 | as |
|
| Reproba [ re-pro-ba ] VEZI SINONIME PENTRU reproba PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a reproba în mai multe dicționareDefinițiile pentru a reproba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a reproba (forma la infinitiv) A reproba conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBÁ, reprób, verb I. tranzitiv A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna, a blama. Autoritatea materială a marilor puteri europene este azi în deplin acord cu forța morală a opiniunii publice, spre a reproba purtarea noastră. ODOBESCU, S. III 484. • absolut Suscită lacrămile, mîngîie sau reprobă. MACEDONSKI, O. IV 87. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBA verb a blama, a condamna, a dezaproba, a înfiera, a proscrie, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancționa, (popular) a osîndi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veșteji. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBÁ, reprób, verb I. tranzitiv A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din latina reprobare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBÁ, reprób, verb I. tranzitiv A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din latina reprobare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBÁ verb I. trecut A condamna, a dezaproba; a respinge. [P.i. reprób și -bez. / < latina reprobare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reproba: reprobá verb (silabe -pro-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu reprób, persoana a treia singular: el / ea și plural repróbă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPROBA: REPROBÁ verb trecut a dezaproba, a respinge, a condamna. (< latina reprobare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reproba: reprobá (a reproba) (rar) (re-pro-) verb, indicativ prezent 3 repróbă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A reproba: A reproba ≠ a consimți Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A REPROBA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A reproba Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a reproba dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Reprobá a a reproba rar re-pro- verb, indicativ prezent 3 repróbă. |
GRAMATICA cuvântului A reproba? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a reproba. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A reproba poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reproba? Vezi cuvântul reproba desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reproba?[ re-pro-ba ] Se pare că cuvântul reproba are trei silabe |
La plural verbul reproba se conjugă: ei ele repróbă