 | as |
|
| Afla [ a-fla ] VEZI SINONIME PENTRU afla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se afla ma aflu în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se afla ma aflu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a afla (forma la infinitiv) A afla conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AFLA: AFLÁ, áflu, verb I. 1. tranzitiv (Adesea urmat de propoziții completive directe) A lua cunoștință despre ceva (din spusele altuia), a primi informații, noutăți, vești despre ceva. Am aflat în tren ce se petrece. DUMITRIU, B. forme 115. Întrebă pe muma vîntului dacă a aflat ceva de la fiul său. ISPIRESCU, L. 118. Atîta am verb reflexiv:ut să aflu din gura ta. CREANGĂ, P. 206. Ai aflat ce am pățit? ALECSANDRI, T. I 385. • (Subiectul propoziției completive devine complement direct) Eu iubii numai o dată Și mă aflat lumea toată. TEODORESCU, P. P. 319. • (Adesea la imperativ, cu valoare emfatică sau sfidătoare) Află că mă trag din țara... lui Doja. BENIUC, vezi 151. Află, nepoate, că ți-am adus și ție un dar care cred c-are să-ți placă. SADOVEANU, N. forme 14. Ei bine, află că nu mai tîrziu decît mine avem să ne cununăm. ALECSANDRI, T. I 443. • absolut M-a iubit neică pe-ascuns; Dar dușmanii ne-au văzut, S-au grăbit și rău ne-au spus. Și părinții, cum aflară, Tare rău se mîniară. HODOȘ, P. P. 88. • intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau «despre») Cine-au aflat în lume de Codrul-fără-viață?... ALECSANDRI, P. III 297. ♦ A căpăta cunoștințe cu privire la ceva, a-și face o idee despre ceva, a înțelege. Împăratul, aflînd din răspunsul popii că el îi gras și voinic fiindcă n-are griji multe, își zise... ȘEZ. IV 185. ♦ A lua cunoștință de ceva prin alte simțuri; a vedea. Baba atunci se duce cu fuga să afle ce i-a făcut găina. CREANGĂ, P. 70. 2. tranzitiv A găsi (căutînd), a descoperi (întîmplător). Vitele-au murit, căci, nu aflau Nici rouă-n cîmp, nici fir de ierbi să guste. COȘBUC, P. II 281. Se despărțiră, ca să nu-i afle zmeul. RETEGANUL, P. I 35. Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie Și te află strînsă-n brațe, Dulce dragoste bălaie. EMINESCU, O. I 210. • (Complementul este un abstract; alinare, liniște, vină etc.) Nu i-a aflai nici o vină. • Mă duc să aflu liniștea pe care mi-ai răpit-o. NEGRUZZI, S. I 28. • Expresia: A afla verb reflexiv:eme = a găsi un moment potrivit, un prilej. Ea numai pentru brlu se teme. Că vor afla dușmanii verb reflexiv:eme Să-i fure-ntr-asta brîul ei. COȘBUC, P. I 123. A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace. Cît s-au gîndit ei încolo și-ncoace, tot n-au aflat chip și cale. SBIERA, P. 44. Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii sale. NEGRUZZI, 3. I 24. A-și afla omul = a da peste cineva pe care nu-l poți înfrînge sau înșela. A nu-și afla loc (sau locul) = a nu putea sta liniștit (de bucurie, de emoție, de nerăbdare). Atît era ea de bucuroasă și de veselă, cît nu-și afla locuțiune SBIERA, P. 22. 3. tranzitiv A născoci, a imagina, a inventa. Lîngă malul rădicat Sta Vulcanul răsturnat... împregiuru-i adunați Ședea turcii înarmați Și pe rînd se întreba Ca ce moarte i-ar afla? ALECSANDRI, P. P. 136. 4. reflexiv A fi, a se găsi (într-un loc, într-o poziție, situație sau împrejurare oarecare). Toate se aflau la locurile lor, așa cum le lăsaseră ei: spre miazăzi munții cu crestele înalte de cremene... iar la picioarele lor, panglica lată a Oltului șerpuind in cîmpia presărată cu sate. BOGZA, C. O. 310. • Expresia: A se afla de față = a fi prezent. Toți se aflau de față la ședință. (Cu sens superlativ) Cum (sau, popular, care) nu se (mai) află = care iese din comun, nemaipomenit, extraordinar. O zînă... cum nu se mai află sub soare. ISPIRESCU, L. 35. Te-oi face eu să iei un drăguț de femeie care nu se mai află! CREANGĂ, P. 161. (Popular) Nu se află! sau unde se află! = nu-i adevărat! nu e exact! S-a plîns boierul că l-ai batjocorit. – Nu se află, domnule epistat. ALECSANDRI, T. 142. (Popular) Să nu se afle (ca) să... = nu cumva să... El i-au zis să nu se afle ca să vie acasă fără de o sută de lei. SBIERA, P. 217. (Familiar) A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau o acțiune numai de formă sau de ochii lumii, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție. Vorbește numai ca să se afle în treabă. ♦ A fi, a exista. Ca un bun gospodar ce se află... • Un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. IX 258. