 | as |
|
| Romanță [ ro-man-ță ] VEZI SINONIME PENTRU romanță PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a romanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a romanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a romanța (forma la infinitiv) A romanța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru romanță: romanță 1. Piesă vocală de mici dimensiuni, executată de un solist*, cu acompaniament* instrumental, gen răspândit în special în muzica de salon a secolul 19. În muzica rusă, era echivalentul liedului*. Uneori poate fi introdusă și în operă*, în locul unei arii*. 2. Gen ușor, sentimental, de inspirație popular orășenească. 3. Piesă instr. de o melodicitate deosebită, apropiată de cantabilitatea vocală. Poate fi de sine stătătoare (ex.: Beethoven, două R. pentru vl. și orch.) sau o parte dintr-o lucrare amplă (ex. Ceaikovski, Concert pentru vl. și orch., partea a II-a). Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ROMANȚĂ: ROMÁNȚĂ (< limba franceza , italiana , germană) substantiv feminin 1. Specie a poeziei lirice, de obicei de inspirație erotică. Cultivată la curțile aristocraților francezi de la mijlocul secolul 12 și apoi în Ev. medicina în Spania, sub forma unor compoziții lirice-narative cu conținut eroic-legendar; este consacrată, începând cu secolul 15, ca specie a poeziei culte cu formă metrică fixă, fiind adesea transpusă pe muzică. 2. Compoziție muzicală vocală de formă strofică, cu acompaniament instrumental și cu conținut liric, sentimental; prin extensie piesă instrumentală cu un caracter asemănător. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ROMANȚĂ: ROMÁNȚĂ substantiv feminin 1. (În evul mediu) Poem narativ care celebra un erou, un fapt istoric deosebit. ♦ (Astăzi) Poezie lirică, duioasă și sentimentală, de obicei erotică, exprimând un sentiment de ușoară melancolie; cântec duios și trist. 2. Lucrare vocală cu conținut liric sau liric-dramatic; piesă instrumentală cu caracter cantabil, melodic. [< italiana romanza, conform limba franceza , spaniolă romance, germana Romanze]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ROMANȚĂ: ROMÁNȚĂ substantiv feminin 1. poezie lirică, duioasă și sentimentală, de obicei erotică, exprimând un sentiment de ușoară melancolie. 2. compoziție muzicală vocală de formă strofică, cu acompaniament instrumental și un conținut liric, sentimental; (prin extensie) piesă instrumentală cu caracter asemănător. (< limba franceza romance, italiana romanza, germana Romanze) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROMANȚĂ: ROMÁNȚĂ, romanțe, substantiv feminin Cîntec duios și sentimental, pe versuri cu conținut elegiac. Melodiile plîngătoare colindau străzile înguste, înălțînd în văzduhul liniștit romanțe melancolice. SADOVEANU, O. II 158. Fetele, în frunte cu mama lor, începeau să cînte romanțe vechi romînești. REBREANU, I. 67. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROMANȚĂ: ROMÁNȚĂ, romanțe, substantiv feminin 1. Compoziție muzicală vocală cu acompaniament instrumental, având un conținut liric, sentimental; prin extensie piesă instrumentală cu caracter asemănător. 2. Specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspirație erotică. – Din limba franceza romance, italiana romanza, germana Romanze. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROMANȚĂ: ROMÁNȚĂ, romanțe, substantiv feminin 1. Compoziție muzicală vocală cu acompaniament instrumental, având un conținut liric, sentimental; prin extensie piesă instrumentală cu caracter asemănător. 2. Specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspirație erotică. – Din limba franceza romance, italiana romanza, germana Romanze. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ROMANȚĂ: ROMÁNȚĂ romantae forme 1) Cântec liric sentimental cu nuanță elegiacă, executat cu acompaniament instrumental. 2) Piesă instrumentală care reproduce caracterul acestui cântec. 3) Poezie lirică destinată pentru a fi transpusă pe melodie. /<fr. romance, germana Romanze Forme diferite ale cuvantului romanta: romantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROMANȚA: ROMANȚÁ, romanțez, verb I. tranzitiv A expune într-o formă literară un fapt istoric, o biografie (a unei persoane celebre), a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din italiana romanzare, limba franceza romancer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru romanță: romanță forme 1. istorioară fantastică în versuri și destinată a fi cântată; 2. cântec tânguios ori sentimental; 3. bucată de muzică scurtă, simplă și grațioasă (= limba franceza romance). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROMANȚA: ROMANȚÁ, romanțez, verb I. tranzitiv A prezenta viața unui om celebru, a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din italiana romanzare, limba franceza romancer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROMANȚA: ROMANȚÁ, romanțez, verb I. tranzitiv A descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor, pentru a da impresia unui roman creat de imaginație. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ROMANȚA: A ROMANȚÁ a romantaéz tranzitiv (viețile unor persoane, fapte istorice etc.) A descrie în formă de roman. / < italiana romanzare, limba franceza romancer Forme diferite ale cuvantului a romanta: a romantaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ROMANȚA: ROMANȚÁ verb I. trecut A prezenta, a descrie viața cuiva cu adaosuri imaginate de autor. [< italiana romanzare, conform limba franceza romancer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ROMANȚA: ROMANȚÁ verb trecut a descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor. (< italiana romanzare, limba franceza romancer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru romanța: romanțá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu romanțéz, persoana a treia singular: el / ea și plural romanțeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru romanță: románță substantiv feminin, genitiv dativ articulat románței; plural románțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru romanță: románță substantiv feminin, genitiv dativ articulat románței; plural románțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru romanța: romanțá (a romanta) verb, indicativ prezent 3 romanțeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ROMANTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL romanța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului romanța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ROMÁNȚĂ romanțae forme 1 Cântec liric sentimental cu nuanță elegiacă, executat cu acompaniament instrumental. A ROMANȚÁ romanțaéz tranzitiv viețile unor persoane, fapte istorice etc. Romanțá a romanța verb, indicativ prezent 3 romanțeáză. |
GRAMATICA cuvântului romanța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului romanța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul romanța poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE romanță? Vezi cuvântul romanță desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul romanță?[ ro-man-ță ] Se pare că cuvântul romanță are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea pile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul romanța se conjugă: ei ele romanțeáză
