 | as |
|
| Replică [ re-pli-că ] VEZI SINONIME PENTRU replică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a replica replic în mai multe dicționareDefinițiile pentru a replica replic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a replica (forma la infinitiv) A replica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPLICĂ: RÉPLICĂ, replici, substantiv feminin 1. Răspuns (care comentează sau combate cele spuse anterior de altcineva); ripostă. A da o replică. ▭ Apăsa pe cuvîntul «specială», cu un drept care nu admitea replică. C. PETRESCU, Î. II 49. Se gîndea la o replică zdrobitoare, nu-i venea nimic în minte și se enerva. REBREANU, R. I 224. • locuțiune adjectiv Fără replică = la care nu se mai poate răspunde; definitiv. N-am umor s-ascult dascălii; răspunsul meu ar fi fără replică. NEGRUZZI, S. III 155. • Expresia: A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție. (juridic) A vorbi în replică = a răspunde (în cursul unor dezbateri) combătînd afirmațiile și atacurile părții adverse. 2. Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partenerul său. Un rol de două duzini de replici îl ținuse prizonier la teatru toată seara. C. PETRESCU, C. vezi 48. Vine actul al patrulea; replica se apropie. CARAGIALE, O. III 7. ♦ Partea finală a unei fraze sau a unei tirade, pe care o rostește pe scenă un actor și care arată interlocutorului său momentul cînd trebuie să ia cuvîntul. – plural și: replice (SEBASTIAN, T. 177). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPLICĂ: RÉPLICĂ, replici, substantiv feminin 1. Răspuns prompt și energic care combate afirmațiile cuiva; ripostă. • locuțiune adjectiv Fără replică = definitiv. • Expresia: A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție. A avea replică = a răspunde prompt și răspicat. (juridic) A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse. 2. Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener. ♦ Parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenția interlocutorului. 3. Copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui directă. 4. (fizică) Mulaj al suprafeței unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plană, iar pe cealaltă reproduce structura superficială a corpului, utilizat în microscopia electronică pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni. – Din limba franceza réplique. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPLICĂ: RÉPLICĂ, replici, substantiv feminin 1. Răspuns (prompt și energic) la afirmațiile cuiva; ripostă. • locuțiune adjectiv Fără replică = definitiv. • Expresia: A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție. A avea replică = a răspunde prompt și răspicat. (juridic) A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse. 2. Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener. ♦ Parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenția interlocutorului. 3. Copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui. 4. (fizică) Mulaj al suprafeței unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plană, iar pe cealaltă reproduce structura superficială a corpului, utilizat în microscopia electronică pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni. – Din limba franceza réplique. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPLICĂ: RÉPLICĂ substantiv feminin 1. Răspuns (la un alt răspuns); răspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris. ♦ Ceea ce are de spus un actor după ce interlocutorul său a terminat de vorbit. ♦ Fără replică = definitiv; a vorbi în replici = a răspunde în cursul unor dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse. ♦ (juridic) Concluzii opuse de reclamant celor formulate de pârât. ♦ Răspuns dat de o voce sau de un instrument într-un duet, într-un terțet etc. 2. Copie a unui original executată de autor. 3. Mulaj al unui corp obținut prin depunerea pe suprafața acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde. [plural -ci, -ce. / < limba franceza réplique, italiana replica]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru REPLICĂ: RÉPLICĂ replicaci forme 1) Răspuns scurt și prompt în contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; ripostă. • Fără replica la care nu se poate obiecta nimic; categoric. A fi tare în replicaci a găsi repede răspunsurile cele mai potrivite în cursul unei convorbiri (în contradictoriu). 2) Parte din rolul scenic, care constituie răspunsul unui actor la cele spuse anterior de partener. 3) juridic Răspuns al unei părți la cele susținute de cealaltă parte într-un proces. 4) Operă de artă, care reproduce originalul și este executată de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; reproducere. /<fr. réplique, latina replica Forme diferite ale cuvantului replica: replicaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPLICĂ: RÉPLICĂ substantiv feminin 1. răspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris; ripostă. 2. ceea ce are de spus un actor după ce interlocutorul său a terminat de vorbit. ♦ fără replica = definitiv. • (juridic) concluzii opuse de reclamant celor formulate de pârât. 3. răspuns dat de o voce sau de un instrument într-un duet, terțet etc. 4. reproducere a unei opere de artă, executată chiar de autor. • (arheologie) copie veche. 