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru afla: afla [Atestat: COD. VOR. 99/9 / prezentul indicativ: aflu[1] / Etimologie: lat afflare] 1 verb tranzitiv: A lua cunoștință despre ceva. 2 verb tranzitiv: A căpăta informații, vești, noutăți despre ceva sau cineva. 3 verb tranzitiv: A auzi o veste, o noutate etc. 4-5 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) descoperi ceva (întâmplător). 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) întâlni. 8 verb reflexiv: (Pop; îe) A-și afla (sau a afla de bine ori de cuviință, cu cale) A găsi potrivit. 9-10 verb tranzitiv: (Pop; îe) A afla chip (sau chip și cale, chip de cale) A găsi mijlocul de a... 11-12 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; îe) A afla pricină (sau a-și afla prilej, a afla verb reflexiv:eme) A găsi un pretext, un moment oportun (spre a îndeplini ceva plănuit de mult). 13-14 verb tranzitiv, reflexiv: (Pop; îe) A nu-și afla loc(ul) A nu putea sta liniștit (de mare bucurie, de emoție etc.). 15 verb tranzitiv, reflexiv: (Pop; îe) A-și afla omul A da peste persoana pe care nu poți s-o înșeli, s-o învingi Si: a-și găsi nașul. 16-17 verb tranzitiv: (Fam; îe) A afla nod în papură Vz: papură. 18-19 verb tranzitiv, reflexiv: (Fam; irn; mls despre soți; îe) Și-a afla sacul peticul (sau și-a afla tingirea capacul) A-și găsi perechea potrivită. 20 verb reflexiv: A se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare. 21-22 verb reflexiv: A exista în realitate Si: a fi. 23 verb reflexiv: (Fam; îe) A se afla în treabă A interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție. 24 verb reflexiv: (Pop; îe) Să nu se aflale (ca) să... (Să) nu cumva să... 25 verb reflexiv: (Fam; îe) Cum nu se (mai) aflală Care iese din comun Si: extraordinar. 26 verb reflexiv: (Pop; îe) Nu se (sau unde se) aflală! Nu-i adevărat! 27 verb reflexiv: (Fam; îe) A se afla de față A fi prezent. 28 verb reflexiv: (Fam; îe) Cum te aflali? Cum te simți? 29 verb reflexiv: (Îae) Cum îți merge? 30 verb tranzitiv: (Pop) A scorni. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AFLA: AFLA verb 1. a descoperi, a găsi, (astăzi rar) a pricepe, (învechit și popular) a oblici, (popular și fam.) a dibăci, a dibui, (învechit) a ispiti, a izvodi. (A afla o comoară.) 2. a se auzi, (figurat) a răsufla, a transpira. (Secretul s-a afla repede.) 3. a descoperi, a ghici, (rar) a bănui. (Ai afla ce am verb reflexiv:ut să spun.) 4. a cunoaște, a ști. (verb reflexiv:ei să afla adevărul?) 5. a auzi, a ști, (învechit și popular) a oblici. (Să afla cu toții ce-ai făcut.) 6. a găsi, a prinde. (Voia să-l afla singur ca să-i poată vorbi.) 7. a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (inv. și popular) a izvodi, (popular) a iscodi, a închipui, (regional) a tocmi, (învechit) a unelti, (figurat) a naște, a urzi, a zămisli. (A afla un procedeu pentru...) 8. a exista, a fi, a se găsi, (popular) a sta. (Se afla acolo mărfuri în mare cantitate.) 9. a fi, a se găsi, a sta. (Plicul se afla pe masă nedesfăcut.) 10. a fi, a figura, a se găsi, a se număra. (Se afla printre invitați.) 11. a se găsi, a se pomeni, a se trezi, a se vedea. (S-a afla încolțit de creditori.) 12. a fi, a se găsi, a se situa, a veni, (învechit și popular) a cădea. (Satul se afla pe Olt.) 13. a consta, a exista, a rezida. (Tot secretul se afla în aceea că...) 14. a primi. (A afla vestea a doua zi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AFLA: AFLÁ, áflu, verb I. 1. tranzitiv și intranzitiv A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. tranzitiv A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. reflexiv A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. • Expresia: (familial) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (popular) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! 