 | as |
|
| Scufunda [ scu-fun-da ] VEZI SINONIME PENTRU scufunda PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a scufunda în mai multe dicționareDefinițiile pentru a scufunda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a scufunda (forma la infinitiv) A scufunda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCUFUNDA: SCUFUNDÁ, scufúnd, verbI. reflexiv (Uneori în concurență cu cufunda) 1. A intra cu totul în apă (sau în alt lichid); a se da la fund, a se afunda. Cînd regimentul întră în valuri, cu puștile ridicate în sus... automatele din față prinseră a răpăi din sute de guri deodată – și capete în căști se scufundau unul după altul. CAMILAR, N. I 285. • figurat Vîntul... venea din zări, trecea pe întinderi, se scufunda în zări. SADOVEANU, O. I 131. Curtea se scufunda în tăcerea dintotdeauna. C. PETRESCU, R. DR. 116. Am tot răbdat, conașule! strigă Marin Stan. Și tot mai rău ne-am scufundat în sărăcie, dacă n-avem pămînt. REBREANU, R. I 144. ♦ tranzitiv A băga ceva în apă sau în alt lichid, a trimite la fund, a face să se afunde; a cufunda, a afunda. Și iar îl scufundă un val uriaș. DUMITRIU, P. forme 29. ♦ figurat (Despre aștri) A coborî dincolo de orizont, a apune. vezi cufunda. Cînd am ajuns pe un colnic, am avut în față apusul de soare; pe orizontul purpuriu a apărut, puternic conturat, un plugar cu plugul și boii lui, venind spre mine dinspre soarele ce se scufunda. SADOVEANU, L. 7. Și soarele, se vede, s-a scufundat pe undeva În larg. despre BOTEZ, P. O. 54. Soarele se scufundase în desișul tihniților copaci. VLAHUȚĂ, O. A. 121. 2. A se adînci, a intra (adînc) în ceva, a dispărea în...; a se înfunda. Și se scufundă în bordei. DUMITRIU, N. 28. Iepuri... se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. SADOVEANU, O. I 64. Picioarele, la fitece pas, i se scufundă pînă la glezne [în zăpadă]. DELAVRANCEA, S. 33. • figurat Tăceau din nou... cum tăcea cătunul scufundat în somnul lui greu. vezi limba română ianuarie 1956, 34. Se uită împrejur la toată curtea scufundată în umbră. DUMITRIU, N. 162. ♦ (Despre pămînt) A se prăbuși. După ce se luptară de credeau că o să se scufunde pămîntul subt ei, nu știu cum îi veni bine fetei împăratului, aduse paloșul cam pieziș și-i reteză capul. ISPIRESCU, L. 27. • Expresia: N-are să se scufunde pămîntul = n-are să fie cine știe ce pagubă, n-are să se întîmple nici un rău. N-are să se scufunde pămîntul dacă o muri unul ca el; tot are să moară el odată. ȘEZ. XII 110. ♦ tranzitiv figurat A aținti, a pironi, a adînci. O îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit. REBREANU, R. I 247. 3. figurat A se lăsa absorbit de o activitate, de gînduri etc. vezi cufunda. Scufundîndu-se în gazete, Titu își uită curînd necazul. REBREANU, I. 66. Se scufunda în gînduri și nu mai spunea nimic cîte o jumătate de ceas. VLAHUȚĂ, O. A. 237. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCUFUNDA: SCUFUNDÁ, scufúnd, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda. ♦ specializare A dispărea sau a face o navă să dispară sub nivelul apei (în urma unei avarii). ♦ reflexiv figurat (Despre aștri) A apune. 2. reflexiv A intra (adânc) în ceva, a se afunda (într-o materie moale); a se adânci, a se înfunda. ♦ (Despre ochi) A se înfunda în orbite. ♦ (Despre pământ) A se prăbuși, a se surpa. • Expresia: N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla nici un rău, nu va fi prea mare pagubă. 3. tranzitiv și reflexiv figurat (Rar) A face să fie sau a se lăsa absorbit de o activitate, de o preocupare. – prefix s- + cufunda. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCUFUNDA: SCUFUNDÁ, scufúnd, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda. ♦ specializare A dispărea sau a face o navă să dispară sub nivelul apei (în urma unei avarii). ♦ reflexiv figurat (Despre aștri) A apune. 2. reflexiv A intra (adânc) în ceva, a se afunda (într-o materie moale); a se adânci, a se înfunda. ♦ (Despre ochi) A se înfunda în orbite. ♦ (Despre pământ) A se prăbuși, a se surpa. Expresia: N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla niciun rău, nu va fi prea mare pagubă. 3. tranzitiv și reflexiv figurat (Rar) A. face să fie sau a se lăsa absorbit de o activitate, de o preocupare. – prefix s- + cufunda. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCUFUNDA: SCUFUNDA verb 1. a (se) îneca. (Ambarcația s-a scufunda.) 2. a (se) adînci, a (se) afunda, a (se) cufunda, a (se) înfunda. (Picioarele i se scufunda în zăpadă.) 3. (regional) a se sodomi. (Pămîntul s-a scufunda.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCUFUNDA: SCUFUNDÁ verb vezi apune, asfinți, aținti, coborî, dispărea, fixa, pieri, pironi, pleca, ținti, țintui. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scufunda: scufunda verb vezi APUNE. ASFINȚI. AȚINTI. COBORÎ. DISPĂREA. FIXA. PIERI. PIRONI. PLECA. ȚINTI. ȚINTUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru scufunda: scufúnda substantiv feminin articulat (regional; în locuţiune adverbiala) de-a scufunda sau de-a scufundele = cu totul, în întregime. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scufunda: scufundá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu scufúnd, persoana a treia singular: el / ea și plural scufúndă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scufunda: scufundá (a scufunda) verb, indicativ prezent 3 scufúndă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru scufunda: scufunda, scufund vezi t. (glum.) a confunda. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A scufunda: A (se) scufunda ≠ a apărea Forme diferite ale cuvantului a scufunda: a scufundase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SCUFUNDA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A scufunda Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a scufunda dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ambarcația s-a a scufunda. Picioarele i se a scufunda în zăpadă. Pămîntul s-a a scufunda. Ambarcația s-a a scufunda. Pământul s-a a scufunda. Scufundá a a scufunda verb, indicativ prezent 3 scufúndă. |
GRAMATICA cuvântului A scufunda? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a scufunda. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A scufunda poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE scufunda? Vezi cuvântul scufunda desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scufunda?[ scu-fun-da ] Se pare că cuvântul scufunda are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A scufunda Inţelegi mai uşor cuvântul a scufunda dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe N-are să se scufunde pămîntul = n-are să fie cine știe ce pagubă, n-are să se întîmple nici un rău N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla nici un rău, nu va fi prea mare pagubă Expresia: N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla niciun rău, nu va fi prea mare pagubă Scufúnda substantiv feminin articulat regional; în locuţiune adverbiala de-a scufunda sau de-a scufundele = cu totul, în întregime |
La plural verbul scufunda se conjugă: ei ele scufúndă