 | as |
|
| Republică [ re-pu-bli-că ] VEZI SINONIME PENTRU republică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a republica republic în mai multe dicționareDefinițiile pentru a republica republic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a republica (forma la infinitiv) A republica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ: REPÚBLICĂ, republici, substantiv feminin 1. Formă de guvernămînt în care organele supreme ale puterii de stat sînt alese pe un timp determinat; țară cu o astfel de formă de guvernămînt. Cînd e republică, dreptul e sfînt. CARAGIALE, O. I 93. Republica este un stat în care oamenii adunați îngrijesc singuri de soarta lor. BĂLCESCU, O. I 350. • Republică socialistă sau stat socialist vezi stat. 2. (Rar) Populația unei republici (1). (Glumeț) Mă pișcau de spate și de ceafă o întreagă republică de furnici. HOGAȘ, M. N. 11. – Variantă: (învechit) răspúblică substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ: REPÚBLICĂ substantiv feminin 1. (istorie) Stat în care puterea executivă este exercitată de organe alese public (și periodic). 2. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară care are o formă de guvernământ de acest tip. [Gen. -cii. / < italiana republica, limba franceza république, conform latina respublica] Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ: REPÚBLICĂ republicaci forme 1) Formă de guvernământ în care organele supreme de conducere sunt constituite din reprezentanți aleși pe un anumit termen. 2) Țară care are această formă de guvernământ. 3) rar Populația unei asemenea țări. [G.-D. republicii] /<it. republica, limba franceza république, latina respublica Forme diferite ale cuvantului republica: republicaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ: REPÚBLICĂ, republici, substantiv feminin Formă de guvernământ în care conducerea este exercitată de un organ suprem al puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din italiana republica, limba franceza république. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ: REPÚBLICĂ, republici, substantiv feminin Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populația unei astfel de țări. – Din italiana republica, limba franceza république. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru republică: *repúblică forme, plural ĭ (în franceză république, despre latina res publica, lucru public, stat, republică). Stat guvernat de un prezident ales dintre reprezentanțiĭ națiuniĭ. figurat Asociațiune: republică de furnicĭ, republica literelor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ: REPÚBLICĂ substantiv feminin formă de guvernământ în care conducerea este deținută de un organ suprem al puterii de stat ori de un președinte ales sau numit. (< italiana repubblica, limba franceza république) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPUBLICA: REPUBLICÁ, repúblic, verb I. tranzitiv A publica încă o dată, a publica din nou. (reflexiv pasiv) Acest dicționar ar fi a se republica în Convorbiri. ALECSANDRI, S. 46. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru republică: republică forme Stat în care autoritatea suverană se exercită în numele tuturora prin reprezentanți aleși pe un timp oarecare; figurat republica literelor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPUBLICA: REPUBLICÁ, repúblic, verb I. tranzitiv A publica din nou; a reedita, a retipări. – prefix re- + publica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPUBLICA: REPUBLICÁ, republic, verb I. tranzitiv A publica din nou; a reedita, a retipări. – Re1- + publica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A REPUBLICA republic: A REPUBLICÁ repúblic intranzitiv A publica din nou; a retipări; a reedita. /re- + a publica Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPUBLICA: REPUBLICA verb a reedita, a reimprima, a retipări. (A republica operele cuiva în tiraj de masă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru republica: republicá verb (silabe -bli-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu repúblic, persoana a treia singular: el / ea și plural repúblică Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUBLICA: REPUBLICÁ verb I. trecut A publica din nou. [P.i. repúblic. / conform limba franceza republier]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru republică: repúblică substantiv feminin (silabe -bli-), genitiv dativ articulat repúblicii; plural repúblici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPUBLICA: REPUBLICÁ verb trecut a publica din nou; a reedita. (< limba franceza republier) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru republică: repúblică (-pu-bli-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat repúblicii; plural repúblici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru republica: republicá (a republica) (-pu-bli-) verb, indicativ prezent 3 repúblică Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ: REPUBLICĂ substantiv (POLITICĂ) (învechit) publică. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REPUBLICĂ: REPÚBLICĂ substantiv (poloneză) (învechit) publică. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A REPUBLICA REPUBLIC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REPUBLICĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului republică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii REPÚBLICĂ republicĂci forme 1 Formă de guvernământ în care organele supreme de conducere sunt constituite din reprezentanți aleși pe un anumit termen. A republicĂ operele cuiva în tiraj de masă. A republicĂ operele cuiva în tiraj de masă. Republicá a republicĂ -pu-bli- verb, indicativ prezent 3 repúblică. |
GRAMATICA cuvântului REPUBLICĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului republică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REPUBLICĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE republică? Vezi cuvântul republică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul republică?[ re-pu-bli-că ] Se pare că cuvântul republică are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REPUBLICĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: , ambulant?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul republica se conjugă: ei ele repúblică
