eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a scurge scurg


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Scurge [ scur-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU scurge PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a scurge scurg în mai multe dicționare

Definițiile pentru a scurge scurg din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a scurge
Verbul: a scurge (forma la infinitiv)
A scurge conjugat la timpul prezent:
  • eu scurg
  • tu scurgi
  • el ea scurge
  • noi scurgem
  • voi scurgeți
  • ei ele scurg
VEZI VERBUL a scurge CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCURGE:
SCÚRGE, scurg, verb

III.

1. reflexiv (Despre materii lichide) A curge fără întrerupere, prelingîndu-se în cantități mici (uneori pînă la ultima picătură). Sîngele i se scurgea prin nenumărate răni. CAMIL PETRESCU, U. N. 374. Mustul rubiniu s-a scurs Ca un sînge gros, din boabe. despre BOTEZ, forme S. 91. Din ochii pali ai mamei ca bobul picuri ies, Se scurg pe-obrazul care se mișca-ncet și des. COȘBUC, P. II 189.
♦ tranzitiv A face să curgă pînă la ultima picătură; a vărsa. Apucă copaia de-un capăt și scurse toată apa din ea, împrăștiind-o pe bătătură. MIHALE, O. 492.
       • figurat (Complementul indică recipientul) Nu-ți mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. EMINESCU, O. I 82. Biata maică-sa se plînge, Ochii de lacrimi își scurge. TEODORESCU, P. P. 118.
♦ (Despre ochi) A se sparge, a ieși din orbită, a lăsa să se împrăștie părțile componente. Vătaful a stricat-o puțin și i s-a scurs un ochi. NEGRUZZI, S. I 59.
       • Expresia: A i se scurge cuiva ochii (după cineva sau după ceva) vezi ochi (I 1).

2. tranzitiv A separa un amestec de partea lui lichidă sau de particulele aflate în suspensie, filtrînd sau extrăgînd partea lichidă. A scurge cafeaua. A scurge zeama.
♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. Nu are decît să facă încă un pasiv.. acel de a scurge pămîntul cu șanțuri acoperite... de a-l scurge prin drenaj.

I. IONESCU, despre 175.

3. tranzitiv figurat (De obicei întărit prin «de bani») A stoarce pe cineva de bani, a face să cheltuiască mult. Altă grijă n-a avut, fără numai aceea: cum ar putea înșela și scurge de bani pre toți oamenii ce veneau la dînsul. MARIAN, O. I 420. După ce m-a scurs bine de bani, prin Viena și prin Paris, iată rezultatul romanului nostru. ALECSANDRI, T. 1724.
       • (Complementul indică banii în discuție) Putea deci să le scurgă în cuget curat toate paralele, pentru că ei îl sărăciseră pe dînsul. NEGRUZZI, S. I 86. La haraciuri că m-au pus, Bănișorii mi i-a scurs. TEODORESCU, P. P. 676.
       • Expresia: A scurge vlaga (din cineva) = a epuiza pe cineva de puteri, a distruge. Le-au scurs sătenilor vlaga și farmecul vorbei... De se întîlnesc între ei parcă li-i silă să-și grăiască. PĂUN-PINCIO, P. 120.

4. reflexiv figurat (Despre noțiuni de timp) A trece, a se desfășura. S-a scurs de mult miezul nopții. STANCU, despre 239. Viața mea se scurse atîta de ușor. EFTIMIU, Î. 167. verb reflexiv:emea trecea! Anii se scurgeau repede unul după altul. GÎRLEANU, L. 34. Cîteva clipe se scurseră încă și niște pași răsunară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 27.
       • tranzitiv factitiv Iano, negustorii tăi O să-mi scurgă anii mei. TEODORESCU, P. P. 560.

5. reflexiv (Despre ape) A curge la vale (lăsînd în urma lor locul sec). Se scurg apele din regiunile inundate.
       • (Prin analogie, despre grupuri de oameni, animale, vehicule, obiecte transportabile) Alții se scurgeau, vorbind tare, pe drumurile noroioase. DUMITRIU, N.

13. Pe șoseaua grea de praf Ne scurgem în coloană fără șoapte. CAMIL PETRESCU, vezi 17. Dunărea se limpezește de sloii scurși spre mare. BART, E. 332.
       • figurat (Despre raze, scîntei) Galbene văpăi de soare Peste deal acum se scurg. COȘBUC, P. I 315. în ochii-i să se scurgă scîntei din steaua lină. EMINESCU, O. I 94. Inima-i ferice în sînu-i se topește Ca ziua cea de vară cînd razele se scurg, Topindu-se în umbra adîncă din amurg. ALECSANDRI, P. A. 182.

– Forme gramaticale: perfectul simplu scursei, participiu scurs.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SCURGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCURGE:
SCÚRGE, scurg, verb

III.

1. reflexiv și tranzitiv A curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici.
♦ tranzitiv A scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient.
♦ reflexiv (Despre fluide) A ieși (în cantități mici) dintr-o conductă defectă.
♦ reflexiv (Despre ochi) A se sparge, împrăștiindu-se din orbită.

2. tranzitiv A separa partea lichidă sau particulele aflate în suspensie dintr-un amestec.
♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj.

3. reflexiv (Despre ape) A curge la vale (lăsând în urmă locul uscat).
♦ figurat (Despre grupuri de ființe, de vehicule) A se succeda, a merge în aceeași direcție, a se perinda.

4. reflexiv figurat (Despre unități de timp) A trece unul după altul, a se desfășura. [perfectul simplu scursei, participiu scurs]

– latina excurrere (după curge).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SCURGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCURGE:
SCÚRGE, scurg, verb

III.

1. reflexiv și tranzitiv A curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici.
♦ tranzitiv A scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient.
♦ reflexiv (Despre fluide) A ieși (în cantități mici) dintr-o conductă defectă.
♦ reflexiv (Despre ochi) A se sparge, împrăștiindu-se din orbită.

2. tranzitiv A separa partea lichidă sau particulele aflate în suspensie dintr-un amestec.
♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj.

3. reflexiv (Despre ape) A curge la vale (lăsând în urmă locul uscat).
♦ figurat (Despre grupuri de ființe, de vehicule) A se succeda, a merge în aceeași direcție, a se perinda.

4. reflexiv figurat (Despre unități de timp) A trece unul după altul, a se desfășura. [perfectul simplu scursei, participiu scurs]

– latina excurrere (după curge).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SCURGE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCURGE:
SCURGE verb

1. a se prelinge, (popular) a pica, (învechit și regional) a piști. (Vinul se scurge din vas.)

2. a se strecura. (Lichidul se scurge prin fisura vasului.)

3. (învechit și regional) a strînge. (scurge brînza proaspătă prin sedilă.)

4. a-i curge, a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, (popular) a-i merge. (I se scurge lacrimi din ochi.)

5. a se infiltra, a pătrunde, (regional) a se stoarce. (Apa de ploaie se scurge în pămînt.)

6. a se perinda, a se succeda, a urma, (învechit și popular) a se petrece. (Mașinile se scurge una după alta.)

7. a trece. (Întreg convoiul s-a scurge.)

8. a trece, (popular) a verb reflexiv:emui, (învechit) a se prelungi, (figurat) a curge. (Timpul s-a scurge încet.)

9. a se împlini, a trece. (S-au scurge 100 de ani de la...)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A SCURGE scurg
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SCURGE scurg:
A SCÚRGE scurg tranzitiv

1) (lichide) A face să curgă (dintr-un amestec sau dintr-un vas). a scurge scurg zerul din brânză.
       • A-și a scurge scurg ochii a plânge mult. a scurge scurg vlaga (din cineva) a slei de puteri (pe cineva).

2) (fructe, rufe etc.) A presa, evacuând lichidul; a stoarce. /<lat. excurrere
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

scurge
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scurge:
scurge vezi

1. a curge afară tot lichidul: apa sa scurs;

2. a seca: nu-ți mai scurge ochii tineri EM.;

3. a dori foarte: îi se scurg ochii după dânsul;

4. figurat a trece repede: vieața-i sa scurs așa de iute! [ vezi curge].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

scurge
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scurge:
scúrge (a scurge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scurg, imperfect persoana a treia singular: el / ea scurgeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu scurséi, persoana întâi plural: noi scúrserăm; participiu scurs
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

scurge
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scurge:
scúrge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scurg, imperfect persoana a treia singular: el / ea scurgeá, perfectul simplu l singular scurséi, persoana întâi plural: noi scúrserăm; participiu scurs
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

SCURGE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCURGE:
SCÚRGE verb vezi asana, curge, descărca, deseca, deșerta, extorca, goli, seca, vărsa.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

scurge
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scurge:
scurge verb vezi ASANA. CURGE. DESCĂRCA. DESECA. DEȘERTA. EXTORCA. GOLI. SECA. VĂRSA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

scurge
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru scurge:
scurge, scurg vezi r. a fugi, a se retrage pe furiș.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A SCURGE SCURG'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scurge
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scurge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Vinul se scurge din vas.
Lichidul se scurge prin fisura vasului.
Scurge brînza proaspătă prin sedilă.
I se scurge lacrimi din ochi.
Apa de ploaie se scurge în pămînt.
Mașinile se scurge una după alta.
Întreg convoiul s-a scurge.
Timpul s-a scurge încet.
S-au scurge 100 de ani de la.
Vinul se scurge din vas.
Lichidul se scurge prin fisura vasului.
Scurge brânza proaspătă prin sedilă.
Timpul s-a scurge încet.
Scurge zerul din brânză.
       • A-și scurge ochii a plânge mult.
Scurge vlaga din cineva a slei de puteri pe cineva.
Scúrge a scurge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scurg, imperfect persoana a treia singular: el / ea scurgeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu scurséi, persoana întâi plural: noi scúrserăm; participiu scurs.

GRAMATICA cuvântului scurge?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scurge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scurge poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE scurge?
    Vezi cuvântul scurge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scurge?
    [ scur-ge ]
    Se pare că cuvântul scurge are două silabe

    EXPRESII CU CUVÂNTUL scurge
    Inţelegi mai uşor cuvântul scurge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
    A scurge vlaga din cineva = a epuiza pe cineva de puteri, a distruge

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scurge

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: A fi locul?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a urare făcută când se bea un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; b pentru a onora pe cineva sau ceva, în cinstea cuiva sau a ceva
    os pereche, component al centurii scapulare, la batracieni, la reptile și păsări, în formă de cioc de corb; apofiză coracoidă
    a fi cazul, a fi nimerit
    sare de sodiu a acidului metafosforic, care se prezintă ca o masă amorfă, sticloasă, utilizată la dedurizarea apei, în tăbăcărie etc
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app