 | as |
|
| Adumbri [ a-dum-bri ] VEZI SINONIME PENTRU adumbri PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se adumbri ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se adumbri ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a adumbri (forma la infinitiv) A adumbri conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADUMBRI: ADUMBRÍ, adumbresc, verb IV. 1. tranzitiv A umbri. Soarele coborîse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strimbate de puterea luminii. REBREANU, R. II 191. Grămezi de ani s-au scuturat din copacul timpului și au căzut... aruncînd întîmplări felurite deasupra streșinii ce adumbrea casa bătrînă. ANGHEL, PR. 25. Peste zaplazul înalt se vedea ușa odăii deschisă și, în deschizătură, umbra albă a femeii adumbrindu-și cu mîna arcurile sprîncenelor. CARAGIALE, O. I 334. • (Poetic) Ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi. REBREANU, R. I 56. 2. reflexiv (Despre oameni) A se așeza, a se adăposti la umbră. Se dete la umbra unui copaci mare și stufos și adormi... Copaciul subt care se adumbrise era măreț. ISPIRESCU, L. 230. • figurat O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum la modă de vă scot din letopiseți. EMINESCU, O. I 149. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru adumbri: adumbrí (-résc, -ít), verb – A face, a ține umbră; a umbri. – Mr. aumbrez. < latina adumbrare (Pușcariu 30; DAR), conform italiana adombrare, prov. azombrar, vezi limba franceza aombrer, spaniolă asombrar. Schimbarea de conjug. pare recentă. vezi umbră. – derivat adumbritor, adjectiv (umbros). Forme diferite ale cuvantului adumbri: -résc adumbri-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru adumbri: adumbrí [Atestat: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 154 / prezentul indicativ: adumbriresc / Etimologie: lat adumbro, -are] 1 verb tranzitiv: A umbri. 2 verb tranzitiv: (Fig) A pune în umbră. 3 verb reflexiv: A se adăposti la umbră. 4 verb reflexiv: (Fig) A se întrista. 5 (Rar; fig) A apăra. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADUMBRI: ADUMBRÍ, adumbresc, verb IV. 1. tranzitiv A face, a ține umbră (I 1); a umbri. 2. reflexiv A se așeza, a se adăposti la umbră. – latina adumbrare (după umbri). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADUMBRI: ADUMBRÍ, adumbresc, verb IV. 1. tranzitiv A face, a ține umbră (I 1); a umbri. 2. reflexiv A se așeza, a se adăposti la umbră. – latina adumbrare (după umbri). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru adumbri: adumbrí (a adumbri) (rar) (a-dum- / ad-um-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele adumbrésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea adumbreá; conjunctiv prezent 3 să adumbreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADUMBRI: ADUMBRÍ, adumbresc, verb IV. 1. tranzitiv A umbri. 2. reflexiv A se așeza, a se adăposti la umbră. – latina adumbrare (după umbri). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ADUMBRI mă: A SE ADUMBRÍ mă a se adumbri maésc intranzitiv A sta la umbră; a se afla sub umbră; a se umbri. /<lat. adumbrare Forme diferite ale cuvantului a se adumbri ma: a se adumbri maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru adumbri: adumbrí verb (silabe mf. ad-) → umbri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru adumbri: adumbri verb vezi UMBRI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE ADUMBRI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL adumbri Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului adumbri dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 154 / prezentul indicativ: adumbriresc / Etimologie: lat adumbro, -are] 1 verb tranzitiv: A umbri. Adumbrí a adumbri rar a-dum- / ad-um- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele adumbrésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea adumbreá; conjunctiv prezent 3 să adumbreáscă. A SE ADUMBRÍ mă adumbriésc intranzitiv A sta la umbră; a se afla sub umbră; a se umbri. |
GRAMATICA cuvântului adumbri? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului adumbri. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul adumbri poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE adumbri? Vezi cuvântul adumbri desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul adumbri?[ a-dum-bri ] Se pare că cuvântul adumbri are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL adumbri |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv din sau de la pădure?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
