 | as |
|
| Ruină [ ru-i-nă ] VEZI SINONIME PENTRU ruină PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ruina în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ruina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ruina (forma la infinitiv) A ruina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUINĂ: RUÍNĂ, ruine, substantiv feminin 1. Ceea ce a rămas dintr-o construcție sau o localitate dărîmată; dârîmătură. Se zărește pe piscu-i sălbatic, departe, ruina cetății Neamțului. SADOVEANU, O. VII 216. De-amar de ani adăpostește Ruina casei părintești Pe care azi o cînt. IOSIF, PATR. 8. Aici sînt ruinile celui mai mare și mai însemnat oraș din perioada tracică. VLAHUȚĂ, R. P. 14. Natura toată doarme, ființa-mi priveghează Dasupra pe ruine, mormîntul strămoșesc. HELIADE, O. I 179. • figurat De-acum verb reflexiv:eau sufletul să-mi port Printre ruinele gîndirii. despre BOTEZ, P. O. 115. La razele de sară se deslușește-n gînd: Ruina unui farmec, iubirea mea dintîi. PĂUN-PINCIO, P. 80. Firește, nici nu-mi trece prin minte să vorbesc despre această ruină a unei inteligenți. IONESCU-RION, C. 118. • locuțiune adjectiv În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat, stricat. Trist razele prin cetini curg Și luminează în amurg Castelul în ruină. IOSIF, PATR. 59. Să fumege nainte-mi orașe-n ruine. EMINESCU, O. I 92. ♦ figurat Rămășiță a trecutului. Adio, cîntece vechi, adio ruine! Pe linia dreaptă a razei solare În zare Nou drum s-a deschis pentru mine. BENIUC, vezi 144. Nu este vina voastră, știm, bunule romîne, Știm cît vă bateți capul cu cetele stăpîne, Aceste vechi ruine ce strică chiar căzînd: Fărîmă ce e tînăr, ce-i fraged și născînd. BOLINTINEANU, O. 153. 2. Faptul de a se ruina. De la o verb reflexiv:eme, căsuța se bolnăvi greu de ruină și oamenii o părăsiră. BASSARABESCU, vezi 50. 2. figurat Pierdere a averii, a sănătății etc.; distrugere, dezastru. Vedea el bine că de cîțiva ani se pierde-n datorii... Și mintea lui parcă se temea mai mult de cuvîntul «ruină» decît de efectele lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. – plural și: ruini. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUINA: RUINÁ, ruinez, verb I. 1. reflexiv (Despre o construcție, o localitate) A cădea sau a se preface în ruină, a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada. Intri pe o poartă boltită, pe sub clopotnița care începe să se ruineze. SADOVEANU, O. VII 204. 2. tranzitiv figurat A face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci; a distruge. Nu vede că omul acest fățarnic îl înșală, îl ruinează, îl trage la pieire. NEGRUZZI, S. III 151. ♦ A distruge sănătatea cuiva. I-a ruinat sănătatea. ▭ Începu să asculte... privind pe gînduri trupurile și fețele lor ruinate de verb reflexiv:eme. SADOVEANU, O. VIII 224. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUINĂ: RUÍNĂ, ruine, substantiv feminin 1. (Adesea figurat) Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată; dărâmătură. • locuțiune adjectiv În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ figurat Rămășiță a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. figurat Pierdere a averii sau a sănătății; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau a unor necazuri. – Din limba franceza ruine, latina ruina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUINĂ: RUÍNĂ, ruine, substantiv feminin 1. (Adesea figurat) Ceea ce a rămas dintr-o construcție veche, dărâmată; dărâmătură. • locuțiune adjectiv În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ figurat Rămășiță a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. figurat Pierdere a averii sau a sănătății; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic și moral ca urmare a unei sănătăți precare sau a unor necazuri. – Din limba franceza ruine, latina ruina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUINA: RUINA verb 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (regional și fam.) a (se) părădui, (Transilvania) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ruina.) 2. a calici, a sărăci, a scăpăta, (învechit și regional) a sărmăni, (învechit) a meseri, a mișeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (familial) a (se) decava, (figurat) a (se) toca, a (se) usca. (S-a ruina, nu mai are nimic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ruină: *ruínă forme, plural e și ĭ (latina ruina, despre rúere, a se prăbuși; limba franceza ruine, italiana rovina). Dărămare, nimicire: ruina Troiĭ. figurat Ruina unuĭ stat, uneĭ averĭ, uneĭ teoriĭ. Cauză de nimicire: Elena fu ruina Troiĭ. Dărămătură: vechĭu castel e azĭ o ruină. plural Dărămăturĭ, zidurĭ prăbușite: ruinele cetățiĭ Neamțuluĭ. A cădea în ruină, a se prăbuși. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUINA: RUINÁ, ruinez, verb I. reflexiv și tranzitiv 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. figurat A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-și) distruge sănătatea. [ pronunție: ru-i-] – Din latina ruinare, limba franceza ruiner. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUINA: RUINÁ, ruinez, verb I. reflexiv și tranzitiv 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. figurat A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-și) distruge sănătatea. [ pronunție: ru-i-] – Din latina ruinare, limba franceza ruiner. