eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a reprosa


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Reproşa [ re-pro-şa ]
VEZI SINONIME PENTRU reproşa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a reprosa în mai multe dicționare

Definițiile pentru a reprosa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a reproșa
Verbul: a reproșa (forma la infinitiv)
A reproșa conjugat la timpul prezent:
  • eu reproșez
  • tu reproșezi
  • el ea reproșează
  • noi reproșăm
  • voi reproșați
  • ei ele reproșează
VEZI VERBUL a reproșa CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPROȘA:
REPROȘÁ, reproșez, verb

I. tranzitiv A-și face (sau a-i face cuiva) imputări, mustrări, reproșuri. Îmi reproșam neîncrederea și neliniștea de altădată. CAMIL PETRESCU, U. N. 205. Calitățile noastre cele mai lăudate Ne sînt ades în lume drept crime reproșate. ALEXANDRESCU, M. 377.
       • (Cu pronumele în dativ) În «Cîntecul fusului», fata își cîntă și plînge durerea, dar n-are nimic să-și reproșeze. GHEREA, ST. Hristos III 271.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

REPROȘA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPROȘA:
REPROȘA verb

1. a imputa, (prin Moldova) a(-i) bănui, (învechit) a prihăni. (A reprosa ceva cuiva.)

2. a obiecta, a spune, a zice, (învechit) a prici, a remonstra. (N-am ce reprosa, totul a fost perfect.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

reproșa
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reproșa:
reproșá verb (silabe -pro-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu reproșéz, persoana a treia singular: el / ea și plural reproșeáză, persoana întâi plural: noi reproșăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural reproșéze; gerunziu reproșând
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

REPROȘA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPROȘA:
REPROȘÁ verb

I. trecut A învinui; a aduce cuiva imputări, reproșuri. [P.i. 3,6 -șează, gerunziu -șând. / < limba franceza reprocher].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

reproșa
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reproșa:
reproșá (a reprosa) (re-pro-) verb, indicativ prezent 3 reproșeáză, persoana întâi plural: noi reproșắm; conjunctiv prezent 3 să reproșéze; gerunziu reproșấnd
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

REPROȘA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPROȘA:
REPROȘÁ, reproșez, verb

I. tranzitiv A mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa.

– Din limba franceza reprocher.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A REPROȘA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A REPROȘA:
A REPROȘÁ a reprosaéz tranzitiv (acțiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca reproș; a imputa. /<fr. reprocher
Forme diferite ale cuvantului a reprosa: a reprosaéz
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

REPROȘA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPROȘA:
REPROȘÁ, reproșez, verb

I. tranzitiv A-și face sau a-i face cuiva reproșuri.

– Din limba franceza reprocher.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REPROȘA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPROȘA:
REPROȘÁ verb trecut a aduce cuiva reproșuri. (< limba franceza reprocher)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme