 | as |
|
| Afla [ a-fla ] VEZI SINONIME PENTRU afla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se afla în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se afla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a afla (forma la infinitiv) A afla conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AFLA: AFLÁ, áflu, verb I. 1. tranzitiv (Adesea urmat de propoziții completive directe) A lua cunoștință despre ceva (din spusele altuia), a primi informații, noutăți, vești despre ceva. Am aflat în tren ce se petrece. DUMITRIU, B. forme 115. Întrebă pe muma vîntului dacă a aflat ceva de la fiul său. ISPIRESCU, L. 118. Atîta am verb reflexiv:ut să aflu din gura ta. CREANGĂ, P. 206. Ai aflat ce am pățit? ALECSANDRI, T. I 385. • (Subiectul propoziției completive devine complement direct) Eu iubii numai o dată Și mă aflat lumea toată. TEODORESCU, P. P. 319. • (Adesea la imperativ, cu valoare emfatică sau sfidătoare) Află că mă trag din țara... lui Doja. BENIUC, vezi 151. Află, nepoate, că ți-am adus și ție un dar care cred c-are să-ți placă. SADOVEANU, N. forme 14. Ei bine, află că nu mai tîrziu decît mine avem să ne cununăm. ALECSANDRI, T. I 443. • absolut M-a iubit neică pe-ascuns; Dar dușmanii ne-au văzut, S-au grăbit și rău ne-au spus. Și părinții, cum aflară, Tare rău se mîniară. HODOȘ, P. P. 88. • intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau «despre») Cine-au aflat în lume de Codrul-fără-viață?... ALECSANDRI, P. III 297. ♦ A căpăta cunoștințe cu privire la ceva, a-și face o idee despre ceva, a înțelege. Împăratul, aflînd din răspunsul popii că el îi gras și voinic fiindcă n-are griji multe, își zise... ȘEZ. IV 185. ♦ A lua cunoștință de ceva prin alte simțuri; a vedea. Baba atunci se duce cu fuga să afle ce i-a făcut găina. CREANGĂ, P. 70. 2. tranzitiv A găsi (căutînd), a descoperi (întîmplător). Vitele-au murit, căci, nu aflau Nici rouă-n cîmp, nici fir de ierbi să guste. COȘBUC, P. II 281. Se despărțiră, ca să nu-i afle zmeul. RETEGANUL, P. I 35. Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie Și te află strînsă-n brațe, Dulce dragoste bălaie. EMINESCU, O. I 210. • (Complementul este un abstract; alinare, liniște, vină etc.) Nu i-a aflai nici o vină. • Mă duc să aflu liniștea pe care mi-ai răpit-o. NEGRUZZI, S. I 28. • Expresia: A afla verb reflexiv:eme = a găsi un moment potrivit, un prilej. Ea numai pentru brlu se teme. Că vor afla dușmanii verb reflexiv:eme Să-i fure-ntr-asta brîul ei. COȘBUC, P. I 123. A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace. Cît s-au gîndit ei încolo și-ncoace, tot n-au aflat chip și cale. SBIERA, P. 44. Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii sale. NEGRUZZI, 3. I 24. A-și afla omul = a da peste cineva pe care nu-l poți înfrînge sau înșela. A nu-și afla loc (sau locul) = a nu putea sta liniștit (de bucurie, de emoție, de nerăbdare). Atît era ea de bucuroasă și de veselă, cît nu-și afla locuțiune SBIERA, P. 22. 3. tranzitiv A născoci, a imagina, a inventa. Lîngă malul rădicat Sta Vulcanul răsturnat... împregiuru-i adunați Ședea turcii înarmați Și pe rînd se întreba Ca ce moarte i-ar afla? ALECSANDRI, P. P. 136. 4. reflexiv A fi, a se găsi (într-un loc, într-o poziție, situație sau împrejurare oarecare). Toate se aflau la locurile lor, așa cum le lăsaseră ei: spre miazăzi munții cu crestele înalte de cremene... iar la picioarele lor, panglica lată a Oltului șerpuind in cîmpia presărată cu sate. BOGZA, C. O. 310. • Expresia: A se afla de față = a fi prezent. Toți se aflau de față la ședință. (Cu sens superlativ) Cum (sau, popular, care) nu se (mai) află = care iese din comun, nemaipomenit, extraordinar. O zînă... cum nu se mai află sub soare. ISPIRESCU, L. 35. Te-oi face eu să iei un drăguț de femeie care nu se mai află! CREANGĂ, P. 161. (Popular) Nu se află! sau unde se află! = nu-i adevărat! nu e exact! S-a plîns boierul că l-ai batjocorit. – Nu se află, domnule epistat. ALECSANDRI, T. 142. (Popular) Să nu se afle (ca) să... = nu cumva să... El i-au zis să nu se afle ca să vie acasă fără de o sută de lei. SBIERA, P. 217. (Familiar) A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau o acțiune numai de formă sau de ochii lumii, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție. Vorbește numai ca să se afle în treabă. ♦ A fi, a exista. Ca un bun gospodar ce se află... • Un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. IX 258. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru afla: afla [Atestat: COD. VOR. 99/9 / prezentul indicativ: aflu[1] / Etimologie: lat afflare] 1 verb tranzitiv: A lua cunoștință despre ceva. 2 verb tranzitiv: A căpăta informații, vești, noutăți despre ceva sau cineva. 3 verb tranzitiv: A auzi o veste, o noutate etc. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) descoperi ceva (întâmplător). 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) întâlni. 8 verb reflexiv: (Pop; îe) A-și afla (sau a afla de bine ori de cuviință, cu cale) A găsi potrivit. 9-10 verb tranzitiv: (Pop; îe) A afla chip (sau chip și cale, chip de cale) A găsi mijlocul de a... 11-12 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; îe) A afla pricină (sau a-și afla prilej, a afla verb reflexiv:eme) A găsi un pretext, un moment oportun (spre a îndeplini ceva plănuit de mult). 13-14 verb tranzitiv, reflexiv: (Pop; îe) A nu-și afla loc(ul) A nu putea sta liniștit (de mare bucurie, de emoție etc.). 15 verb tranzitiv, reflexiv: (Pop; îe) A-și afla omul A da peste persoana pe care nu poți s-o înșeli, s-o învingi Si: a-și găsi nașul. 16-17 verb tranzitiv: (Fam; îe) A afla nod în papură Vz: papură. 18-19 verb tranzitiv, reflexiv: (Fam; irn; mls despre soți; îe) Și-a afla sacul peticul (sau și-a afla tingirea capacul) A-și găsi perechea potrivită. 20 verb reflexiv: A se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare. 21-22 verb reflexiv: A exista în realitate Si: a fi. 23 verb reflexiv: (Fam; îe) A se afla în treabă A interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție. 24 verb reflexiv: (Pop; îe) Să nu se aflale (ca) să... (Să) nu cumva să... 25 verb reflexiv: (Fam; îe) Cum nu se (mai) aflală Care iese din comun Si: extraordinar. 26 verb reflexiv: (Pop; îe) Nu se (sau unde se) aflală! Nu-i adevărat! 27 verb reflexiv: (Fam; îe) A se afla de față A fi prezent. 28 verb reflexiv: (Fam; îe) Cum te aflali? Cum te simți? 29 verb reflexiv: (Îae) Cum îți merge? 30 verb tranzitiv: (Pop) A scorni. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AFLA: AFLA verb 1. a descoperi, a găsi, (astăzi rar) a pricepe, (învechit și popular) a oblici, (popular și fam.) a dibăci, a dibui, (învechit) a ispiti, a izvodi. (A afla o comoară.) 2. a se auzi, (figurat) a răsufla, a transpira. (Secretul s-a afla repede.) 3. a descoperi, a ghici, (rar) a bănui. (Ai afla ce am verb reflexiv:ut să spun.) 4. a cunoaște, a ști. (verb reflexiv:ei să afla adevărul?) 5. a auzi, a ști, (învechit și popular) a oblici. (Să afla cu toții ce-ai făcut.) 6. a găsi, a prinde. (Voia să-l afla singur ca să-i poată vorbi.) 7. a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (inv. și popular) a izvodi, (popular) a iscodi, a închipui, (regional) a tocmi, (învechit) a unelti, (figurat) a naște, a urzi, a zămisli. (A afla un procedeu pentru...) 8. a exista, a fi, a se găsi, (popular) a sta. (Se afla acolo mărfuri în mare cantitate.) 9. a fi, a se găsi, a sta. (Plicul se afla pe masă nedesfăcut.) 10. a fi, a figura, a se găsi, a se număra. (Se afla printre invitați.) 11. a se găsi, a se pomeni, a se trezi, a se vedea. (S-a afla încolțit de creditori.) 12. a fi, a se găsi, a se situa, a veni, (învechit și popular) a cădea. (Satul se afla pe Olt.) 13. a consta, a exista, a rezida. (Tot secretul se afla în aceea că...) 14. a primi. (A afla vestea a doua zi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AFLA: AFLÁ, áflu, verb I. 1. tranzitiv și intranzitiv A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. tranzitiv A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. reflexiv A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. • Expresia: (familial) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (popular) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! 