 | as |
|
| Scutura [ scu-tu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU scutura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a scutura scutur în mai multe dicționareDefinițiile pentru a scutura scutur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a scutura (forma la infinitiv) A scutura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCUTURA: SCUTURÁ, scútur, verb I. I. 1. tranzitiv A clătina, a agita sau (mai rar) a bate un obiect, pentru a face să cadă ceva din sau de pe el. Azi dimineață scutura niște cuverturi. IBRĂILEANU, A. 78. Mi-ai scris că ai să-mi spui un lucru mare... spune, că n-am cînd zăbovi, adăogă tînărul, scuturînd ciubucul. NEGRUZZI, S. I 18. L-al nostru măr mă voi duce, Și încet l-oi scutura, Mere din el vor cădea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 82. • Expresia: A scutura buzunarele (sau punga) cuiva sau a scutura (pe cineva) de bani = a lua cuiva toți banii, a stoarce pe cineva de bani. ♦ A îndepărta, a înlătura, a face să cadă. Fug pe dealuri, scuturînd Roua din cosițe. COȘBUC, P. I 262. Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rînduri, rînduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. În zădar copacii crengile-și plecau Și zăpada-n cale-mi pe rînd scuturau. ALECSANDRI, P. I 221. • (Metaforic) Gore clipise repede, să scuture din gene toată lumina rămasă din soarele orbitor de afară. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 180. ♦ intranzitiv A face curățenie, a șterge praful de pe obiectele din casă; a deretica. Trecu în camera ei să măture, să scuture și să schimbe apa. C. PETRESCU, C. vezi 211. Biata fata unchiașului torcea... mătura și scutura, fără să zică nici pis. ISPIRESCU, L. 347. Iar trecui pe la fereastră Și tu scuturai prin casă. ȘEZ. I 139. 2. tranzitiv A arunca, a lepăda ceva de la sine. Fac tot ce pot ca să scutur de pe mine principiile pe care mi le-a lăsat educația. DEMETRIUS, C. 9. Nu va putea scutura greutatea acestui amor. EMINESCU, N. 71. Cînd Petru Rareș se pregătea a scutura jugul otoman, grecii îi serveau în toate modurile cu cel mai curagios devotament. HASDEU, I. vezi 127. ♦ reflexiv A scăpa, a se debarasa de ceva. Într-un tîrziu femeia se scutură de omăt pe prispă și intră cu ulciorașul. SADOVEANU, O. VIII 193. Dacă verb reflexiv:ei să te speli și să te scuturi oleacă de colb. C. PETRESCU, Î. II 202. Mă cheamă între brazi, Și-mi mai spune și cu haz Să mă scutur de năcaz. BELDICEANU, P. 96. Ah! ce plăcere de-a giuca Și de grijia se scutura. ALECSANDRI, T. I 226. • figurat Își deschise ochii. El se scutură oarecum din somn. EMINESCU, N. 70. 3. reflexiv (Despre plante) A se despuia de frunze, de petale, de rod; (despre rodul plantelor) a cădea (necules), a se împrăștia. Copacii se scutură de floare. VLAHUȚĂ, O. A. 343. Tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăzul cela pe jos. CREANGĂ, A. 62. Se scutură salcîmii de toamnă și de vînt. EMINESCU, O. I 129. Ce-a fost verde s-a uscat, Ce-a-nflorit s-a scuturat. ALECSANDRI, P. P. 346. • tranzitiv Flori peste flori au scuturat zarzării, vișinii și piersicii. ANGHEL, PR. 24. Spre codru mi se întorc ochii și zăresc umbra codrului copilăriei mele, care își întinde ramurile ca niște brațe și își scutură florile pe inima mea ca o ploiță răcoroasă. RUSSO, O. 119. ♦ (Subiectul e partea plantei care cade) A se desprinde și a cădea. Se scuturau frunzele în vîntul toamnei. SADOVEANU, O. VII 103. Sub flori de măr Ce mi se scutură în păr Se umple sufletul de soare. MACEDONSKI, O. I 78. Pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. • (Metaforic) În toate livezile anilor mei, fructele coapte se scutură. TULBURE, vezi R. 45. • figurat Că nourii îi sparge-o armonioasă lună, Că stelele din ceruri se scutură și ning. EMINESCU, O. IV 83. II. tranzitiv 1. A mișca (cu putere) într-o parte și în alta; a zgîlțîi. Peste cîtăva verb reflexiv:eme îmi venea să-mi scutur prietenul, să-l trezesc și să-i strig. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Un vînt rece venea dinspre iaz, scutura sălciile cu putere, apele se zbăteau și se grămădeau la stăvilare. ANGHEL.IOSIF, C. L. 29. C-o mînă El scutură din visu-i moșneagu-ncremenit. EMINESCU, O. I 93. Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe, Răpind sania ușoară care lasă urme albe. ALECSANDRI, O. 169. • (Metaforic) Vînturile nopții scutură afară Arborii tăcerii. ISAC, O. 64. • Expresia: A scutura mîna cuiva = a da mîna călduros cu cineva, a strînge mîna cuiva. Scutură călduros mîna mosafirului. REBREANU, R. I 163. • intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «din» sau «de» și indicînd obiectul în discuție) Cînd oi scutura... de lanț, să știți că-s viu. SBIERA, P. 91. Cucoșul... scutură puternic din aripi. CREANGĂ, P. 68. ♦ A zdruncina. Zice că-i e teamă să nu-l scuture trăsura. VORNIC, P. 225. ♦ reflexiv A se cutremura din tot corpul. Copilul gemea, se scutura, tremurînd. DUMITRIU, N. 156. Și cum plîngea se scutura parcă de frică. AGÎRBICEANU, S. P. 25. Calul se și scutură de trei ori și îndată rămîne cu părul lins-prelins și tînăr ca un tretin. CREANGĂ, O. A. 225. • Expresia: A i se scutura cuiva carnea (sau oasele, inima) = a se înfiora, a se cutremura, a se zgudui (de frică, de scîrbă etc.). Se făcu un noroi cleios și puturos de ți se scutura carnea de pe tine. ISPIRESCU, L. 129. • (tranzitiv, în expresie) A-l scutura pe cineva frigurile = a avea un acces de friguri, a tremura din tot corpul. 2. (Familiar) A critica aspru. Se pune pe el însuși mai presus de interesul obștesc, și la mîndrie și la cruțare. Toate-i vin din prea multă dragoste ce are pentru el. Trebuie scuturat, dar nu lepădat. TEATRU II 135. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCUTURA: SCUTURÁ, scútur, verb I. I. 1. tranzitiv A clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. • Expresia: (familial) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani. ♦ reflexiv A se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc. ♦ intranzitiv A face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă. 2. tranzitiv figurat A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. ♦ reflexiv A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. 3. reflexiv și tranzitiv A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia. ♦ reflexiv A se desprinde și a cădea. Se scuturau frunzele. II. 1. tranzitiv și intranzitiv A mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita. • Expresia: (tranzitiv) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. ♦ reflexiv A se cutremura din tot corpul. • Expresia: (tranzitiv) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. 2. tranzitiv figurat (familial) A critica sau a certa aspru. – latina *excutulare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCUTURA: SCUTURÁ, scutur, verb I. I. 1. tranzitiv A clătina, a agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el. • Expresia: (familial) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani. ♦ reflexiv A se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc. ♦ intranzitiv A face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă. 2. tranzitiv figurat A arunca, a lepăda, a îndepărta ceva. ♦ reflexiv A scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast. 3. reflexiv și tranzitiv A rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia. ♦ reflexiv A se desprinde și a cădea. Se scuturau frunzele. II. 1. tranzitiv și intranzitiv A mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita. • Expresia: (tranzitiv) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva. ♦ reflexiv A se cutremura din tot corpul. • Expresia: (tranzitiv) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri. 2. tranzitiv figurat (familial) A critica sau a certa aspru. – latina *excutulare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCUTURA: SCUTURA verb 1. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) zgudui, (regional) a (se) clătări, (Moldova și Bucovina) a (se) cobîlțîi. (A scutura lichidul din eprubetă.) 2. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) zdruncina, a (se) zgîlțîi, a (se) zgudui, (învechit și regional) a (se) clăti, (învechit) a (se) smăcina. (Seismul scutura casa din temelii.) 3. a clătina, a hîțîi, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (regional) a bălăbăni, (Moldova) a drîgîi, (Banat) a zducni. (Căruța l-a scutura zdravăn.) 4. a clătina, a zgîlțîi, a zgudui, (popular) a zgîlțîna, (regional) a zbiciula, zblendui, a zgîcina, (Moldova) a zbihui. (Îl scutura zdravăn ca să se scoale.) 5. a se cutremura, a se înfiora, a tremura, a tresări. (Calul se scutura din tot corpul.) 6. a curăța, a deretica, a strînge, (învechit și regional) a griji, (regional) a rîndui, (prin Bucovina) a cioroboti, (Transilvania) a cîștiga, (Banat și Transilvania) a orîndui, (Transilvania) a tăgăși, (Transilvania și Maramures) a ticăzui, (Transilvania) a tistăli. (A scutura prin casă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru scutura: scuturá (-r, -at), verb – 1. A balansa, a zgudui. – 2. A bate un copac pentru a-i culege fructele. – 3. A se zgîlțîi, a se răvăși. – 4. A se ciomăgi, a se snopi în bătaie. – 5. A stoarce de bani. – 6. A părăsi, a se descotorosi de cineva. – 7. A curăța interiorul unei case. – 8. (reflexiv) A se zdruncina, a se agita. – 9. (reflexiv) A se cutremura, a se înfiora. – 10. (reflexiv) A-i cădea frunzele sau florile. – 11. (reflexiv) A respinge, a dezaproba. – Mr. scutur(are), megl. scutur(ar)i. latina *excŭtŭlāre, în loc de excŭtĕre (Meyer, albaneză St., IV, 115; Candrea, Éléments, 44; Pușcariu 1562; Tiktin; REW 3000), conform italiana scotulare, abruz. (s)kutelá, calabrez (s)cotulare, ca și scoate. derivat scutur, substantiv neutru (agitare, cutremurătură), deverbal literar; scuturătoare, substantiv feminin (măturică de praf; titirez la moară; scrumieră); scuturătură, substantiv feminin (faptul de a scutura; frunze moarte; fructe căzute). Forme diferite ale cuvantului scutura: scutura-r scutura-at Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SCUTURA scutur 1.: A SCUTURÁ scútur 1. tranzitiv 1) A face să se scuture. 