 | as |
|
| Renunţa [ re-nun-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU renunţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a renunta renunt în mai multe dicționareDefinițiile pentru a renunta renunt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a renunța (forma la infinitiv) A renunța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RENUNȚA: RENUNȚÁ, renúnț, verb I. intranzitiv (Adesea cu determinări introduse prin prepoziție «la») A părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva); a se lăsa de ceva, a înceta de a mai face ceva. Se gîndi o clipă să renunțe să se mai ducă în oraș. DUMITRIU, N. 105. Încercă să-și ia un aer melancolic, dar lucrul era așa de nepotrivit cu firea lui veselă, că renunță numaidecît. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RENUNȚA renunț 1.: A RENUNȚÁ renúnț 1. tranzitiv A nu mai dori; a înceta în mod voluntar (să mai verb reflexiv:ea). A renunțat să participe. 2. intranzitiv 1) A înceta de a mai râvni (la ceva). a renunta renunt 1. la anumite privilegii. 2) A se retrage în mod benevol. a renunta renunt 1. la putere. 3) A înceta de a practica, de a exercita. a renunta renunt 1. la un drept. 4) A înceta de a mai întrebuința. a renunta renunt 1. la fumat. / Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RENUNȚA: RENUNȚA verb 1. (juridic) a desista. (A renunta la o pretenție.) 2. a abandona. (A renunta la dispută.) 3. a ceda, (figurat) a capitula. (A renunta, n-a mai continuat discuția.) 4. a se dispensa, a se lipsi. (A renunta la serviciile lui.) 5. a se lăsa, (popular) a se lepăda. (A renunta la tutun.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RENUNȚA: RENUNȚÁ, renúnț, verb I. intranzitiv A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din limba franceza renoncer, latina renuntiare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RENUNȚA: RENUNȚÁ, renúnț, verb I. intranzitiv A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din limba franceza renoncer, latina renuntiare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RENUNȚA: RENUNȚÁ verb I. intr. A părăsi (de bună voie ceva), a se lăsa de ceva. [P.i. renúnț. / < latina renuntiare, conform limba franceza renoncer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RENUNȚA: RENUNȚA verb intr. a se lăsa de ceva, a părăsi (de bunăvoie ceva sau pe cineva). (< limba franceza renoncer, latina renuntiare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru renunța: renunțá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu renúnț, persoana a treia singular: el / ea și plural renúnță Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru renunța: renunțá (a renunta) verb, indicativ prezent 3 renúnță Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RENUNTA RENUNT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL renunța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului renunța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Renunța la anumite privilegii. Renunța la putere. Renunța la un drept. Renunța la fumat. A renunța la o pretenție. A renunța la dispută. A renunța, n-a mai continuat discuția. A renunța la serviciile lui. A renunța la tutun. A renunța la o pretenție. Nu renunța la nimic. A renunța la fumat. Renunțá a renunța verb, indicativ prezent 3 renúnță. |
GRAMATICA cuvântului renunța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului renunța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul renunța poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE renunţa? Vezi cuvântul renunţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul renunţa?[ re-nun-ţa ] Se pare că cuvântul renunţa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL renunța |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Sport categorie grea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul renunța se conjugă: ei ele renúnță