5. mulaj al unui corp obținut prin depunerea pe suprafața acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde. 6. repetare (mai slabă) a unui cutremur de pământ. (< limba franceza réplique, latina replica) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REPLICA: REPLICÁ, réplic, verb I. tranzitiv A da o replică, a răspunde (la ceea ce s-a spus mai înainte). Cred și eu, a replicat convins domnul gras. SAHIA, N. 99. Voi prefera să mă inițiez la fața locului, replică tînărul Herdelea. REBREANU, R. I 57. De ești fecior, replică bătrîna îngrijită, Să-ți fie calea floare și urma înflorită. ALECSANDRI, P. A. 180. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru replică: *réplică forme, plural e și ĭ (it. réplica, limba franceza réplique. vezi su-plică). Răspuns, obĭecțiune: avocat tare în replică. Răspunsu pe care un actor îl dă altuĭ actor cînd joacă: a da replica. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPLICA: REPLICA verb 1. a răspunde, a riposta, (învechit) a întîmpina, a prici. (I-a replica prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a replica verb reflexiv:eo două!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REPLICA: REPLICÁ verb I. trecut A da o replică; a răspunde. [P.i. réplic. / < limba franceza répliquer, italiana , latina replicare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A REPLICA replic: A REPLICÁ réplic tranzitiv A răspunde printr-o replică; a riposta; a reacționa. /<fr. répliquer Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REPLICA: REPLICÁ, réplic, verb I. tranzitiv A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din limba franceza répliquer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REPLICA: REPLICÁ, réplic, verb I. tranzitiv A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din limba franceza répliquer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REPLICĂ: REPLICĂ substantiv răspuns, ripostă, (învechit) spunere. (La obrăznicia lui, i-a dat replica cuvenită.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REPLICĂ: RÉPLICĂ s. 1. vezi ripostă. 2. (ARTE PLAST.) copie, reproducere. (replica a unui tablou.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REPLICA: REPLICÁ verb trecut a da o replică; a răspunde, a riposta. (< limba franceza répliquer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru replica: replicá verb (silabe -pli-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu réplic, persoana a treia singular: el / ea și plural réplică Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru replică: réplică substantiv feminin (silabe -pli-), genitiv dativ articulat réplicii, plural réplici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru replică: réplică (re-pli-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat réplicii; plural réplici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru replica: replicá (a replica) (re-pli-) verb, indicativ prezent 3 réplică Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A REPLICA REPLIC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL replica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului replica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RÉPLICĂ replicaci forme 1 Răspuns scurt și prompt în contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; ripostă. • Fără replica la care nu se poate obiecta nimic; categoric. A fi tare în replicaci a găsi repede răspunsurile cele mai potrivite în cursul unei convorbiri în contradictoriu. I-a replica prompt. I-a replica verb reflexiv:eo două!. I-a replica prompt. I-a replica verb reflexiv:eo două!. La obrăznicia lui, i-a dat replica cuvenită. Replica a unui tablou. Replicá a replica re-pli- verb, indicativ prezent 3 réplică. |
GRAMATICA cuvântului replica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului replica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul replica poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE replică? Vezi cuvântul replică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul replică?[ re-pli-că ] Se pare că cuvântul replică are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL replica Inţelegi mai uşor cuvântul replica dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv Fără replică = la care nu se mai poate răspunde; definitiv A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție Juridic A vorbi în replică = a răspunde în cursul unor dezbateri combătînd afirmațiile și atacurile părții adverse locuțiune adjectiv Fără replică = definitiv A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție A avea replică = a răspunde prompt și răspicat Juridic A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse locuțiune adjectiv Fără replică = definitiv A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție A avea replică = a răspunde prompt și răspicat Juridic A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse ♦ Fără replică = definitiv; a vorbi în replici = a răspunde în cursul unor dezbateri, combătând afirmațiile și atacurile părții adverse ♦ fără a replica replic = definitiv |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL replica |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Producție marfă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul replica se conjugă: ei ele réplică