4. tranzitiv (popular) A descoperi, a inventa, a scorni. – latina afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru afla: aflá verb (silabe -fla), indicativ prezent persoana întâi singular: eu áflu, persoana a treia singular: el / ea și plural áflă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru afla: aflá (a afla) (a-fla) verb, indicativ prezent 3 áflă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A se afla: A se afla ≠ a absenta, a lipsi Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE AFLA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A se afla Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se afla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 8 verb reflexiv: Pop; îe A-și a se afla sau a a se afla de bine ori de cuviință, cu cale A găsi potrivit. 9-10 verb tranzitiv: Pop; îe A a se afla chip sau chip și cale, chip de cale A găsi mijlocul de a. 11-12 verb tranzitiv, reflexiv: Înv; îe A a se afla pricină sau a-și a se afla prilej, a a se afla verb reflexiv:eme A găsi un pretext, un moment oportun spre a îndeplini ceva plănuit de mult. 13-14 verb tranzitiv, reflexiv: Pop; îe A nu-și a se afla locul A nu putea sta liniștit de mare bucurie, de emoție etc. 15 verb tranzitiv, reflexiv: Pop; îe A-și a se afla omul A da peste persoana pe care nu poți s-o înșeli, s-o învingi Si: a-și găsi nașul. 16-17 verb tranzitiv: Fam; îe A a se afla nod în papură Vz: papură. 18-19 verb tranzitiv, reflexiv: Fam; irn; mls despre soți; îe Și-a a se afla sacul peticul sau și-a a se afla tingirea capacul A-și găsi perechea potrivită. 23 verb reflexiv: Fam; îe A se a se afla în treabă A interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție. 24 verb reflexiv: Pop; îe Să nu se a se aflale ca să. 25 verb reflexiv: Fam; îe Cum nu se mai a se aflală Care iese din comun Si: extraordinar. 26 verb reflexiv: Pop; îe Nu se sau unde se a se aflală! Nu-i adevărat! 27 verb reflexiv: Fam; îe A se a se afla de față A fi prezent. 28 verb reflexiv: Fam; îe Cum te a se aflali? Cum te simți? 29 verb reflexiv: Îae Cum îți merge? 30 verb tranzitiv: Pop A scorni. A a se afla o comoară. Secretul s-a a se afla repede. Ai a se afla ce am verb reflexiv:ut să spun. Verb reflexiv:ei să a se afla adevărul? 5. Să a se afla cu toții ce-ai făcut. Voia să-l a se afla singur ca să-i poată vorbi. A a se afla un procedeu pentru. Se a se afla acolo mărfuri în mare cantitate. Plicul se a se afla pe masă nedesfăcut. Se a se afla printre invitați. S-a a se afla încolțit de creditori. Satul se a se afla pe Olt. Tot secretul se a se afla în aceea că. A a se afla vestea a doua zi. Secretul s-a a se afla repede. Ai a se afla ce am verb reflexiv:ut să spun. Verb reflexiv:ei să a se afla adevărul? 5. Să a se afla cu toții ce-ai făcut. Voia să-l a se afla singur ca să-i poată vorbi. Se a se afla acolo mărfuri în mare cantitate. Plicul se a se afla pe masă nedesfăcut. Se a se afla printre invitați. Aflá a a se afla a-fla verb, indicativ prezent 3 áflă. |
GRAMATICA cuvântului A se afla? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se afla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A se afla poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE afla? Vezi cuvântul afla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul afla?[ a-fla ] Se pare că cuvântul afla are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A se afla Inţelegi mai uşor cuvântul a se afla dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A afla verb reflexiv:eme = a găsi un moment potrivit, un prilej A afla chip și cale = a găsi un mijloc eficace A-și afla omul = a da peste cineva pe care nu-l poți înfrînge sau înșela A nu-și afla loc sau locul = a nu putea sta liniștit de bucurie, de emoție, de nerăbdare A se afla de față = a fi prezent Cu sens superlativ Cum sau, popular, care nu se mai află = care iese din comun, nemaipomenit, extraordinar Popular Nu se află! sau unde se află! = nu-i adevărat! nu e exact! S-a plîns boierul că l-ai batjocorit = nu cumva să Familiar A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau o acțiune numai de formă sau de ochii lumii, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție familial A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție = să nu cumva să Cum nu se mai află = care iese din comun; extraordinar Popular Nu se sau unde se află! = nu-i adevărat! 4 |
La plural verbul afla se conjugă: ei ele áflă