2) (obiecte sau persoane) A mișca brusc și repetat în direcții opuse. a scutura scutur 1. un pom. • a scutura scutur 1. pe cineva de bani a-i lua cuiva banii. a scutura scutur 1. (pe cineva) frigurile a avea un acces de malarie. 3) popular (persoane) A supune unei proceduri neplăcute (critică, percheziție, control vamal etc.). 2. intranzitiv A face curățenie (prin casă); a deretica. /<lat. excutulare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCUTURA: SCUTURÁ verb vezi admonesta, arunca, azvârli, certa, critica, dăscăli, debarasa, degaja, descotorosi, dezbăra, dezobișnui, dezvăța, dojeni, împrăștia, îndepărta, înlătura, lăsa, lepăda, moraliza, mustra, părui, presăra, răspândi, scăpa, semăna, zvârli. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scutura: scutura verb vezi ADMONESTA. ARUNCA. AZVÎRLI. CERTA. CRITICA. DĂSCĂLI. DEBARASA. DEGAJA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. DEZOBIȘNUI. DEZVÎȚA. DOJENI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNDEPĂRTA. ÎNLĂTURA. LĂSA. LEPĂDA. MORALIZA. MUSTRA. PĂRUI. PRESĂRA. RĂSPÎNDI. SCĂPA. SEMĂNA. ZVÎRLI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scutura: scuturá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu scútur, persoana a treia singular: el / ea și plural scútură Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru scutura: scutura, scutur vezi t. a critica / a certa foarte aspru Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCUTURĂ: SCÚTURĂ substantiv verbal amețeală, vertij, vârtej. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scutură: scutură substantiv verbal AMEȚEALĂ. VERTIJ. VÎRTEJ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scutura: scuturá (a scutura) verb, indicativ prezent 3 scútură Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SCUTURA SCUTUR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scutura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scutura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A scutura lichidul din eprubetă. Seismul scutura casa din temelii. Căruța l-a scutura zdravăn. Îl scutura zdravăn ca să se scoale. Calul se scutura din tot corpul. A scutura prin casă. Scutura un pom. • scutura pe cineva de bani a-i lua cuiva banii. Scutura pe cineva frigurile a avea un acces de malarie. Îl scutura zdravăn ca să se scoale. Calul se scutura din tot corpul. Scuturá a scutura verb, indicativ prezent 3 scútură. |
GRAMATICA cuvântului scutura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scutura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scutura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scutura? Vezi cuvântul scutura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scutura?[ scu-tu-ra ] Se pare că cuvântul scutura are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL scutura Inţelegi mai uşor cuvântul scutura dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A scutura buzunarele sau punga cuiva sau a scutura pe cineva de bani = a lua cuiva toți banii, a stoarce pe cineva de bani A scutura mîna cuiva = a da mîna călduros cu cineva, a strînge mîna cuiva A i se scutura cuiva carnea sau oasele, inima = a se înfiora, a se cutremura, a se zgudui de frică, de scîrbă etc tranzitiv, în expresie A-l scutura pe cineva frigurile = a avea un acces de friguri, a tremura din tot corpul familial A scutura pe cineva de bani sau a scutura buzunarele ori punga cuiva = a lua cuiva prin mijloace necinstite toți banii, a stoarce pe cineva de bani tranzitiv A scutura mâna cuiva = a strânge cu putere mâna cuiva tranzitiv A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri familial A scutura pe cineva de bani sau a scutura buzunarele ori punga cuiva = a lua cuiva prin mijloace necinstite toți banii, a stoarce pe cineva de bani tranzitiv A scutura mâna cuiva = a strânge cu putere mâna cuiva tranzitiv A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scutura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi sau a pune pe cineva cu botul pe labe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul scutura se conjugă: ei ele scútură
