu ales] – latina allegere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALEGE: ALEGE verb 1. a selecta, a selecționa, a sorta, a tria. (alege semințele pe calități.) 2. a opta. (alege între mai multe posibilități.) 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, (popular) a (se) îndemna, (învechit) a (se) rezolva, (figurat, în Moldova și Transilvania) a (se) cumpăni. (Ei, ai alege?) 4. a vota. (L-au alege deputat.) 5. a desemna, a învesti, a pune. (Poporul îl alege domn.) 6. a rămîne. (Cu ce te-ai alege?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alege: alége (a alege) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele alég, persoana întâi plural: noi alégem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aleséi, persoana întâi plural: noi aléserăm; participiu alés Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alege: alége verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele alég, persoana întâi plural: noi alégem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aleséi, persoana întâi plural: noi aléserăm; participiu alés Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a se alege cu izma: a se alege cu izma expresie (argoul lumii interlope) a nu avea niciun câștig; a avea de pierdut Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE ALEGE CU IZMA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a se alege cu izma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se alege cu izma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 3 verb tranzitiv: Îe A a se alege cu izma cărare A despărți părul în două părți cu pieptenele. 15 verb tranzitiv: Pop; îe A-i a se alege cu izma cuiva ceva din vorbe, din răspuns etc. 17 verb reflexiv:u Înv; îe A i se a se alege cu izma cuiva ceva A înțelege ceva. 18 vi înv; îe A a se alege cu izma de ceva A face deosebire între diferite lucruri. 24 verb tranzitiv: îe A a se alege cu izma pe sau de pe sprânceană A selecta ce este mai bun, mai valoros dintr-un anumit punct de vedere. 27 verb tranzitiv: Șîlv, înv, a a se alege cu izma mai vârtos sau, pop, a a se alege cu izma mai bine A prefera ceva sau pe cineva. 35 verb tranzitiv: Pop; îe Clopotul a se alege cu izma Averea unei persoane se va cunoaște după moartea acesteia. 36 verb tranzitiv: Înv; îe A a se alege cu izma într-un sfat A decide unanim. 37 verb tranzitiv: Înv; îe A a se alege cu izma cu sfatul sau a-și a se alege cu izma sfat să. 38 verb tranzitiv: Înv; îe A se a se alege cu izma pricina asupra cuiva A face pe cineva responsabil, vinovat de ceva. 42 verb reflexiv:u A se a se alege cu izma să. 43 verb reflexiv:u Îvp; îe A i se a se alege cu izma cuiva din două una sau într-un fel sau altul sau la un fel A se sfârși într-un fel sau altul. 45 verb reflexiv:im Îe Aleagă-se! Fie ce-o fi! 46-47 verb reflexiv:im Îe A nu i se a se alege cu izma cuiva de ceva A nu mai avea dispoziția verb reflexiv:emea să. 48 verb reflexiv: Îvp; îe A se a se alege cu izma cineva ceva A deveni. 49 verb reflexiv: Îe; de obicei în construcții interogative sau exclamative A se a se alege cu izma de sau din ceva sau cineva A ajunge într-o anumită situație rea. 50 verb reflexiv: Îe A nu se a se alege cu izma nimic de ceva sau cineva A nu rezulta nimic. 51 verb reflexiv: îe A se a se alege cu izma praf și pulbere scrum, cenușă sau a se a se alege cu izma praful de cineva sau de ceva A se distruge complet. 52 verb reflexiv: Îe A se a se alege cu izma cu ceva din. A se alege cu izma semințele pe calități. A se alege cu izma între mai multe posibilități. Ei, ai a se alege cu izma? 4. L-au a se alege cu izma deputat. Poporul îl a se alege cu izma domn. Cu ce te-ai a se alege cu izma?. Ei, ai a se alege cu izma? 4. L-au a se alege cu izma deputat. Poporul îl a se alege cu izma domn. Cu ce te-ai a se alege cu izma?. Alége a a se alege cu izma verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele alég, persoana întâi plural: noi alégem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu aleséi, persoana întâi plural: noi aléserăm; participiu alés. |
GRAMATICA cuvântului a se alege cu izma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se alege cu izma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a se alege cu izma poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE alege? Vezi cuvântul alege desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alege?[ a-le-ge ] Se pare că cuvântul alege are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a se alege cu izma Inţelegi mai uşor cuvântul a se alege cu izma dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe3/12 / prezentul indicativ: aleg / Ps: alesei, îvp aleșu / Pt: ales / Etimologie: moștenit din latinescul allegere = eligere Construit adesea cu pp din, dintre, de la, în, între, de 1 verb tranzitiv: A separa ceva sau pe cineva dintre alte lucruri sau ființe A ales până a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun tranzitiv A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva sau de ceva = a se distruge complet tranzitiv A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva sau de ceva = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic din ceva tranzitiv A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva sau de ceva = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic din ceva |