eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a roade rod


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Roade [ roa-de ]
VEZI SINONIME PENTRU roade PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a roade rod în mai multe dicționare

Definițiile pentru a roade rod din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a roade
Verbul: a roade (forma la infinitiv)
A roade conjugat la timpul prezent:
  • eu rod
  • tu rozi
  • el ea roade
  • noi roadem
  • voi roadeți
  • ei ele rod
VEZI VERBUL a roade CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ROADE:
ROÁDE, rod, verb

III.

1. tranzitiv A rupe cu dinții, puțin cîte puțin, mici fărîme dintr-un obiect tare (de obicei dintr-un aliment, pentru a mînca). Să rod pîinea uscată a străinului. DELAVRANCEA, O. II 258. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș, Și prin cărțile în verb reflexiv:avuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. EMINESCU, O. I 105. De zece zile caii n-au ros decît coaja copacilor. NEGRUZZI, S. I 167. Căprioare, sorioare, sculați în două picioare, Roadeți poala codrului, Să văd matca Oltului. ALECSANDRI, P. P. 291. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.
       • Expresia: A roade (cuiva) urechile = a plictisi (pe cineva) repetîndu-i mereu același lucru, revenind mereu asupra aceluiași subiect; a-i împuia cuiva capul. Dară muierea tot nu înceta să-i roadă urechile ca să-i prăpădească [pe copii]. SBIERA, P. 169. Aista-i groful cel vestit despre care-mi rodea urechile cucoana Gahița? ALECSANDRI, T. 1036.
       • intranzitiv Cariu-n grindă s-aude-acum rozînd. COȘBUC, P. II 51. Ospătînd la masă... rodeam la un picioruț de rață. SBIERA, P. 80. Tremură popa să moară Cu prescura subsuoară; Ar muri și nu se-ndură, C-ar mai roade la prescură. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 468.

2. tranzitiv figurat (Despre gînduri, sentimente, stări sufletești) A preocupa fără încetare, a frămînta, producînd suferințe, chinuind, torturînd. Pe Titu Herdelea îl rodea de mult o întrebare. REBREANU, R. I 80. Își ascundea gelozia care începuse s-o roadă. BART, E. 319. Marcu bea și nu prea bea. Căci amar grija-l rodea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 489.
       • (Impersonal) Îl rodea să întrebe ce s-a mai întîmplat, dar se sfia. REBREANU,

I. 36.
       • (În legătură cu «inimă», «rărunchi» etc.) Trist și mut, își ascundea chinul sufletesc care-i rodea ca un vierme inima rănită. BART, E. 59. Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? NECULUȚĂ, Ț. despre 55. Săracă inimă-ntreagă, Cum o roade-o goangă neagră. HODOȘ, P. P. 70.
       • intranzitiv Ca să alunge gîndul care rodea în el, schimbă altăceva: ce voiam să te rog? C. PETRESCU, Î. II 60.
♦ A distruge în ascuns, a submina. Urîtul și întristarea îi rodeau sănătatea. SADOVEANU, O. I 309.

3. tranzitiv A morfoli în gură fără a fărîmița sau a mînca. În cele din urmă el începu să-și roadă mustața cu dinții și să zîmbească în el. SLAVICI, O. I 170. Copilul... rodea o bucată de mănușă de piele. DRĂGHICI, R. 26. Din barbă-și rodea Și se necăjea. TEODORESCU, P. P. 494.

4. tranzitiv A distruge (un material) pe încetul printr-o acțiune îndelungată de măcinare, de frecare; a toci, a uza printr-o întrebuințare îndelungată. (figurat) Anii rod arginților zimții, Copiii cărunțesc și mor părinții. BENIUC, vezi 83.
       • Expresia: A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. Mă îmbrac repede și pornesc să le rod pragul oamenilor. C. PETRESCU, O. P. I 267.
♦ A freca suprafața pielii de pe un deget, picior etc. (producînd răni, jupuiri). A început a scrîșni și a da dracului o cizmă care-l roade la piciorul stîng. SADOVEANU, O. VI 233.
       • reflexiv I se rosese degetele torcînd la lînă. BOLINTINEANU, O. 377.

5. reflexiv figurat A se șlefui, a se ciopli, a căpăta maniere, a se civiliza. Am hotărît să introduc în provinție obiceiurile din Eș, doar ne-om mai roade puțintel și noi. ALECSANDRI, T. 482. Se vede, a zis bătrînul, că... nu te-ai ros în lume, de nu știi ce grăiești. NEGRUZZI, S. II 235. Îl trimit (pe fiul meu) la domnia-ta, ca să se mai roadă. FILIMON, la TDRG.

– prezent industrie și: roz.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ROADE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ROADE:
ROÁDE, rod, verb

III.

1. tranzitiv și intranzitiv A rupe cu dinții, puțin câte puțin, dintr-un obiect tare (pentru a mânca).
       • Expresia: (tranzitiv) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva.

2. tranzitiv figurat (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura.

3. tranzitiv (regional) A morfoli ceva în gură.

4. tranzitiv și reflexiv A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată.
       • Expresia: (tranzitiv) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor.
♦ tranzitiv (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni).

5. reflexiv figurat (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza.

– latina rodere.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A ROADE rod
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ROADE rod:
A ROÁDE rod tranzitiv

1) A face să se roadă.

2) A rupe cu dinții (sau cu altceva) în bucăți mici. a roade rod unghiile.
       • a roade rod urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu întrebări, rugăminți etc.).

3) figurat (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic și insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a frământa; a măcina.

4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora puțin printr-o acțiune sistematică și îndelungată. Ploile dese au ros malurile.
       • a roade rod fundul pantalonilor (sau a roade rod pantalonii) degeaba a pierde timpul fără nici un folos. a roade rod cuiva pragul a vizita prea des pe cineva.

5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu încetul, puțin câte puțin. Carii au ros scrinul.

6) (mai ales despre încălțăminte neajustată) A face să simtă dureri (la picioare); a bate. Mă rod pantofii.

7) fam. (persoane) A necăji, căutând nod în papură. /<lat. rodere
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ROADE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ROADE:
ROÁDE, rod, verb

III.

1. tranzitiv și intranzitiv A rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca).
       • Expresia: (tranzitiv) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva.

2. tranzitiv figurat (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura.

3. tranzitiv (regional) A morfoli ceva în gură.

4. tranzitiv și reflexiv A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată.
       • Expresia: (tranzitiv) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor.
♦ tranzitiv (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni).

5. reflexiv figurat (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza.

– latina rodere.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ROADE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ROADE:
ROADE verb

1. (regional) a mezdri. (Un animal care roade hrana.)

2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a roade.)

3. a mînca. (Nu-ți mai roade unghiile.)

4. a (se) distruge, a (se) mînca. (Moliile au roade haina.)

5. a ataca, a mînca. (Rugina roade fierul.)

6. (georgrafic, geologie) a (se) eroda, a (se) săpa, (regional) a (se) coptorî, a (se) coptoroși, (figurat) a (se) mînca, a (se) spăla. (Apele roade solul.)

7. a (se) măcina, a (se) mînca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa roade malul.)

8. a bate, a freca, a glodi. (Mă roade pantofii.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

roade
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru roade:
roáde (ród, rós), verb

– A rupe cu dinții, pentru a mînca.

– Mr. arod, aroș, aroadere, megl. rod, roș, rǫdiri. latina rǒdĕre (Pușcariu 1471; REW 7358), conform italiana rodere, prov. roire, vezi limba franceza roure, spaniolă, portugheză roer.

– derivat ros, adjectiv (mîncat; uzat); rosătură, substantiv feminin (loc ros, rană); rosură, substantiv feminin (roadere, rosătură).
Forme diferite ale cuvantului roade: roaderód roaderós
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

roade
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru roade:
roade vezi

1. a rupe sau sfărâma cu dinții, a mânca ceva tare: a roade un os;

2. a strica, a vătăma: rugina roade fierul;

3. figurat a consuma: necazul roade inima;

4. a turmenta: mă roade la inimă de foame;

5. figurat a ciopli: doar ne-om mai roade puțintel și noi AL. [latina RODERE].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

roade
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru roade:
roáde (a roade) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rod, perfectul simplu persoana întâi singular: eu roséi, persoana întâi plural: noi roáserăm; conjunctiv prezent 3 să roádă; gerunziu rozấnd; participiu ros
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ROADE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ROADE:
ROÁDE verb vezi chinui, civiliza, consuma, cultiva, frământa, munci, obseda, persecuta, preocupa, rafina, stila, submina, tortura, urmări.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

roade
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru roade:
roade verb vezi CHINUI. CIVILIZA. CONSUMA. CULTIVA. FRĂMÎNTA. MUNCI. OBSEDA. PERSECUTA. PREOCUPA. RAFINA. STILA. SUBMINA. TORTURA. URMĂRI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

roade
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru roade:
roáde verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rod, perfectul simplu persoana întâi singular: eu roséi, persoana întâi plural: noi roáserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural roádă; participiu ros
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ROADE
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ROADE:
ROADE, verb

1. Roade-mei, Drag (16 B IV 318).

2. Roadi-deal răzeș mold. 1605 din Mereni.

3. Roadeș (Ard).
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc


CUVINTE APROPIATE DE 'A ROADE ROD'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ROADE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului roade dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Roade unghiile.
       • roade urechile cuiva a plictisi pe cineva cu întrebări, rugăminți etc.
       • roade fundul pantalonilor sau roade pantalonii degeaba a pierde timpul fără nici un folos.
Roade cuiva pragul a vizita prea des pe cineva.
Un animal care roade hrana.
Covorul s-a roade.
Nu-ți mai roade unghiile.
Moliile au roade haina.
Rugina roade fierul.
Apele roade solul.
Apa roade malul.
Mă roade pantofii.
Un animal care roade hrana.
Covorul s-a roade.
Nu-ți mai roade unghiile! 5.
Moliile au roade haina.
Apa roade malul.
Mă roade pantofii.
Roáde a roade verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele rod, perfectul simplu persoana întâi singular: eu roséi, persoana întâi plural: noi roáserăm; conjunctiv prezent 3 să roádă; gerunziu rozấnd; participiu ros.

GRAMATICA cuvântului ROADE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului roade.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ROADE poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ROADE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE roade?
Vezi cuvântul roade desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul roade?
[ roa-de ]
Se pare că cuvântul roade are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL ROADE
Inţelegi mai uşor cuvântul roade dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A roade cuiva urechile = a plictisi pe cineva repetîndu-i mereu același lucru, revenind mereu asupra aceluiași subiect; a-i împuia cuiva capul
A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor
tranzitiv A roade cuiva urechile = a a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b a plictisi pe cineva repetându-i mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva
tranzitiv A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor
tranzitiv A roade cuiva urechile = a a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b a plictisi pe cineva repetându-i mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva
tranzitiv A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ROADE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Boala somnului?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a se desfășura, a se extinde pe un spațiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp
reanimare
boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe
cu tot sufletul, cu foarte mare și sinceră plăcere
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app