 | as |
|
| Scânteia 1. [ scân-te-ia 1. ] VEZI SINONIME PENTRU scânteia 1. PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a scanteia în mai multe dicționareDefinițiile pentru a scanteia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a scânteia (forma la infinitiv) A scânteia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SCÂNTEIA 1.: SCÂNTEIA 1. comerț în jud. Ialomița, situată în C. Bărăganului, pe râul Strachina; 4.389 locuțiune (2005). Nod rutier. Satul Scanteia 1. a luat ființă în 1895 cu locuitori veniți din jud. Brăila și Buzău; între 1895 și 1948 a purtat numele Brătianu. Biserică (1901). 2. comerț în jud. Iași, situată în E Pod. Central Moldovenesc, pe râul Rebricea; 4.465 locuțiune (2005). Stație de c. forme (în satul S.), inaugurată la 1 mai 1892. Pe terit. comerț Scanteia 1. au fost descoperite (1994) vestigiile unei așezări neolitice în care s-au găsit unelte fragmente de vase ceramice, figurine feminine ș.a. În satul S., atestat documentar în 1697, se află biserica Cuvioasa Parascheva, ctitorie din 1636 a domnului Vasile Lupu, refăcută în secolul 18 și renovată în 1846, iar în satul Boroșești, menționat documentar în 1462, există o biserică de lemn construită în 1812 (sau 1824) și renovată în 1868. Conac (secolul 19), în satul Ciocârlești. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SCÂNTEIA: A SCÂNTEIÁ persoană 3 a scanteiaiáză intranzitiv 1) (despre aștri și despre alte surse de lumină) A răspândi o lumină slabă tremurândă; a licări ca o scânteie. Stelele a scanteiaiază. 2) A luci, reflectând emanația unei alte surse de lumină; a sclipi. Picăturile de rouă scânteiau în lumina soarelui. 3) (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții puternice); a sticli; a sclipi; a luci. 4) A împrăștia scântei. Rugul a scanteiaiază. /Din scânteie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCÂNTEIA: SCÂNTEIÁ, persoană 3 scânteiază, verb I. intranzitiv 1. A licări ca o scânteie; a sclipi, a străluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A împrăștia scântei. [ pronunție: -te-ia] – Din scânteie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCÂNTEIA: SCÂNTEIÁ, persoană 3 scânteiază, verb I. intranzitiv 1. A licări ca o scânteie; a sclipi, a străluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A împrăștia scântei. [ pronunție: -te-ia] – Din scânteie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SCÂNTEIA: SCÂNTEIA, cotidian, organ al C.C. al Partidului Comunist Român. A apărut ilegal între 15 aug. 1931 și 1940. La 21 sept. 1944 a apărut primul număr legal. Și-a încetat apariția în 1989. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scânteia: scânteiá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural scânteiáză, persoana întâi plural: noi scânteiém; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural scânteiéze; gerunziu scânteínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scânteia: scânteiá (a scanteia) verb, indicativ prezent 3 scânteiáză, persoana întâi plural: noi scânteiém; conjunctiv prezent 3 să scânteiéze; gerunziu scânteínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SCANTEIA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL scânteia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scânteia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SCÂNTEIÁ persoană 3 scânteiaiáză intranzitiv 1 despre aștri și despre alte surse de lumină A răspândi o lumină slabă tremurândă; a licări ca o scânteie. Stelele scânteiaiază. Rugul scânteiaiază. Albe coifuri scânteia. Scânteiá a scânteia verb, indicativ prezent 3 scânteiáză, persoana întâi plural: noi scânteiém; conjunctiv prezent 3 să scânteiéze; gerunziu scânteínd. |
GRAMATICA cuvântului scânteia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scânteia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul scânteia poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE scânteia 1.? Vezi cuvântul scânteia 1. desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scânteia 1.?[ scân-te-ia 1. ] Se pare că cuvântul scânteia 1. are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL scânteia |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Dicarboxilic, dicarboxilici, adjectiv chimie; în sintagma acid dicarboxilic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul scânteia se conjugă: ei ele scânteiáză
