 | as |
|
| Scuză [ scu-ză ] VEZI SINONIME PENTRU scuză PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a scuza scuz în mai multe dicționareDefinițiile pentru a scuza scuz din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a scuza (forma la infinitiv) A scuza conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCUZĂ: SCÚZĂ, scuze, substantiv feminin 1. Motiv invocat de cineva pentru a se dezvinovăți, pentru a justifica o greșeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o datorie; dezvinovățire, justificare. Numai Grigore îi ascultă scuzele și explicațiile. REBREANU, R. I 213. Minunată judecată, dar ieftină scuză! CARAGIALE, N. S. 22. În loc de a aresta pe criminalul el se mulțumi cu scuzele sale. HASDEU, I. vezi 146. 2. (De obicei la plural ) Exprimare a regretului pentru o greșeală făptuită, pentru un deranj sau o jignire adusă cuiva. Cuvinte de scuză. • Expresia: A cere (sau a prezenta, a exprima, a înfățișa) scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare. Mi-a trimis... un bilețel în care îmi spunea că treburi foarte urgente îl cheamă la București. Abia își cerea scuze. DUMITRIU, B. forme 39. Să-i înfățișez complimentele și scuzele mele. GALACTION, O. I 233. Se gîndi să-l strige. Să-i întindă mîna și să-i ceară scuze. SAHIA, N. 89. Scuzele mele, formulă prin care cineva își cere iertare. Privirea d-voastră... mă face să bănuiesc că v-am jignit cu ceva; de e verb reflexiv:o greșeală la mijloc, vă rog să primiți scuzele mele. HOGAȘ, H. 99. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCUZA: SCUZÁ, scuz, verb I. 1. reflexiv A-și cere iertare pentru o greșeală făptuită, pentru un deranj sau o jignire adusă cuiva; a-și exprima părerea de rău. Se scuză că-l găseam în papuci. SADOVEANU, E. 127. Soția prefectului îl refuză, scuzîndu-se amabil. REBREANU, R. I 220. S-a scuzat dacă ne-a făcut cumva verb reflexiv:eo necuviință. CARAGIALE, O. II 360. 2. tranzitiv A accepta, a primi scuzele cuiva; a ierta. A scuza un copil. ♦ (La imperativ) Formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru un deranj sau o stîngăcie. vezi pardon. Prefectul zise: Am o chestie de slujbă cu tine, colonele... Ne scuzați... coniță. DUMITRIU, N. 116. – prezent industrie și: (nerecomandabil) scuzez (IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 37, MACEDONSKI, O. IV 33). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCUZĂ: SCÚZĂ, scuze, substantiv feminin 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micșora o vină, o greșeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligație; dezvinovățire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o greșeală comisă sau pentru o jignire adusă cuiva. • Expresia: Scuzele mele, formulă prin care cineva își cere iertare. A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare. A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta greșelile (cuiva). – Din italiana scusa. conform limba franceza excuse. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCUZĂ: SCÚZĂ, scuze, substantiv feminin 1. Motiv real sau pretext invocat de cineva pentru a justifica sau a micșora o vină, o greșeală (proprie sau a altcuiva) sau pentru a se sustrage de la o obligație; dezvinovățire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o greșeală comisă sau pentru o jignire adusă cuiva. • Expresia: Scuzele mele, formulă prin care cineva își cere iertare. A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare. A primi (de la cineva) scuze (sau scuzele cuiva) = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta greșelile (cuiva). – Din italiana scusa. conform limba franceza excuse. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCUZĂ: SCUZĂ s. 1. dezvinovățire, disculpare, justificare, (rar) dezvinuire, scuzare. (O scuza neconvingătoare.) 2. iertare, (popular) iertăciune, (învechit) pardon. (Cere scuzae.) 3. justificare, motivare, motivație, (rar) scuzare, (învechit) răspuns. (Nu are nici o scuza pentru cele făcute.) 4. motiv, pretext, (învechit) cale, (învechit, în Transilvania) șteamăt, (grecism învechit) profasis. (Ce scuza ai invocat pentru a lipsi?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCUZA: SCUZÁ, scuz, verb I. 1. reflexiv A cere scuze (2), a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica. • Expresia: (tranzitiv absolut) Scuzați! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. 2. tranzitiv A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din italiana scusare. conform limba franceza excuser. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCUZA: SCUZÁ, scuz, verb I. 1. reflexiv A cere scuze (2), a-și exprima (în fața cuiva) părerea de rău pentru o greșeală făcută; a se dezvinovăți, a se justifica. • Expresia: (tranzitiv absolut) Scuzați! formulă de politețe prin care cineva își cere iertare pentru o greșeală, o stângăcie etc. 2. tranzitiv A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din italiana scusare. conform limba franceza excuser. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SCUZĂ: SCÚZĂ scuzae forme 1) Motiv invocat de cineva pentru a-și dovedi nevinovăția sau pentru a se eschiva de la ceva; îndreptățire; justificare. 2 ) Exprimare a regretului (față de cineva) pentru o greșeală involuntară; iertare. • A cere scuzae a cere iertare. A primi scuzaele cuiva a accepta motivele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta pe cineva. /<it. scusa, limba franceza escuse Forme diferite ale cuvantului scuza: scuzae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SCUZĂ: SCÚZĂ substantiv feminin 1. Explicație adusă pentru a motiva și a face să fie iertată o greșeală, o vină; dezvinovățire, justificare. 