 | as |
|
| Revoca [ re-vo-ca ] VEZI SINONIME PENTRU revoca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a revoca revoc în mai multe dicționareDefinițiile pentru a revoca revoc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a revoca (forma la infinitiv) A revoca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REVOCA: REVOCÁ, revóc, verb I. tranzitiv 1. (Cu privire la decrete, ordine, testamente etc.) A anula, a abroga, a contramanda. 2. (Cu privire la miniștri, diplomați) A destitui, a scoate, a îndepărta dintr-o funcție. 3. (Rar) A evoca. Tipurile drăgălașe toate-mi trec pe dinainte Și-mi revoacă-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte. COȘBUC, P. II 139. Alecsandri... deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune. EMINESCU, O. I 35. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A REVOCA revoc: A REVOCÁ revóc tranzitiv 1) (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. a revoca revoc un arest. 2) (miniștri sau titulari) A înlătura din funcție; a destitui. a revoca revoc un ambasador. a revoca revoc un funcționar. /<fr. révoquer, latina revocare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REVOCA: REVOCÁ, revóc, verb I. tranzitiv 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din limba franceza révoquer, latina revocare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REVOCA: REVOCÁ, revóc, verb I. tranzitiv 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din limba franceza révoquer, latina revocare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REVOCA: REVOCÁ verb I. trecut 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernământ. [P.i. revóc, 3,6 revocă, conjuncție revoce. / < limba franceza révoquer, conform latina revocare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REVOCA: REVOCÁ verb trecut 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal. (< limba franceza révoquer, latina revocare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru revoca: revocá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu revóc, persoana a treia singular: el / ea și plural revócă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REVOCA: REVOCA verb a anula, a contramanda. (A revoca un ordin.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru revoca: revocá (a revoca) verb, indicativ prezent 3 revócă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A REVOCA REVOC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL revoca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului revoca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Revoca un arest. Revoca un ambasador. Revoca un funcționar. A revoca un ordin. A revoca un ordin. Revocá a revoca verb, indicativ prezent 3 revócă. |
GRAMATICA cuvântului revoca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului revoca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul revoca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE revoca? Vezi cuvântul revoca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul revoca?[ re-vo-ca ] Se pare că cuvântul revoca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL revoca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Valoare absolută?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul revoca se conjugă: ei ele revócă
