 | as |
|
| Repugna [ re-pug-na ] VEZI SINONIME PENTRU repugna PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a repugna în mai multe dicționareDefinițiile pentru a repugna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a repugna (forma la infinitiv) A repugna conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPUGNA: REPUGNÁ, persoană 3 repúgnă, verb I. intranzitiv (Construit cu dativul) A produce silă sau dezgust; a displăcea profund. Polițismul îi repugna. REBREANU, P. S. 122. Doctrina aceasta a fost egoistă și a repugnat întotdeauna spiritelor generoase. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 101. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPUGNA: REPUGNÁ, persoană 3 repúgnă, verb I. intranzitiv (livresc) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din limba franceza répugner, latina repugnare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPUGNA: REPUGNÁ, persoană 3 repúgnă, verb I. intranzitiv (livresc) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din limba franceza répugner, latina repugnare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUGNA: REPUGNÁ verb I. intr. A-i produce cuiva silă, oroare, dezgust; a-i displăcea profund. [P.i. 3,6 repúgnă. / < limba franceza répugner, conform latina repugnare – a rezista]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A REPUGNA: A REPUGNÁ persoană 3 repúgnă intranzitiv livresc A inspira repugnanță; a produce repulsie; a displăcea totalmente. /<fr. répugner, latina repugnare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUGNA: REPUGNÁ verb intr. a-i produce cuiva silă, oroare; a-i displăcea profund. (< limba franceza répugner, latina repugnare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPUGNA: REPUGNA verb a-i displăcea. (Îmi repugna să fac acest lucru.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru repugna: repugná (a repugna) (livresc) verb, indicativ prezent 3 repúgnă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru repugna: repugná verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea repúgnă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A repugna: A repugna ≠ a atrage Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A REPUGNA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A repugna Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a repugna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îmi a repugna să fac acest lucru. Repugná a a repugna livresc verb, indicativ prezent 3 repúgnă. |
GRAMATICA cuvântului A repugna? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a repugna. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A repugna poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE repugna? Vezi cuvântul repugna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul repugna?[ re-pug-na ] Se pare că cuvântul repugna are trei silabe |