 | as |
|
| Roade [ roa-de ] VEZI SINONIME PENTRU roade PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a roade în mai multe dicționareDefinițiile pentru a roade din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a roade (forma la infinitiv) A roade conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROADE: ROÁDE, rod, verb III. 1. tranzitiv A rupe cu dinții, puțin cîte puțin, mici fărîme dintr-un obiect tare (de obicei dintr-un aliment, pentru a mînca). Să rod pîinea uscată a străinului. DELAVRANCEA, O. II 258. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș, Și prin cărțile în verb reflexiv:avuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. EMINESCU, O. I 105. De zece zile caii n-au ros decît coaja copacilor. NEGRUZZI, S. I 167. Căprioare, sorioare, sculați în două picioare, Roadeți poala codrului, Să văd matca Oltului. ALECSANDRI, P. P. 291. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale. • Expresia: A roade (cuiva) urechile = a plictisi (pe cineva) repetîndu-i mereu același lucru, revenind mereu asupra aceluiași subiect; a-i împuia cuiva capul. Dară muierea tot nu înceta să-i roadă urechile ca să-i prăpădească [pe copii]. SBIERA, P. 169. Aista-i groful cel vestit despre care-mi rodea urechile cucoana Gahița? ALECSANDRI, T. 1036. • intranzitiv Cariu-n grindă s-aude-acum rozînd. COȘBUC, P. II 51. Ospătînd la masă... rodeam la un picioruț de rață. SBIERA, P. 80. Tremură popa să moară Cu prescura subsuoară; Ar muri și nu se-ndură, C-ar mai roade la prescură. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 468. 2. tranzitiv figurat (Despre gînduri, sentimente, stări sufletești) A preocupa fără încetare, a frămînta, producînd suferințe, chinuind, torturînd. Pe Titu Herdelea îl rodea de mult o întrebare. REBREANU, R. I 80. Își ascundea gelozia care începuse s-o roadă. BART, E. 319. Marcu bea și nu prea bea. Căci amar grija-l rodea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 489. • (Impersonal) Îl rodea să întrebe ce s-a mai întîmplat, dar se sfia. REBREANU, I. 36. • (În legătură cu «inimă», «rărunchi» etc.) Trist și mut, își ascundea chinul sufletesc care-i rodea ca un vierme inima rănită. BART, E. 59. Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? NECULUȚĂ, Ț. despre 55. Săracă inimă-ntreagă, Cum o roade-o goangă neagră. HODOȘ, P. P. 70. • intranzitiv Ca să alunge gîndul care rodea în el, schimbă altăceva: ce voiam să te rog? C. PETRESCU, Î. II 60. ♦ A distruge în ascuns, a submina. Urîtul și întristarea îi rodeau sănătatea. SADOVEANU, O. I 309. 3. tranzitiv A morfoli în gură fără a fărîmița sau a mînca. În cele din urmă el începu să-și roadă mustața cu dinții și să zîmbească în el. SLAVICI, O. I 170. Copilul... rodea o bucată de mănușă de piele. DRĂGHICI, R. 26. Din barbă-și rodea Și se necăjea. TEODORESCU, P. P. 494. 4. tranzitiv A distruge (un material) pe încetul printr-o acțiune îndelungată de măcinare, de frecare; a toci, a uza printr-o întrebuințare îndelungată. (figurat) Anii rod arginților zimții, Copiii cărunțesc și mor părinții. BENIUC, vezi 83. • Expresia: A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. Mă îmbrac repede și pornesc să le rod pragul oamenilor. C. PETRESCU, O. P. I 267. ♦ A freca suprafața pielii de pe un deget, picior etc. (producînd răni, jupuiri). A început a scrîșni și a da dracului o cizmă care-l roade la piciorul stîng. SADOVEANU, O. VI 233. • reflexiv I se rosese degetele torcînd la lînă. BOLINTINEANU, O. 377. 5. reflexiv figurat A se șlefui, a se ciopli, a căpăta maniere, a se civiliza. Am hotărît să introduc în provinție obiceiurile din Eș, doar ne-om mai roade puțintel și noi. ALECSANDRI, T. 482. Se vede, a zis bătrînul, că... nu te-ai ros în lume, de nu știi ce grăiești. NEGRUZZI, S. II 235. Îl trimit (pe fiul meu) la domnia-ta, ca să se mai roadă. FILIMON, la TDRG. – prezent industrie și: roz. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROADE: ROÁDE, rod, verb III. 1. tranzitiv și intranzitiv A rupe cu dinții, puțin câte puțin, dintr-un obiect tare (pentru a mânca). • Expresia: (tranzitiv) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. tranzitiv figurat (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. tranzitiv (regional) A morfoli ceva în gură. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. • Expresia: (tranzitiv) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ tranzitiv (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. reflexiv figurat (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – latina rodere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROADE: ROÁDE, rod, verb III. 1. tranzitiv și intranzitiv A rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). • Expresia: (tranzitiv) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. tranzitiv figurat (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. tranzitiv (regional) A morfoli ceva în gură. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. • Expresia: (tranzitiv) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ tranzitiv (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. reflexiv figurat (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – latina rodere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ROADE: ROADE verb 1. (regional) a mezdri. (Un animal care roade hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a roade.) 3. a mînca. (Nu-ți mai roade unghiile.) 4. a (se) distruge, a (se) mînca. (Moliile au roade haina.) 5. a ataca, a mînca. (Rugina roade fierul.) 6. (georgrafic, geologie) a (se) eroda, a (se) săpa, (regional) a (se) coptorî, a (se) coptoroși, (figurat) a (se) mînca, a (se) spăla. (Apele roade solul.) 7. a (se) măcina, a (se) mînca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa roade malul.) 8. a bate, a freca, a glodi. (Mă roade pantofii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru roade: roáde (ród, rós), verb – A rupe cu dinții, pentru a mînca. – Mr. arod, aroș, aroadere, megl. rod, roș, rǫdiri. latina rǒdĕre (Pușcariu 1471; REW 7358), conform italiana rodere, prov. roire, vezi limba franceza roure, spaniolă, portugheză roer. – derivat ros, adjectiv (mîncat; uzat); rosătură, substantiv feminin (loc ros, rană); rosură, substantiv feminin (roadere, rosătură). Forme diferite ale cuvantului roade: roaderód roaderós Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru roade: roade vezi 1. a rupe sau sfărâma cu dinții, a mânca ceva tare: a roade un os; 2. a strica, a vătăma: rugina roade fierul; 3. figurat a consuma: necazul roade inima; 4. a turmenta: mă roade la inimă de foame; 5. figurat a ciopli: doar ne-om mai roade puțintel și noi AL. [latina RODERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru roade: roáde (a roade) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rod, perfectul simplu persoana întâi singular: eu roséi, persoana întâi plural: noi roáserăm; conjunctiv prezent 3 să roádă; gerunziu rozấnd; participiu ros Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ROADE: ROÁDE verb vezi chinui, civiliza, consuma, cultiva, frământa, munci, obseda, persecuta, preocupa, rafina, stila, submina, tortura, urmări. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru roade: roade verb vezi CHINUI. CIVILIZA. CONSUMA. CULTIVA. FRĂMÎNTA. MUNCI. OBSEDA. PERSECUTA. PREOCUPA. RAFINA. STILA. SUBMINA. TORTURA. URMĂRI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru roade: roáde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rod, perfectul simplu persoana întâi singular: eu roséi, persoana întâi plural: noi roáserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural roádă; participiu ros Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ROADE: ROADE, verb 1. Roade-mei, Drag (16 B IV 318). 2. Roadi-deal răzeș mold. 1605 din Mereni. 3. Roadeș (Ard). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a roade: a roade (cuiva) pragul expresie a vizita (pe cineva) prea des / prea stăruitor. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ROADE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a roade Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a roade dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un animal care a roade hrana. Covorul s-a a roade. Nu-ți mai a roade unghiile. Moliile au a roade haina. Rugina a roade fierul. Apele a roade solul. Apa a roade malul. Mă a roade pantofii. Un animal care a roade hrana. Covorul s-a a roade. Nu-ți mai a roade unghiile! 5. Moliile au a roade haina. Apa a roade malul. Mă a roade pantofii. Roáde a a roade verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rod, perfectul simplu persoana întâi singular: eu roséi, persoana întâi plural: noi roáserăm; conjunctiv prezent 3 să roádă; gerunziu rozấnd; participiu ros. |
GRAMATICA cuvântului a roade? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a roade. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a roade poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE roade? Vezi cuvântul roade desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul roade?[ roa-de ] Se pare că cuvântul roade are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a roade Inţelegi mai uşor cuvântul a roade dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A roade cuiva urechile = a plictisi pe cineva repetîndu-i mereu același lucru, revenind mereu asupra aceluiași subiect; a-i împuia cuiva capul A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor tranzitiv A roade cuiva urechile = a a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b a plictisi pe cineva repetându-i mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva tranzitiv A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor tranzitiv A roade cuiva urechile = a a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b a plictisi pe cineva repetându-i mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva tranzitiv A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor |