 | as |
|
| Rentă [ ren-tă ] VEZI SINONIME PENTRU rentă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a renta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a renta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a renta (forma la infinitiv) A renta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RENTĂ: RÉNTĂ (< limba franceza ) substantiv feminin Venit regulat pe care îl obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a drepturilor de folosință a acestora). • Renta viageră vezi viager. • Renta economică = surplusul de venit pe care îl primește un factor de producție (pământul, capitalul, munca) față de venitul necesar pentru a-l menține în ocuparea prezentă. • Renta funciară = venitul periodic, sub formă bănească sau în natură, primit de proprietarul terenului în schimbul cedării dreptului de ocupare și de utilizare a acestuia, conform cu termenii unui contract de arendare a terenului. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RENTĂ: RÉNTĂ, rente, substantiv feminin Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. • Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din limba franceza rente. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RENTĂ: RÉNTĂ, rente, substantiv feminin Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. • Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din limba franceza rente. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RENTĂ: RÉNTĂ, rente, substantiv feminin (În sistemul capitalist) Venit, profit anual produs de un capital plasat; dobîndă produsă de o obligațiune și plătită de stat. • Rentă viageră vezi viager. ♦ (În feudalism) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpînul său. În părțile muntelui, țăranul nu este supus pentru aceeași parte de pămînt decît la o rentă fixă anuală. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RENTĂ: RÉNTĂ substantiv feminin 1. (istorie) Plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. 2. (economie) Venit pe care îl aduce cu regularitate un bun imobiliar și care nu este legat de o activitate productivă a proprietarului acestora; dobândă a unei obligații emise de stat. ♦ Rentă viageră = rentă anuală care încetează la moartea beneficiarului. [< limba franceza rente]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rentă: *réntă forme, plural e (în franceză rente, despre latina popular réndita, despre réddita, participiu despre réddere, a înapoĭa; italiana réndita. vezi arendă). Venit anual: a trăi din renta ta. Dobînda anuală a unuĭ capital plasat: rentă viageră (pînă la moarte), rentă perpetuă (care rămîne urmașilor). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RENTĂ: RÉNTĂ substantiv feminin 1. plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. 2. venit pe care îl aduce cu regularitate un bun (i)mobiliar și care nu este legat de o activitae productivă a proprietarului. (< limba franceza rente) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RENTA: RENTÁ, persoană 3 rentează, verb I. intranzitiv A produce venituri, a aduce cîștig; a aduce rentă. Aud că avocatura rentează. C. PETRESCU, Î. II 132. Pămîntul nu mai rentează ca odinioară. REBREANU, R. I 165. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rentă: rentă forme 1. venit anual: trăiește din rentele sale; 2. dobândă anuală a unui capital plasat: rentele pot fi viagere (cari se sting cu titularul) și perpetue (cari se transmit prin moștenire). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RENTA: RENTÁ, persoană 3 rentează, verb I. intranzitiv A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (familial) A merita osteneala; a fi util. – Din limba franceza renter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RENTA: RENTÁ, persoană 3 rentează, verb I. intranzitiv A produce venituri, a se solda cu câștig, cu profit; a aduce rentă, a fi productiv. ♦ (familial) A merita osteneala; a fi util. – Din limba franceza renter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RENTĂ: RÉNTĂ rentae forme economie Venit regulat pe care îl aduce o proprietate, fără ca posesorul acesteia să depună verb reflexiv:eo activitate productivă. /<fr. rente Forme diferite ale cuvantului renta: rentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A RENTA: A RENTÁ persoană 3 a rentaeáză intranzitiv A aduce venit, câștig, beneficii. • (Nu) rentează (nu) merită osteneală; (nu) e rentabil. /<fr. renter Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RENTA: RENTÁ verb I. intr. A produce câștiguri; a aduce venit. ♦ (familial) A merita osteneală; a fi util. [P.i. 3 -tează. / < limba franceza renter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RENTA: RENTÁ verb intr. a produce câștig; a aduce venit. • (familial) a merita osteneala. (< limba franceza renter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RENTĂ: RENTĂ substantiv (învechit) rendită. (A primi o renta anuală.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rentă: réntă substantiv feminin, genitiv dativ articulat réntei; plural rénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rentă: réntă substantiv feminin, genitiv dativ articulat réntei; plural rénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru renta: rentá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea renteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru renta: rentá (a renta) verb, indicativ prezent 3 renteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Renț/a: Renț/a, -ea, vezi Franț 4, 5. Forme diferite ale cuvantului rent/a: rent/a-ea Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'A RENTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Renț/a Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului renț/a dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RÉNTĂ renț/ae forme economie Venit regulat pe care îl aduce o proprietate, fără ca posesorul acesteia să depună verb reflexiv:eo activitate productivă. A RENTÁ persoană 3 renț/aeáză intranzitiv A aduce venit, câștig, beneficii. A primi o renț/a anuală. A primi o renț/a anuală. Rentá a renț/a verb, indicativ prezent 3 renteáză. |
GRAMATICA cuvântului Renț/a? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului renț/a. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Renț/a poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rentă? Vezi cuvântul rentă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rentă?[ ren-tă ] Se pare că cuvântul rentă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Renț/a Inţelegi mai uşor cuvântul renț/a dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeEconomică = surplusul de venit pe care îl primește un factor de producție pământul, capitalul, munca față de venitul necesar pentru a-l menține în ocuparea prezentă Funciară = venitul periodic, sub formă bănească sau în natură, primit de proprietarul terenului în schimbul cedării dreptului de ocupare și de utilizare a acestuia, conform cu termenii unui contract de arendare a terenului Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia ♦ Rentă viageră = rentă anuală care încetează la moartea beneficiarului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Renț/a |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ compus: usturoi-sălbatic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rentă are forma: rénte
