 | as |
|
| Reproşa [ re-pro-şa ] VEZI SINONIME PENTRU reproşa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a reprosa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a reprosa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a reproșa (forma la infinitiv) A reproșa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPROȘA: REPROȘÁ, reproșez, verb I. tranzitiv A-și face (sau a-i face cuiva) imputări, mustrări, reproșuri. Îmi reproșam neîncrederea și neliniștea de altădată. CAMIL PETRESCU, U. N. 205. Calitățile noastre cele mai lăudate Ne sînt ades în lume drept crime reproșate. ALEXANDRESCU, M. 377. • (Cu pronumele în dativ) În «Cîntecul fusului», fata își cîntă și plînge durerea, dar n-are nimic să-și reproșeze. GHEREA, ST. Hristos III 271. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPROȘA: REPROȘA verb 1. a imputa, (prin Moldova) a(-i) bănui, (învechit) a prihăni. (A reprosa ceva cuiva.) 2. a obiecta, a spune, a zice, (învechit) a prici, a remonstra. (N-am ce reprosa, totul a fost perfect.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reproșa: reproșá verb (silabe -pro-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu reproșéz, persoana a treia singular: el / ea și plural reproșeáză, persoana întâi plural: noi reproșăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural reproșéze; gerunziu reproșând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPROȘA: REPROȘÁ verb I. trecut A învinui; a aduce cuiva imputări, reproșuri. [P.i. 3,6 -șează, gerunziu -șând. / < limba franceza reprocher]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reproșa: reproșá (a reprosa) (re-pro-) verb, indicativ prezent 3 reproșeáză, persoana întâi plural: noi reproșắm; conjunctiv prezent 3 să reproșéze; gerunziu reproșấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPROȘA: REPROȘÁ, reproșez, verb I. tranzitiv A mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa. – Din limba franceza reprocher. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A REPROȘA: A REPROȘÁ a reprosaéz tranzitiv (acțiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca reproș; a imputa. /<fr. reprocher Forme diferite ale cuvantului a reprosa: a reprosaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPROȘA: REPROȘÁ, reproșez, verb I. tranzitiv A-și face sau a-i face cuiva reproșuri. – Din limba franceza reprocher. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPROȘA: REPROȘÁ verb trecut a aduce cuiva reproșuri. (< limba franceza reprocher) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'A REPROSA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REPROȘA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reproşa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A reproȘa ceva cuiva. N-am ce reproȘa, totul a fost perfect. Reproșá a reproȘa re-pro- verb, indicativ prezent 3 reproșeáză, persoana întâi plural: noi reproșắm; conjunctiv prezent 3 să reproșéze; gerunziu reproșấnd. A REPROȘÁ reproȘaéz tranzitiv acțiuni sau fapte reprobabile A atribui ca reproș; a imputa. A reproȘa ceva cuiva. |
GRAMATICA cuvântului REPROȘA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reproşa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REPROȘA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reproşa? Vezi cuvântul reproşa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reproşa?[ re-pro-şa ] Se pare că cuvântul reproşa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REPROȘA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Resurse naturale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul reproșa se conjugă: ei ele reproșeáză
