 | as |
|
| Ronţăi [ ron-ţă-i ] VEZI SINONIME PENTRU ronţăi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a rontai rontai în mai multe dicționareDefinițiile pentru a rontai rontai din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ronțăi (forma la infinitiv) A ronțăi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RONȚĂI: RONȚĂÍ, rónțăi și ronțăiesc, verb IV. tranzitiv A mînca, sfărîmînd între dinți puțin cîte puțin dintr-un aliment tare și făcînd să se audă un zgomot ușor, caracteristic. Caii ronțăiau cu mulțămire orzul, vîrîndu-și adinc boturile în trăistile aninate pe după urechile lor. SADOVEANU, B. 171. Luă și ea un baston [de ciocolată] pe care începu să-l ronțăiască. CĂLINESCU, E. O. I 39. Veverițele șugubețe, cu coada vîlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor, ronțăind alune, ghindă și scorușe. ODOBESCU, S. III 185. • absolut În colțul casei cîțiva șoareci începură a ronțăi. DUNĂREANU, CH. 10. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi, în verb reflexiv:eme ce moșneagul îl mîngîie. PĂUN-PINCIO, P. 100. ♦ A roade cu dinții, fără a mînca. Meșterul Lupu lăsase ochii în pămînt și ronțăia vîrful creionului. GALAN, Z. R. 21. ♦ figurat (Neobișnuit, despre gînduri, stări sufletești) A roade, a chinui. [Acarul] era un om cu fața cenușie, secată de grija și de mîhnirea care-l ronțăia pe dinăuntru ca un șoarece harnic cu dinții înveninați. DUMITRIU, N. 11. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RONȚĂI: RONȚĂÍ, rónțăi, verb IV. tranzitiv A mânca sfărâmând între dinți puțin câte puțin dintr-un aliment tare, crocant, producând un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dinții un obiect. – Ronț + sufix -ăi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RONȚĂI: RONȚĂÍ, rónțăi, verb IV. tranzitiv A mânca sfărâmând între dinți puțin câte puțin dintr-un aliment tare, crocant, producând un zgomot caracteristic. ♦ A roade cu dinții un obiect. – Ronț + sufix -ăi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RONȚĂI ronțăi: A RONȚĂÍ rónțăi tranzitiv (alimente tari sau uscate) A mânca, sfărâmând cu dinții și producând un zgomot caracteristic. a rontai rontai o caramelă. /ronț + sufix a rontai rontaiăi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ronțăi: ronțăí (a rontai) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu rónțăi, 3 rónțăie; conjunctiv prezent 3 să rónțăie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ronțăi: ronțăí verb, industrie și conjunctiv prezent persoana întâi singular: eu rónțăi, persoana a treia singular: el / ea și plural rónțăie Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RONȚĂI: RONȚĂI verb a crănțăi, a crănțăni. (rontai biscuiți.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RONTAI RONTAI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RONȚĂI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ronţăi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RonȚĂi o caramelă. /ronț + sufix ronȚĂiăi. Ronțăí a ronȚĂi verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu rónțăi, 3 rónțăie; conjunctiv prezent 3 să rónțăie. RonȚĂi biscuiți. RonȚĂi biscuiți. |
GRAMATICA cuvântului RONȚĂI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ronţăi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RONȚĂI poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ronţăi? Vezi cuvântul ronţăi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ronţăi?[ ron-ţă-i ] Se pare că cuvântul ronţăi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RONȚĂI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bilă neagră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ronțăi se conjugă: ei ele rónțăie
