 | as |
|
| Ruga [ ru-ga ] VEZI SINONIME PENTRU ruga PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a ruga rog în mai multe dicționareDefinițiile pentru a ruga rog din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ruga (forma la infinitiv) A ruga conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUGA: RUGÁ, rog, verb I. 1. tranzitiv A se adresa cuiva cerîndu-i stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu. vezi implora. Te rog să-mi dai bani de cheltuială. CREANGĂ, P. 184. Te-am ruga, mări, ruga, Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea ta. EMINESCU, O. I 149. Eu am venit cu d-ta, precum m-ai rugat. ALECSANDRI, T. I 90. Da te rog să nu porți flori, Nici să mi te-mpodobești, Nici la joc să nu pornești. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 149. • Expresia: (Rar) A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu dumnezeu) = a cere foarte insistent (ceva de la cineva). Harap-Alb începe a-i spune toate cu de-amănuntul și o roagă de toți dumnezeii ca să-i deie ajutor. CREANGĂ, P. 271. Hei, Aniță crîșmăriță, Eu te rog cu dumnezeu, Nu-i spune unde șed eu. ȘEZ. IV 8. Te rog sau rogu-te, formulă de politețe cu care te adresezi cuiva cînd îi ceri un serviciu; fii bun, fii amabil. Spune-mi, te rog, cît este ceasul. ▭ Lasă-mă, rogu-te, să mă duc. ISPIRESCU, L. 14. A-și ruga moartea = a-și dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). Cîte flori de pe departe, Toate-mi roagă mie moarte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 189. • (Învechit și regional; obiectul rugăminții e introdus prin prepoziție «de») A rugat-o de conac preste noapte. RETEGANUL, P. IV 40. • reflexiv Pe la porți domnești n-am fost milog. N-am știut și nu pot să mă rog. BENIUC, vezi 10. De două zile tot verb reflexiv:eau să mă rog la mata și mă ținea așa, un fel de rușine. C. PETRESCU, R. DR. 80. Și-n genunchi îngenuncheai Și de maica mă rugai. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 187. • (Învechit și regional; obiectul rugăminții e introdus prin prepoziție «de») Încearcă să se roage de iertare. RETEGANUL, P. III 30. ♦ A adresa o invitație, a pofti. Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mîndrul soare, și pe nună, mîndra lună. EMINESCU, O. I 85. Ne roagă să nu bem îndată, fiind încă prea înfierbîntați. ALECSANDRI, O. P. 350. 2. reflexiv (În practicile religioase; numele persoanei invocate este în dativ sau, mai rar, introdus prin prepoziție «de» sau «la») A face o rugăciune, a invoca divinitatea. Din cînd în cînd mă gîndeam și la dumnezeu, mă rugam, așa cum fac soldații pe front. SAHIA, N. 79. Se ruga lui dumnezeu cu credință. ISPIRESCU, L. 28. M-oi ruga la Precista. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 60. • (Scopul rugăciunii este introdus prin prepoziție «pentru») Puneam cărțile în ghiozdan, ne rugam pentru «minte, învățătură și sănătate, părinți și profesori», ș-o tuleam la poarcă, la arșice și la zmeu. DELAVRANCEA, H. TUD. 43. • tranzitiv (Complementul indică persoana invocată) În suflet ei rugau pe dumnezeu. ISPIRESCU, L. 25. 3. reflexiv A cere voie, îngăduință cuiva (să facă ceva). Din zări un tînăr călător, Sosind pe-acolo, s-a rugat să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281. • Expresia: Mă rog, formulă întrebuințată mai mult sub forma unei propoziții incidentale, fără legătură directă cu restul frazei. Mă rog, vorbește din carte, n-ai ce-i face! CARAGIALE, S. 8. Alții cărau, alții durau cirezi, – mă rog, claca dracului era. CREANGĂ, P. 158. Da cine-i, mă rog, turcul ist călare? ALECSANDRI, T. 342. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUGĂ: RÚGĂ, rugi, substantiv feminin 1. Rugăminte, implorare. Vin cu rugă în cuvinte și cu lacrămi în priviri Să mă ierți că voiei tale am ieșit cu-mpotriviri. EFTIMIU, Î. 21. Doi vineți ochi în suflet mă săgeată... Să fie numai o părere oare? Mi s-a părut că-mi povesteau o rugă. IOSIF, P. 19. Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă. EMINESCU, O. I 80. 2. Rugăciune. Ruga mea e fără cuvinte Și cîntul, doamne, mi-e fără glas. ARGHEZI, vezi 48. Erau ocări în larma lunaticei orhestre Și rugă arzătoare în tainicul ei zvon. TOPÎRCEANU, B. 38. Te rog soție iubită, fă o rugă umilită pentru suflețelul meu. MARIAN, Î. 21. Precum se urcă tămîia-n sus, Nalță-se ruga-mi pînă la tine. HELIADE, O. I 110. 3. (Transilvania) Cruce sau troiță ridicată la marginea satului. Lîngă Rîpița este o rugă, lîngă rugă este o fîntînă. SLAVICI, O. I 68. 4. (Transilvania) Serbarea patronului unei biserici sau mănăstiri; prin extensie tîrg care are loc cu acest prilej. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ruga: rugá (róg, rugát), verb – 1. A implora. – 2. A cere, a solicita. – 3. A invita. – Mr., megl., istr. rog. latina rǒgāre (Pușcariu 1472; REW 7361; Densusianu, GS, II, 310), conform italiana rogare, prov., cat., spaniolă, portugheză rogar, vezi limba franceza rover. – derivat rugă, substantiv feminin (rugăciune, implorare; petiție, cerere; Transilvania, Olt., hram; Moldova, Transilvania, cruce, troiță); rugăciune (megl. rugăciuni), substantiv feminin (închinare, rugă), probabil direct din latina rǒgātiōnem (Pușcariu 1479; REW 7362), conform prov. roazó, limba franceza rovaison, portugheză pogações; rugăminte (megl. rugămînt), substantiv neutru (rugă, cerere), probabil plural n. de la rugămînt, interpretat ca sing. forme, conform încălțăminte (după Pușcariu 1480, direct din latina rǒgāmentum); rugător, adjectiv (care cere). – Din limba română provine dialectul săsesc rugan, verb Forme diferite ale cuvantului ruga: rugaróg rugát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RUGA rog: A RUGÁ rog tranzitiv (persoane) A solicita printr-o adresare politicoasă sau umilă. • Te rog (frumos)! se spune, ca formulă de politețe, când cineva se adresează unei persoane, cerându-i un serviciu. a ruga rog (pe cineva) de toți dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Mă rog se spune când vorbitorul lasă o hotărâre la discreția interlocutorului său. /<lat. rogare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rugă: rúgă forme, plural ĭ (despre rog, a ruga). Rugăcĭune către Dumnezeŭ. Rugăminte: mĭ-a fost ruga în zadar. Vest. Icoană saŭ cruce (troiță) pusă pe la răspîntiĭ p. închinare. Transilvania Hram, sărbătoarea hramuluĭ. Banat Meh. Hațeg. (rTP. 1, 105; BSG. 1937, 59). Nedeĭe, mic bîlcĭ și horă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUGĂ: RUGĂ s. 1. rugăciune, rugăminte, (popular) rugare, (învechit) regea, regealîc. (verb reflexiv:ea să-i facă o ruga.) 2. (termen bisericesc) închinare, închinăciune, rugăciune, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) molitvă, rugare, rugăminte. (Mergea zilnic la ruga.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUGA: RUGA verb 1. (învechit) a cerca. (L-a ruga să-i facă un serviciu.) 2. a invita, a pofti, a solicita. (Îl ruga să intre.) 3. (termen bisericesc) a se închina, (regional) a (se) sineca. (Toată ziua se ruga.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUGĂ: RÚGĂ, rugi, substantiv feminin 1. Rugăminte, implorare. 2. Rugăciune. 3. (regional) Cruce, troiță. – vezi ruga. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUGĂ: RÚGĂ, rugi, substantiv feminin 1. Rugăminte, implorare. 2. Rugăciune. 3. (regional) Cruce, troiță. – vezi ruga. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RUGĂ: RÚGĂ rugai forme 1) vezi RUGĂMINTE. 2) vezi RUGĂCIUNE. /v. a ruga Forme diferite ale cuvantului ruga: rugai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ruga: rugá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rog, persoana a treia singular: el / ea și plural roágă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUGĂ: RÚGĂ s. 1. vezi rugăminte. 2. vezi rugăciune. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUGĂ: RÚGĂ substantiv verbal cruce, denie, hram, troiță. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rugă: rúgă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rúgii; plural rugi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rugă: rugă substantiv verbal CRUCE. DENIE. HRAM. TROIȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rugă: rúgă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rúgii; plural rugi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ruga: rugá (a ruga) verb, indicativ prezent 3 roágă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RUGA ROG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ruga Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ruga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ruga pe cineva de toți dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Verb reflexiv:ea să-i facă o ruga. Mergea zilnic la ruga. L-a ruga să-i facă un serviciu. Îl ruga să intre. Toată ziua se ruga. L-a ruga să-i facă un serviciu. Îl ruga să intre. Toată ziua se ruga. RÚGĂ rugai forme 1 vezi RUGĂMINTE. Rugá a ruga verb, indicativ prezent 3 roágă. |
GRAMATICA cuvântului ruga? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ruga. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ruga poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ruga? Vezi cuvântul ruga desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ruga?[ ru-ga ] Se pare că cuvântul ruga are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ruga Inţelegi mai uşor cuvântul ruga dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Rar A ruga pe cineva de toți dumnezeii sau cu dumnezeu = a cere foarte insistent ceva de la cineva A-și ruga moartea = a-și dori moartea A-i ruga cuiva moartea = a dori moartea cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ruga |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Inducție electrostatică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rugă are forma: rugi