2. Exprimare a regretului pentru o greșeală făcută. ♦ A cere scuze = a mărturisi părerea de rău pentru o greșeală săvârșită; a cere iertare. [< italiana scusa, conform limba franceza excuse]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SCUZĂ: SCÚZĂ substantiv feminin 1. explicație adusă pentru a motiva și a face să fie iertată o greșeală, o vină: dezvinovățire, justificare. 2. exprimare a regretului pentru o greșeală făcută. • a cere scuze = a mărturisi părerea de rău pentru o greșeală săvârșită; a cere iertare. (< italiana scusa, limba franceza excuse) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCUZA: SCUZA verb 1. a (se) apăra, a (se) dezvinovăți, a (se) disculpa, a (se) justifica, (rar) a (se) dezvinui, (învechit și regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai scuza atîta!) 2. a ierta. (Vă rog să mă scuza pentru o clipă.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul scuza mijloacele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SCUZA scuz: A SCUZÁ scuz tranzitiv 1) (persoane) A scuti de pedeapsă; a ierta. 2) A elibera de acuzație, primind scuzele aduse; a ierta. 3) (greșeli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a da uitării; a ierta. /<fr. excuser, italiana scusare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SCUZA: SCUZÁ verb I. 1. reflexiv A aduce, a-și cere scuze; a se dezvinovăți. 2. trecut A accepta scuzele cuiva; a ierta. [P.i. scuz. / < italiana scusare, conform limba franceza excuser < latina excusare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru scuză: scúză (-ze), substantiv feminin – Dezvinovățire. It. scusa, limba franceza excuse. – derivat scuza, verb, din italiana scusare, limba franceza excuser; scuzabil, adjectiv, din limba franceza excusable. Forme diferite ale cuvantului scuza: scuza-ze Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SCUZA: SCUZÁ verb I. reflexiv a aduce, a-și cere scuze; a se dezvinovăți. II. trecut a accepta scuzele cuiva; a ierta. (< italiana scusare, limba franceza excuser) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCUZA: SCUZÁ verb 1. vezi dezvinovăți. 2. a ierta. (Vă rog să mă scuza pentru o clipă.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul scuza mijloacele.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scuză: scuză forme 1. cuvânt de disculpare; 2. motiv de a nu face ceva obligatoriu; 3. figurat mărturie de regret: a face scuze cuiva. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scuza: scuzá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu scuz, persoana a treia singular: el / ea și plural scúză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scuză: scúză substantiv feminin, genitiv dativ articulat scúzei; plural scúze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scuză: scúză substantiv feminin, genitiv dativ articulat scúzei; plural scúze Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scuza: scuzá (a scuza) verb, indicativ prezent 3 scúză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SCUZA SCUZ' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scuza Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scuza dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O scuza neconvingătoare. Cere scuzae. Nu are nici o scuza pentru cele făcute. Ce scuza ai invocat pentru a lipsi?. SCÚZĂ scuzae forme 1 Motiv invocat de cineva pentru a-și dovedi nevinovăția sau pentru a se eschiva de la ceva; îndreptățire; justificare. • A cere scuzae a cere iertare. A primi scuzaele cuiva a accepta motivele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta pe cineva. Nu te mai scuza atîta! 2. Vă rog să mă scuza pentru o clipă. Scopul scuza mijloacele. Cere scuzae. Nu are nici o scuza pentru cele făcute. Vă rog să mă scuza pentru o clipă. Scopul scuza mijloacele. Scuzá a scuza verb, indicativ prezent 3 scúză. |
GRAMATICA cuvântului scuza? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scuza. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scuza poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scuză? Vezi cuvântul scuză desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scuză?[ scu-ză ] Se pare că cuvântul scuză are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL scuza Inţelegi mai uşor cuvântul scuza dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A cere sau a prezenta, a exprima, a înfățișa scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare A cere sau a prezenta, a exprima scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare A primi de la cineva scuze sau scuzele cuiva = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta greșelile cuiva A cere sau a prezenta, a exprima scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare A primi de la cineva scuze sau scuzele cuiva = a accepta dovezile sau argumentele prin care cineva se dezvinovățește; a ierta greșelile cuiva ♦ A cere scuze = a mărturisi părerea de rău pentru o greșeală săvârșită; a cere iertare a cere scuze = a mărturisi părerea de rău pentru o greșeală săvârșită; a cere iertare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scuza |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Verb predicativ?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul scuza se conjugă: ei ele scúză