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RUINA: RUINÁ verb I. trecut, reflexiv 1. A (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (figurat) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci. ♦ (figurat) A(-și) distruge sănătatea. [pronume ru-i-. / conform limba franceza ruiner]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ruină: ruină forme 1. dărâmarea unei zidiri; 2. orice fel de distrucțiune: ruina imperiului roman; 3. pierderea averii, a puterii: ruina unui comerciant; 4. rămășițele unui oraș sau ale unui edificiu distrus: ruinele Ninivei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RUINA: RUINÁ verb trecut, reflexiv 1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (figurat) a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci. • (figurat) a(-și) distruge sănătatea. (< limba franceza ruiner, latina ruinare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUINĂ: RUÍNĂ ruinae forme 1) Rămășiță de clădire dărâmată; dărâmătură. O ruina de casă. • În ruina (sau ruinae) ruinat; dărâmat. 2) figurat Pierdere a averii sau a sănătății. [G.-D. ruinei] /<lat. ruina, limba franceza ruine Forme diferite ale cuvantului ruina: ruinae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RUINĂ: RUÍNĂ substantiv feminin 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (figurat) Pierdere a averii, a situației politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [plural -ne, -nuri. / conform latina ruina, limba franceza ruine]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUINĂ: RUÍNĂ substantiv dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, surpătură, (regional) ruinătură, (învechit) risipă, risipitură, surpare. (O ruina de casă.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUINĂ: RUINĂ substantiv dărăpănătură, dărîmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, surpătură, (regional) ruinătură, (învechit) risipă, risipitură, surpare. (O ruina de casă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RUINĂ: RUÍNĂ substantiv feminin 1. ceea ce a rămas dintr-o construcție dărăpănată. 2. (figurat) pierdere a averii; distrugere, dezastru. (< limba franceza ruine, latina ruina) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RUINA: A RUINÁ a ruinaéz tranzitiv A face să se ruineze. • A-și a ruina sănătatea a-și distruge sănătatea. /<lat. ruinare, limba franceza ruiner Forme diferite ale cuvantului a ruina: a ruinaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ruină: ruínă (ruíne), substantiv feminin – Surpătură. în franceză ruine. – derivat ruina, verb (a surpa); ruinător, adjectiv (distrugător). Forme diferite ale cuvantului ruina: ruíne Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ruina: ruiná verb (silabe ru-i-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu ruinéz, persoana a treia singular: el / ea ruineáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural ruinéze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ruină: ruínă (dărâmătură) substantiv feminin, genitiv dativ articulat ruínei; plural ruíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A ruina: A (se) ruina ≠ a (se) îmbogăți, a (se) înavuți Forme diferite ale cuvantului a ruina: a ruinase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ruina: ruiná (a ruina) (ru-i-) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea ruineáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ruină: ruínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ruínei; plural ruíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUINA: RUINÁ verb vezi distruge, nenoroci, prăpădi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ruina: ruina verb vezi DISTRUGE. NENOROCI. PRĂPĂDI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RUINA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ruina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ruina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Zidul de la grădină s-a ruina. S-a ruina, nu mai are nimic. RUÍNĂ ruinae forme 1 Rămășiță de clădire dărâmată; dărâmătură. O ruina de casă. • În ruina sau ruinae ruinat; dărâmat. Zidul de la grădină s-a ruina. O ruina de casă. O ruina de casă. A RUINÁ ruinaéz tranzitiv A face să se ruineze. • A-și ruina sănătatea a-și distruge sănătatea. Ruiná a ruina ru-i- verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea ruineáză. |
GRAMATICA cuvântului ruina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ruina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ruina poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ruină? Vezi cuvântul ruină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ruină?[ ru-i-nă ] Se pare că cuvântul ruină are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ruina Inţelegi mai uşor cuvântul ruina dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv În ruină sau ruine = ruinat, dărăpănat, stricat locuțiune adjectiv În ruină sau ruine = ruinat, dărăpănat locuțiune adjectiv În ruină sau ruine = ruinat, dărăpănat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ruina |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Abstract, -ă verbal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ruina se conjugă: ei ele ruinéze