4. tranzitiv (popular) A descoperi, a inventa, a scorni. – latina afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE AFLA mă aflu: A SE AFLÁ mă áflu intranzitiv A se găsi într-o anumită situație. • Cum nu se mai află nemaipomenit; extraordinar. a se afla ma aflu în treabă a) a fi ocupat; b) a se amesteca într-o acțiune, fără a fi necesar. /<lat. afflare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru afla: aflá verb (silabe -fla), indicativ prezent persoana întâi singular: eu áflu, persoana a treia singular: el / ea și plural áflă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru afla: aflá (a afla) (a-fla) verb, indicativ prezent 3 áflă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE AFLA MA AFLU' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL afla Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului afla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 8 verb reflexiv: Pop; îe A-și afla sau a afla de bine ori de cuviință, cu cale A găsi potrivit. 9-10 verb tranzitiv: Pop; îe A afla chip sau chip și cale, chip de cale A găsi mijlocul de a. 11-12 verb tranzitiv, reflexiv: Înv; îe A afla pricină sau a-și afla prilej, a afla verb reflexiv:eme A găsi un pretext, un moment oportun spre a îndeplini ceva plănuit de mult. 13-14 verb tranzitiv, reflexiv: Pop; îe A nu-și afla locul A nu putea sta liniștit de mare bucurie, de emoție etc. 15 verb tranzitiv, reflexiv: Pop; îe A-și afla omul A da peste persoana pe care nu poți s-o înșeli, s-o învingi Si: a-și găsi nașul. 16-17 verb tranzitiv: Fam; îe A afla nod în papură Vz: papură. 18-19 verb tranzitiv, reflexiv: Fam; irn; mls despre soți; îe Și-a afla sacul peticul sau și-a afla tingirea capacul A-și găsi perechea potrivită. 23 verb reflexiv: Fam; îe A se afla în treabă A interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție. 24 verb reflexiv: Pop; îe Să nu se aflale ca să. 25 verb reflexiv: Fam; îe Cum nu se mai aflală Care iese din comun Si: extraordinar. 26 verb reflexiv: Pop; îe Nu se sau unde se aflală! Nu-i adevărat! 27 verb reflexiv: Fam; îe A se afla de față A fi prezent. 28 verb reflexiv: Fam; îe Cum te aflali? Cum te simți? 29 verb reflexiv: Îae Cum îți merge? 30 verb tranzitiv: Pop A scorni. A afla o comoară. Secretul s-a afla repede. Ai afla ce am verb reflexiv:ut să spun. Verb reflexiv:ei să afla adevărul? 5. Să afla cu toții ce-ai făcut. Voia să-l afla singur ca să-i poată vorbi. A afla un procedeu pentru. Se afla acolo mărfuri în mare cantitate. Plicul se afla pe masă nedesfăcut. Se afla printre invitați. S-a afla încolțit de creditori. Satul se afla pe Olt. Tot secretul se afla în aceea că. A afla vestea a doua zi. Secretul s-a afla repede. Ai afla ce am verb reflexiv:ut să spun. Verb reflexiv:ei să afla adevărul? 5. Să afla cu toții ce-ai făcut. Voia să-l afla singur ca să-i poată vorbi. Se afla acolo mărfuri în mare cantitate. Plicul se afla pe masă nedesfăcut. Se afla printre invitați. Afla în treabă a a fi ocupat; b a se amesteca într-o acțiune, fără a fi necesar. Aflá a afla a-fla verb, indicativ prezent 3 áflă. |
GRAMATICA cuvântului afla? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului afla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul afla poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE afla? Vezi cuvântul afla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul afla?[ a-fla ] Se pare că cuvântul afla are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL afla Inţelegi mai uşor cuvântul afla dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A afla verb reflexiv:eme = a găsi un moment potrivit, un prilej A afla chip și cale = a găsi un mijloc eficace A-și afla omul = a da peste cineva pe care nu-l poți înfrînge sau înșela A nu-și afla loc sau locul = a nu putea sta liniștit de bucurie, de emoție, de nerăbdare A se afla de față = a fi prezent Cu sens superlativ Cum sau, popular, care nu se mai află = care iese din comun, nemaipomenit, extraordinar Popular Nu se află! sau unde se află! = nu-i adevărat! nu e exact! S-a plîns boierul că l-ai batjocorit = nu cumva să Familiar A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau o acțiune numai de formă sau de ochii lumii, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție familial A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce verb reflexiv:eo contribuție = să nu cumva să Cum nu se mai află = care iese din comun; extraordinar Popular Nu se sau unde se află! = nu-i adevărat! 4 |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL afla |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lingvistică; în sintagma accident fonetic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul afla se conjugă: ei ele áflă
